Îndată după ce sări din troleibuz, Iura se răsuci pe călcâie, își aruncă mâinile înăuntru, îl apucă pe Vlad de piept și îl trase afară, cu toate că acesta se împotrivea și nu voia să coboare. Vlad e din Chișinău și Iura e din Tiraspol, și au urcat odată în troleibuz, în stația de la Flacăra, și au stat alături tot drumul. O stație sau două au râs, după care Iura îl întrebă:

-  Da ce cauți, tu, bă, așa de des pe la Maria?, iar lui Vlad întrebarea asta nu-i căzu bine la stomac și se luară în gură. Iura și Vlad roboteau pe același șantier de construcții din Buiucani, fiind angajați de firma Adrian și fii, la care Maria lucra contabilă.

Vlad și Iura au luptat în războiul din 1992, unul de partea voluntarilor și polițiștilor moldoveni și celălalt alături de cazacii și soldații ruși din armata a paisprezecea. Amândoi au fost răniți, iar odată externați s-au întors pe front, iar acum își reproșau asta. Vlad îi strigă chiar:

- Tu mă întrebi ce caut eu la Maria, da eu vreau să te întreb ce cauți tu, bă, la Chișinău, tu care în 1992 ai luptat contra noastră?

Într-o clipă din prietenia lor s-a ales praful, și s-au luat la ciondănit, iar când au ajuns în stația din fața Ambasadei Rusiei, Iura a sărit afară din troleu, s-a răsucit pe călcâie, și s-a întors spre ușă, de unde l-a tras și pe Vlad afară, după care a început să-i toarne pumni.

Cu o mână îl ținea de guler și cu alta îl bumbăcea.

Am avut și eu un văr ucis în războiul din 1992 și am ieșit după ei, dar nu îndrăzneam să-i despart, pentru că mă temeam să nu mă picteze și pe mine. Brusc însă ei au început să se pupe și s-au îmbrățișat. Ceva i-a spus Vlad și Iura l-a îmbrățișat, dar ce i-a spus nu am auzit.

Troleibuzul nu plecase, de parcă îi aștepta pe ei. Vlad și Iura s-au apropiat de troleibuz, ușile s-au deschis și ei au urcat, după care mașina s-a urnit din loc. Mâine, șefa OSCE-ului  va veni la Chișinău și la Tiraspol, mi-am amintit nu știu de ce eu, în timp ce mă uitam după vehiculul care trecea printre clădirile parlamentului și președinției.

Toată lumea s-a împrăștiat.

Pe locul unde se bătuseră cei doi strălucea o fotografie și eu am presupus că îi căzuse din buzunar unuia dintre ei. M-am aplecat și am cules-o de jos. Era fotografia Mariei. Clădirea Ambasadei Rusiei se înălța amenințătoare în fața mea. Am băgat-o iute în buzunar. Era fotografia sorei mele, din Flutura.