Alegerile prezidențiale în Republica Moldova s-au încheiat. Maia Sandu, candidatul pro-european și președintele PAS, a fost aleasă Președinte cu o majoritate zdrobitoare. Comisia Electorală Centrală va trimite dosarul alegerilor la Curtea Constituțională, care urmează să valideze rezultatul și să o declare pe Maia Sandu Președinte ales. După care așteptăm ceremonia care marchează preluarea mandatului, în urma jurământului depus în Parlament. Dar bătălia pentru putere din Republica Moldova abia începe, se ascut săbiile, Igor Dodon a plecat la Moscova după ce Partidul Shor și-a schimbat aspectul în grupul parlamentar mixt “Pentru Moldova”, care amenință să devină o nouă plombă pentru o majoritate pro-rusă condusă de Dodon în Parlament.

Maia Sandu, Președinte unificator

Da, Maia Sandu a anunțat în întreaga campanie, în programul său electoral, și s-a comportat astfel pe toată linia campaniei și a susținerilor sale, inclusiv în ceea ce privește întâlnirile post-electorale, ca un președinte unificator al Republicii Moldova. Spre deosebire de Igor Dodon care s-a auto-intitulat Președinte pentru alegătorii săi, Maia Sandu vrea să fie un adevărat Președinte al Republicii Moldova, al tuturor cetățenilor săi, preferând formula modernă de echidistanță și validarea relațiilor externe pe baza respectului suveranității de stat și a politeții și respectului manifestat de parteneri, respectiv a intereselor cetățenilor din stânga Prutului.

Cooperarea loială între instituțiile statului. Doctrină constituțională

Maia Sandu a propus abordarea europeană a situației din Republica Moldova după alegeri, respectiv pe cea a cooperării loiale între instituțiile statului. E o componentă a doctrinei constituționale în orice stat, însă ea nu exclude în nici un punct forța noului președinte ales dată de legitimitatea votului și validării opțiunilor sale. Nici nevoia alinierii diferitelor instituții la propriile sale proiecte, pe care le poate determina prin convingere și credibilitate, prin legitimitate și susținerea publică de care beneficiază.

Parlamentul rezistenței corupților împotriva voinței cetățenilor Republicii Moldova exprimată la urne

Mișcarile politice din ultimele zile, care validează și completează un proiect al lui Dodon din perioada electorală, arată conturarea unei posibile formule de majoritate care implică noul grup parlamentar Pentru Moldova care a înghițit joi grupul parlamentar al Partidului Shor. Vom vedea rezultatele vizitei la Moscova a lui Igor Dodon, și cât de loial și puțin geopolitic joacă Rusia cărțile sale la Chișinău. Mai există un precedent care a arătat unilateralismul Moscovei: demiterea Guvernului Sandu, acum ceva mai bine de un an. Și atunci, am avut aceiași jucători, Igor Dodon și Rusia. Să vedem cum arată noul joc politic de la Chișinău de acum.

Guvern pro-european de tranziție versus Guvernul Dodon – calul troian al Rusiei la Chișinău

Joacă Rusia geopolitic față cu varianta de asumare a orientării pro-occidentale? Sau acceptă proiectul “balanței autentice” a Maiei Sandu? Avem un Parlament care va da o majoritate conformă votului la alegerile prezidențiale, autentic pro-european, sau din contra, ne trezim cu proiectul conceput de Dodon al unui Guvern Dodon cu majoritate pro-rusă, obstrucționist și apărător al corupților din Republica Moldova – Dodon, Shor, Platon, Plahotniuc, Caramalac… Doar și Dodon are nevoie de un loc de muncă, și el poate bloca alegerea unui guvern pro-european de tranziție la Chișinău. E adevărat că acest gest antrenează implozia definitivă a Republicii Moldova, în vreme de coronavirus și criză economică. Pentru că un Guvern Dodon e la fel de izolat, și nici o finanțare nu vine fără orientarea pro-europeană convenită. Răspunsul la această dilemă va veni foarte repede, chiar săptămâna următoare.

Dizolvarea Parlamentului anti-reformă. Calea alegerilor anticipate.

