Într-un gest de frondă, dar și frizând nebunia, Alexei Navalnîi a revenit duminică, 17 ianuarie, în țară, în Rusia. Anunțase acest gest de curaj, dar, totodată, și de risc personal extrem. Și Navalnîi a vrut să dea șah la Țar, obligându-l pe președintele Putin – care nici nu-i pronunță numele în public sau în reuniuni internaționale, sau discuții telefonice cu alți lideri ai lumii – să reacționeze. Gestul mai provoacă un moment al Adevărului, de data aceasta pentru Occident. În relația Rusia-Vest, cine va clipi primul? Va face Rusia lui Putin pasul înapoi, încercând să acomodeze solicitările occidentale de revenire la reguli și angajamente, pentru a-și ușura sancțiunile, sau Occidentul se va plia pe neconvenționalismul și singularitatea unilaterală a Rusiei, și-i va tolera ieșirile în decor pentru a construi, totuși, formule de angajare a Moscovei în marile probleme internaționale?

Ofensiva Navalnîi: forcingul agendei Rusiei

Alexei Navalnîi a anunțat că vine în Rusia. Nu-i vorba, și autoritățile ruse, care-l somaseră să revină la 5-6 ianuarie, au avertizat că vor fi obligate să-l rețină. Însă gestul său de frondă și provocare supremă a avut multiple valori de întrebuințare. În primul rând a revitalizat opoziția rusă, câtă este ea, și a atras atenția spațiului public și mai ales social media că liderul sâcâitor al criticilor corupției și cleptocrației ruse din jurul lui Putin există, e viu și gata de luptă.

Navalnîi a mai făcut un gest de provocare majoră, de data aceasta la adresa liderului rus, prezentând vila sa de la malul Mării Negre sub titlul Castelul lui Putin, și o poveste prin care arată cum camarila lui Putin a creat un adevărat stat în stat, de data aceasta o adevărată monarhie țaristă pentru liderul suprem al verticalei puterii din Rusia, care conduce absolutist, dar fără a-și asuma și responsabilități și costuri, din contra, utilizând resursele statului în interes personal și în mod discreționar.

Navalnîi și-a asumat că va intra în închisoare. Dar a făcut-o sfidându-l pe Putin, din postura unui personaj slab și pipernicit, dar cu voință și hotărâre de a merge înainte și de a se afirma ca succesor și alternativa lui Putin. Unii hâtri au spus că, cel mai probabil, Alexei Navalnîi e mai în siguranță în Rusia și chiar în închisorile ruse decât pe stradă, liber, în Londra, Berlin sau Paris. Probabil că așa este, având în vedere istoricul de execuții ale opozanților regimului Putin refugiați în afara Rusiei. Dar sigur nu e o plăcere statul în spatele gratiilor. Însă Navalnîi a și lansat apelul la manifestații de stradă și nesupunere civică susținătorilor săi.

Reactivitatea lui Vladimir Putin, prins pe picior greșit

Rusia lui Putin a fost prinsă pe picior greșit. Cred că răsuflase ușurată că Navalnîi a fugit, în timp ce deconta scandalul imens al otrăvirii sale cu Novichiok de către FSB, la ordinul lui Putin, dar mai ales nebunia investigației jurnalistice care expusese această operațiune. Mai adăugăm și interviul lui Navalnîi însuși cu unul dintre protagoniști, care a dezvăluit, pe bandă, înregistrat, tot ce s-a plănuit în uciderea lui Navalnîi. Rușinea expunerii publice a acțiunii FSB, expunerea diviziei de arme chimice, recunoașterea de către protagoniști a multora dintre elementele de încălcare a tratatelor și angajamentelor internaționale ale Rusiei au adus costuri majore de prestigiu.

Abia fusese pus sub urmărire polițistul care permisese – ba chiar vânduse – accesul la bazele de date care au permis urmărirea drumurilor ofițerilor operativi și a convorbirilor lor telefonice. Iar Navalnîi a revenit acasă pentru a pune și mai mare presiune pe sistem și a fi dovada vie a eșecului serviciilor ruse. Vladimir Putin a fost cel care l-a făcut mare pe Navalnîi până la momentul tentativei de asasinare, chiar prin multiplele represiuni, așa cum Navalnîi și-a construit imaginea pe baza datelor despre oligarhi, apropiați ai lui Putin, malversațiuni și deturnări de fonduri, corupție și hoție.

