Ursu și Patron îl trântiră la podea pe Stas, unde îl și lăsară să zacă, cu hainele sfâșiate și fără cunoștință, după ce-i confiscară toate pachetele primite de acasă și i le duseră lui Machena, care le înșirui pe masă și le pipăi cu mâinile. Dintr-o carte căzu un plic alb. Era plin cu bani. Machena și-l băgă în buzunar și răsfoi o altă carte. Dădu peste o fotografie și o luă și pe aceasta.

- Toate celelalte împărțiți-le între voi, le zice el locotenenților săi și cei doi răscoliră pachetele lui Stas și dădură peste o pereche de blugi, un pulover, o giacă și un telefon mobil. Ursu își luă lui hainele, iar Patron, telefonul mobil. Mai dădură și peste o pungă cu plăcinte, încă fierbinți. Machena nu voia plăcinte și ei și le împărțiră frățește, clefăind la capul lui Stas, care începu să-și revină și se ridică de jos și se îndreptă spre patul său, frecându-și ceafa.

Machena examină fotografia cu maximă atenție. În ea, soția lui Stas era îmbrăcată doar în costum de baie, stătea lungită într-un șezlong, pe o plajă de la Nisipurile de Aur, din Bulgaria, cu burta la soare.

Machena sări din pat și se repezi cu fotografia aia în mână spre patul lui Stas.

- Femeia asta-i o comoară, băi. Sun-o și cheam-o la pușcărie. Zi-i că vreau s-o văd.

Stas îl privea dezgustat și își întoarse capul într-o parte.

- Te omor, băi, dacă nu o convingi să se culce cu mine. Ai înțeles? Sun-o și convinge-o chiar acum, îi strigă Machena și-l apucă de gât și începu să-l strângă cu putere!

Intră un gardian și el îl lasă pe Stas în pace.

- Haideți să mergem la domn director, îi spune paznicul, făcându-se că nu văzu ce-i făcuse acesta lui Stas. Banditul îl urmă, dar înainte să iasă, se întoarse spre cei doi locotenenți ai lui și le spuse să-l prelucreze pe băiat.

- Dacă o convinge, îl facem om de-al nostru, să-i spuneți asta, le transmise Machena și ieși în coridor, unde paznicul îl aștepta răbdător. Când ajunseră în fața cabinetului domnului director, gardianul îi deschide ușa și-l invită să intre, dar el rămase în coridor.

Când îl văzu pe Machena intrând, directorul se sculă de la birou și-i ieși în întâmpinare, cu o față râzătoare. Îl îmbrățișă și-l conduse spre un fotoliu verde.

- Ia loc.

Hoțul în lege se așeză și directorul îi aduse pe o tavă o cafea acoperită de aburi.

- Am făcut-o așa cum îți place ție, îi spuse directorul și se duse la dulapul din spatele său, de unde scoase o sticlă de coniac.

-E cel de data trecută, îi zice directorul în timp ce îi umplea paharul.

- Tu nu bei, îl întrebă Machena.

- Azi nu, îi răspunse directorul și-i zâmbi larg. Bea tu și pentru mine.

- Cu mare drag.

- Ia și o țigară, îi întinse pachetul și banditul își scoase o țigară și directorul pușcăriei i-o aprinse. Machena fuma și bea când o gură de cafea, când o gură de coniac.

- Ei, spune-mi, ești mulțumit de felul cum ți-am reparat celula?

- Sunt foarte încântat.

- Televizorul funcționează?

- Da.

- Și compul?

- Merge perfect.

- Frigiderul e ok?

- E super.

- Mai ai nevoie de ceva?

- Poate, de un dulap pentru haine.

- S-a făcut. Îl vei avea mâine.

Sună telefonul și directorul ridică receptorul.

- Acum sunt ocupat. Vă sun eu mai târziu.

Directorul scoase o sticlă neîncepută de coniac și i-a dădu lui Machena.

- Asta ai s-o iei cu tine.

- Mulțumesc, frate.

- Uite, de ce te-am chemat. Un adjunct de-al meu mă sapă pentru a-mi lua locul. Ai putea tu să-ți rogi oamenii tăi ca să-i dea foc mașinii?

- Mai încape vorbă.

- Da, și încă ceva. Dă-mi-i pe Ursu și pe Patron ca să-i supravegheze pe deținuții care-mi schimbă acoperișul de la vilă, ca să nu mă mai fure atâta.

- Ți-i dau, frate.

- Iar tu să-mi spui dacă mai ai nevoie de ceva.

- Bine.

- Of, era cât pe ce să uit, îi zise directorul pușcăriei și se apropie de ușa dulapului din spatele său, de unde luă o sticlă de votcă și i-o înmână.

- E de la Igor Nicolaevici.

De sub masă, directorul luă o cutie și-i zise lui Machena.

- Pune sticlele aici, iar după ce acesta le băgă în cutie, o înfășură cu o bandă izolantă.

- Asta ca să nu mai știe toți ce se află ea, îi mai zise directorul. Acum o să ne despărțim, că am o ședință peste un sfert de oră. Vorbim mai târziu.

Directorul îl conduse până în coridor și-i spuse gardianului, care în tot răstimpul acesta se holbă în ecranul mobilului său, să-i care cutia în celulă. Gardianul i-o cără în timp ce Machena mergea în urma sa fluierând. Paznicul i-o lăsă în celulă, și ieși imediat afară.

Când Machena intră în celulă, află că Stas se sinucise.

NOTA AUTORULUI: Acest text este o proză și ar trebui receptat ca atare.