Numirea unui guvern de tranziție reformist, pro-european, este o obligativitate pentru a avea bazele relansării economice și pentru refacerea Republicii Moldova după pandemie. Un guvern care să reflecte obiectivele și poziția noului Președinte ales Maia Sandu. Firește că tot noul președinte își va anunța prioritățile, și ele trebuie urmate de întreaga clasă politică. Apoi, dacă noul guvern promovează reforme - în justiție, stat de drept, orientare strategică, ieșirea din izolare – iar Parlamentul le respinge, e cea mai clară probă că avem de a face cu un Parlament retrograd, al trecutului, al revanșismului pro-rus și că nu există decât calea alegerilor anticipate, anunțată deja de Maia Sandu chiar din campanie, și pentru care a votat deja majoritatea alegătorilor din Republica Moldova când au ales-o președinte.

Agățarea de scaunele parlamentului a majorității corupților și a abordărilor retrograde

E posibil, formal, ca actuala formulă de majoritate plăsmuită de Igor Dodon să reziste și să aleagă să dăinuie pentru a prezerva mandatele și a asigura poziția de deputați și accesul la resurse. Ar fi, însă, o sinucidere chiar și pentru partidul socialiștilor: a te agăța de scaun și a merge împotriva hotărârii majorității cetățenilor Republicii Moldova e o abordare complet nepolitică, lipsită de legitimitate și supusă unor reacții naturale care împing spre instabilitate deplină. Nu vorbim aici doar de implozia guvernamentală, în lipsă de resurse – așteptăm ca Rusia să vedem că finanțează nevoile Republicii Moldova așa cum a făcut-o cu zona separatistă, dar de data asta din postura multiplelor crize și probleme ale sale. În lipsa unei asemenea soluții și a finanțărilor și relansării reale a încrederii, agățarea de scaune nu aduce decât a disperare și a perspective de părăsire a scenei politice pe ușa din dos, în oprobiul public general. Și cu toate tinichelele posibile de coadă. Căci lupta anticorupție va fi reluată în Republica Moldova cât de curând. E primul punct din programul Maiei Sandu.

Sperietoarea pseudo-majorității de stânga

Mediile publice socialiste mai agită o marotă, o sperietoare publică în perspectiva alegerilor anticipate: majoritatea de stânga. Susținerea este că Maia Sandu nu va îndrăzni să forțeze dizolvarea Parlamentului pentru că nu e interesată să o facă: dacă actualele procente din alegerile din primul tur se repetă la generale, în Parlamentul Republicii Moldova ar intra PAS, socialiștii pro-ruși ai lui Dodon, Partidul Nostru și Partidul Shor, cu toți ceilalți trei partide de stânga, care ar putea forma numai o majoritate de stânga. Nimic mai fals: atât Partidul Nostru cât și votanții lui Renato Usatâi sunt împotriva corupției și în favoarea unei vieți prospere, în libertate și sub imperiul unor reguli democratice, nu într-o autocrație, eventual palidă imitație a verticalei puterii lui Putin, cu Dodon în frunte.

De ce e Maia Sandu mai mult decât un președinte de decor

Oricine ar putea spune că Maia Sandu, pe baza actualei Constituții, e doar un președinte reprezentativ și unul decorativ, iar victoria sa de duminică e apă de ploaie. Ei bine nu e așa: legitimitatea votului în politică și în democrație e foarte relevantă. Ea aduce imediat o creștere de 10-15-20% în sondaje și o resetare a scenei publice, pe termen scurt – care poate însemna 3-6 luni. O asemenea situație reconfigurează Parlamentul, la alegerile anticipate, pe alte coordonate decât cele anunțate de alegerile prezidențiale din primul tur. De aceea, pariul pe majoritatea de stânga e unul perdant: PAS urcă liniștit spre 30-35-40%, socialiștii se scufundă, Partidul Nostru intră triumfal în Parlament pe seama susținerii pentru Maia Sandu și chiar o formulă mixtă a unor unioniști reunificați și cu PPDA, dimpreună ar putea să se regăsească în viitorul Legislativ. Deci nu pariați pe majoritatea de stânga până nu ați trecut puntea: Maia Sandu e mai mult decât un președinte de decor!