Falsul, minciuna, mijloace reprobabile, lipsă de etică și subminare a legitimității alegerilor, toate sunt caracteristicile campaniei electorale a încă președintelui în funcție al Republicii Moldova, pro-rusul ostentativ Igor Dodon. Lipsa de credibilitate și prăbușirea în încrederea publică a demersurilor lui Dodon, confirmarea în fiecare moment a apelativului de pudel al Rusiei îl afectează dramatic, pe zi ce trece. Nu contează că practică pe scară largă furtul la urne, cumpărare de voturi, încalcă pe deplin legislația și comportamentul electoral normal, nu mai respectă nici o regulă. Nimic nu mai contează pentru că Dodon își joacă viața, averea, familia, libertatea și nu mai are scrupule. Igor Dodon e în culmea disperării, pregătindu-se să se agațe de putere cu noii titushki – structuri paramilitare ad hoc ale represiunii împotriva protestelor de stradă – forțe alcătuite din veteranii Armatei Sovietice și cu “afganii”, chemați pentru două săptămâni în Piața Marii Adunări Naționale de la ora 9 la 23. Ei bine, tocmai de aceea Igor Dodon va pierde președinția și Maia Sandu va fi aleasă duminică Președinte al Republicii Moldova. Pentru că a enervat un popor întreg, pe toți românii basarabeni, care-l vor trimite, după alegeri, în fața procurorilor și a instanțelor de judecată.

Alegeri în vremea lui Dodon. Pregătirea falsului și furtului la alegeri

În actuala campanie electorală, cel puțin în partea ultimelor două săptămâni, Igor Dodon (și echipa sa de campanie) au făcut exact ceea ce nu trebuia să facă pentru a păstra o șansă la Președinție: a enervat pe toată lumea, a creat falsuri evidente în campanie, s-a comportat ca un bădăran și a forțat strângerea de voturi cu de-a sila. Rezultatul este amplificarea și mai mult a urii față de Dodon, ajuns cel mai urât dintre pământenii din stânga Prutului. Mai mult, toată aura victimizării virtuoase ca și înălțimea morală a revenit și s-a consolidat în dreptul Maiei Sandu.

E adevărat că și acest lucru s-a întâmplat prin refuzul compromisului compromițător. Refuzul pertractărilor. Poate cu costuri, dar cu menținerea libertății de mișcare post-electorale și a lipsei constrângerilor de orice fel. A contat totuși, și contează în victoria finală în turul doi al alegerilor de duminică, rolul celorlalți candidați prezidențiali în aceste alegeri. Sprijinul real, implicarea lor în alegeri, în spațiul mediatic și pe teren.

De remarcat, dincolo de aportul unioniștilor, românilor, pro-românilor și pro-europenilor, și mai ales al disporei occidentale, și rolul lui Renato Usatâi, al treilea candidat clasat în cursa de acum 10 zile, în susținerea Maiei Sandu, dar și un sprijin dezinteresat și nescontat venit chiar de la Vladimir Voronin, fostul președinte comunist, care are propriile polițe de plătit lui Dodon, dar mai ales păstrează postura de moldovenist dar și pe cea de independent, inclusiv față de Rusia lui Putin. De partea cealaltă, marea dezamăgire a actualului ciclu electoral rămâne PDM și Pavel Filip, care intră urât în istorie.

De-ale lui Dodon: ignorarea legii și obligarea organelor de stat să întoarcă capul

Dodon nu are nici o șansă la vot. De aceea va recurge cât poate la furtul în alegeri. Pentru moment a excelat în malversațiuni, falsuri și încălcarea legislației electorale – de la război informațional, dezinformare, fake news lansate în campanie, la utilizarea resurselor administrative pentru a-și tipări fițuicile de campanie, pe banii cetățenilor, în plină criză de pandemie, chiar dacă a primit peste 10 milioane de dolari de la prietenul Ceaika(sau prin prietenul său și partenerul de afaceri de la instituțiile oficiale ale statului rus).

Ingerința Rusiei în campania electorală de partea lui Dodon este evidentă. De la declarații și îndemnuri la susținere, la prezența și finanțarea experților ruși, ai serviciilor de informații ruse FSB, SVR și mai ales GRU prezenți la Chișinău, și până la desfășurarea pe teren a capabilităților ruse de intelligence și război informațional, nu se puteau probe mai evidente ale încălcării legislației electorale și ale alterării grave a rezultatelor alegerilor.

Dar lumea nu mai e atât de credulă, și nici nu mai e naivă. Realizează falsurile flagrante și fake news-urile aberante create de mașinăria de campanie a rușilor din sediul socialiștilor de la Chișinău. Pentru că nu are a prezenta rezultate, Dodon recurge la plata anticipată a pensiilor și la un război informațional extins, pe scară largă, cu oponentul său, Maia Sandu. Acele foi imunde prin care i se atribuie Maiei Sandu intenția legalizării căsătoriilor LGBT și multe alte năzbâtii sunt toate elemente care trădează legăturile campaniei și polit-tehnologilor cu serviciile secrete ruse prin maniera, modelele și comportamentele caracteristice îmbrățișate.