Și de data aceasta, revenirea lui Navalnîi în țară nu a fost scontată de către autoritățile ruse. Nici nu cred că au discutat-o cu Putin, cert este că gestul de curaj și frondă a prins din nou sistemul pe picior greșit. Pus sub presiune de perspectiva revenirii principalului rival, și în condiții atât de speciale, Vladimir Putin nu a avut decât șansa de a marșa pe drumul deschis de Navalnîi și de a-l aresta, creând noi valuri de revoltă față de represiunea la adresa liderului de opoziție. Și asta în an cu alegeri generale, în plină pandemie, într-o situație economică foarte complicată și cu nemulțumirea publică în creștere dramatică.

Dar punctul cel mai important realizat de către Navalnîi este acela de creare a agendei publice. Nu s-a mai văzut nimic la început de an pe stil vechi. Degeaba s-a îmbăiat Putin în copcă, la -20 de grade, degeaba i s-au prezentat, la viteză, schițele altui port-avion, nimic nu a putut acoperi evenimentul creat de Navalnîi. Liderul de opoziție a învățat să facă agenda, mai mult, prin greutatea sa specifică în calitate de purtător de mesaj, inclusiv prin victimizarea realizată de Putin în episodul otrăvirii sale, Navalnîi a început să-l domine public pe Putin chiar din spatele gratiilor. Iar specialiștii în PR nu au reușit să facă nimic pentru a schimba cursul actual al evenimentelor.

Coordonarea acțiunii occidentale: presiuni și mize

Din contra, coordonarea relativă între sosirea lui Navalnîi - puternic mediatizată, dar și monitorizată la nivel occidental - și reacțiile imediate și vehemente ale liderilor occidentali au accentuat situația în care s-a plasat Rusia. Reacțiile au fost nefericite și abordarea profund nepotrivită. Astfel, am avut un adevărat vuiet în toată presa internațională și o reflectare masivă a reacțiilor unanime față de deturnarea sosirii avionului, arestarea figurilor de opoziție care-l așteptau pe Navalnîi la aeroportul Vnukovo, reținerea acestuia imediat după verificarea pașaportului și intrarea în Rusia, la aeroportul Șeremetievo, și mai ales judecata pe picior făcută într-o secție de poliție, în variantă extrajudiciară, a adus probleme majore credibilității Rusiei.

Acțiunea lui Vladimir Putin nu a comunicat nici forță, nici siguranță, ci, din contra, mai degrabă descumpănire și slăbiciune cronică. Presiunea internațională și vizibilitatea acțiunii lui Navalnîi au fost primite cu reacția tipic comunistă a neamestecului în treburile interne, o formulă care, cu alte ocazii, îmbrăca haine mai creative atât la ministrul de Externe Serghei Lavrov, cât și la purtătorul de cuvânt al Kremlinului, Dmitri Peskov. Iar desconsiderarea mesajelor liderilor lumii nu face decât să adauge teme de contencios la lista de probleme bilaterale și la dosarul Rusiei.

Mai mult, Germania tocmai a trimis Rusiei lista de probe și înregistrări în cazul otrăvirii lui Navalnîi, un dosar care dezvăluie operațiunea și detaliile, vinovații și implicații, cerându-i lui Putin să facă ancheta până la ultima consecință. Refuzul de a proceda la judecarea în instanțele interne, de lansare a urmăririi penale și identificarea vinovaților – respectiv pedepsirea lor – ridică din nou semne de întrebare asupra acțiunilor Rusiei și a justiției sale. Și, de data aceasta, este vorba despre Germania doamnei Merkel, nu de statele Europei centrale și de est, mult mai angajate și implicate în sancționarea Rusiei pe baza propriilor experiențe.

Astfel că momentul actual ridică semne de întrebare majore în legătură cu perspectiva refacerii relațiilor bilaterale cu terțe state occidentale, sau măcar a menținerii unui modus vivendi cu Rusia lui Putin: cine clipește primul, cine face pasul în spate, dacă Rusia revine la reguli sau rămâne tributară nevoii imaginii de forță destinată publicului intern, a prezentării acțiunilor sale ca fiind decise și de forță, chiar dacă sunt contrare regulilor și comportamentului acceptate la nivel internațional, sau Occidentul cedează un pas spre a păstra canalul de comunicare și o relație respirabilă cu Rusia. La cum arată lucrurile, perspectiva unei pertractări sau a unei deschideri fără o acțiune coerentă și vizibilă a Rusiei de asumare a unor responsabilități și de revenire la reguli – inclusiv în procesul asasinării lui Navalnîi – nu mai este posibilă astăzi.