Pe 1 decembrie 1980, tata ieșise în drum și-i invită acasă la noi pe toți consătenii săi, care treceau în acele clipe pe ulița noastră, umplându-le câteun pahar de vin și ciocnind de ziua națională a României.

Victor Ivanovici Moraru, milițianul din Flutura însă, a intrat nechemat. A împins poarta cu piciorul și a străbătut supărat curtea noastră.

- Voi ce faceți aici, bă? Nu cumva sărbătoriți ziua României? A?  Și tricolorul unde-i? Unde l-ați arborat, bă?

Într-un an, de 1 decembrie, tata arborase tricolorul pe acoperișul casei noastre și fu arestat, cât ai bate dintr-un picior. Nu știu cine-l turnase, dar miliția descinse în curtea noastră imediat cum tata se dădu jos de pe scară.

Victor Ivanovici îl arestase atunci și tot el îi confiscase și tricolorul.

Acum se învârtea ca un câine turbat prin ogradă, scormonind cu ochii ferestrele casei și acoperișul.

Dar tata  în anul acela nu mai înălță tricolorul, ci făcu altceva. Ne îmbrăcă pe toți ai lui în culorile drapelului României, ca într-un tablou de Valentina Rusu Ciobanu. Pe mine mă îmbrăcă în roșu, el însuși purta haine galbene și mama, albastre și când stăteam unul lângă altul refăceam steagul Patriei noastre.

Când l-am văzut pe Victor Ivanovici dând buzna peste noi, ne-am amestecat printre oameni și el nu-și dădu seama de șmecheria tatei și continua să caute tricolorul acolo unde acesta nu era.

Tata făcuse în acel an un vin nemaipomenit de gustos. Un vin negru ca sângele de bivol și îi dădu un pahar și lui Victor Ivanovici. Milițianului îi plăcea vinul bun, iar vinul tatei era foarte bun, așa că tata îi mai umplu un pahar și-l așeză cu noi la masă.

Toată lumea se chercheli foarte repede și tata începu să cânte niște melodii românești de dinainte de război. Tata dădea tonul și ceilalți îl susțineau. Victor Ivanovici bea pahar după pahar și la un moment dat căzu cu capul pe masă și adormi pe loc.

Văzând asta, tata ne chemă pe mine și pe mama la el și ne așeză  în jurul lui. El rămase în centru, pe mine mă așeză în dreapta sa, iar pe mama în stânga, și toată lumea putu să vadă drapelul României în toată splendoarea sa. Milițianul dormea cu capul pe masă și noi cântam Deșteaptă-te, române și nu ne-am oprit din cântat decât atunci când Victor Ivanovici  își ridica fruntea de pe blatul mesei, dar tata îi umplu iar paharul și Victor Ivanovici adormi la loc după ce-l goli și pe acesta și noi ne-am reluat cântecul și cu toți cântam peste capul milițianului acela matosit bine Deșteaptă-te române .