Temele sunt aberante și enervează publicul, oripilează electoratul prin distanța față de realitate, dar ele erau menite în primul rând să determine o trecere în defensivă a Maiei Sandu, care să piardă timpul ca să explice de ce când vine nu ar face cele spuse de propaganda neagră a rușilor de lângă Dodon și a lui Dodon însuși. Dar candidatul pro-european a învățat că nu orice temă se ridică de jos, pentru că riști să te murdărești cu ea. Cu atât mai mult dacă ești o doamnă. În rest, Dodon e cel care a alergat după dezbateri pe care nu le-a acordat în primul tur, ceea ce subliniază o dată în plus disperarea și faptul că e conștient că va pierde alegerile.

Furtul la urne și cumpărarea de voturi

Utilizarea pe scară largă a resurselor statului Republica Moldova are multiple direcții. Dar cea mai importantă și alarmantă este furtul la urne. Dodon a plătit și montat o întreagă armată de oameni în secțiile de vot al căror rol este să sprijine furtul la urne al acoliților săi dar mai ales să fure ei înșiși pentru Dodon, aruncând în urne voturi favorabile și distrugând voturile valabile ale concurenței. Dar și mai strigătoare la cer este cumpărarea de voturi lansată, care are două ținte, Transnistria și Rusia.

În cazul Transnistriei, Dodon a testat cumpărarea de voturi și transportul în dreapta Nistrului, la cele 42 de secții speciale, deschise fără nici o bază de legitimitate pentru acești cetățeni. Între timp, a chemat la picior pe toți oamenii de afaceri relevanți din regiune pentru a-i amenința că le taie comerțul dacă nu aduc oameni la vot. Și da, poate fura până la 30.000 de voturi, poate mai mult(limita fizică ar fi 42 secții ori 2500 voturi – 105.000 voturi, pe care va forța să o atingă).

A doua sursă este Rusia. Și aici, la primul tur nu a fost nici o forțare, doar rari votanți întâmplători, veniți din proprie inițiativă. De această dată, Dodon forțează aducerea la urne prin cumpărare a cât mai multor votanți. E de așteptat ca măcar 30.000 de voturi să vină de aici, chiar dacă marja poate merge spre 45.000. Amenințări și constrângeri au fost aplicate pe scară largă pentru a aduce forțat oameni la urne. Primari chemați la Președinție, preoții lui Mechel consemnați și condiționați, diaspora din Rusia condiționată cu pretinse amnistii și reglementări ale șederii ilegale.

Tot acest efort poate fi contracarat de ieșirea masivă la vot a diasporei cetățenilor Republicii Moldova din România și din Occident. Au fost 150.000, pot veni 300.000 la urne și să determine prelungirea programului de vot și răsturnarea planurilor furtului sistematic la urne al lui Dodon. Acesta e cel mai puternic argument al câștigării mandatului de Președinte de către Maia Sandu.

Represiunea post-electorală și recursul la simbolul afganilor

Partea cea mai periculoasă este nu numai că Dodon s-a pregătit să fure alegerile, pe scară largă, cu toate mijloacele, fără nici un scrupul. Ci că s-a pregătit și de represiunea împotriva protestatarilor după alegeri. Astfel, anticipând protestele de stradă care au fost anunțate, el a blocat Piața Marii Adunări Naționale timp de două săptămâni cu pretinse mitinguri organizate cu oameni din fostele structuri de forțe sovietice pe post de instrumente de represiune. Învățând din lecțiile lui 7 aprilie 2009, Dodon nu vrea să implice direct organele statului, ci și-a creat propria armată de titushki – personaje ale luptei împotriva protestatarilor pașnici, în varianta aplicată în Maidanul ucrainean din ianuarie 2014, care a costat peste 100 de victime(față de cele 3 ale represiunii din aprilie 2009)

Pregătirea propriilor titushki din forțe de represiune neconvenționale, tradiționale în Rusia prin așa numitele forțe căzăcești, este făcută tocmai pentru a nu se putea da vina pe el și pe stat și pentru a nu-și asuma responsabilitatea nici pentru un act mârșav pe care-l face. O forță hibridă vine să ia locul carabinierilor și poliției. Dar și recursul la “afganii” și veteranii oficiali ai armatei – în subordinea Ministrului Apărării Gaiciuc, rudă prin alianță a lui Dodon proaspăt reinstalat în funcție – cu toții finanțați de guvern, trădează din nou influența și modelul represiunilor ruse și acțiunea serviciilor de informații ruse din jurul lui Dodon.

Recursul la “afgani” - adică la luptătorii sovietici din Afganistan, este o practică a spațiului rus. Se consideră că cei care au făcut Afganistanul, în timpul ocupației sovietice și a regimului comunist instalat atunci – 1979-1989 – au experiența și mai ales duritatea pentru a reacționa și a face față mulțimii, după ce s-au luptat cu mudjahedinii. De partea cealaltă, protestatarii pro-europeni sunt susținuți de forțele naționale și de veteranii din Războiul de pe Nistru – oripilați de trădarea lui Dodon tradusă prin mișcarea noului vicepremier pentru Reintegrare la Tiraspol, la întâlnirea cu Krasnoselski, de fapt un cetățean rus din zpa’iul partidului Shor care trădează și el interesul național al Republicii Moldova – și de veteranii armatei naționale. Dar perspectiva unei ciocniri e reprobabilă și extrem de periculoasă, iar Dodon, dacă nu înțelege că e responsabilitatea sa deplină o asemenea perspectivă, se înșeală amarnic și nu știe cât îl va costa.

De aceea va pierde alegerile prezidențiale Igor Dodon, iar Maia Sandu va deveni duminică seara viitorul Președinte al Republicii Moldova!