În urmă cu patru ani, nu m-am dus la alegeri și a câștigat Dodon, dar, de data asta, am să merg să votez, mă gândeam eu în timp ce o ascultam pe Nadejda povestindu-mi cum a murit scumpa noastră Muza Feodorovna.

Of, Muza Feodorovna a murit. Muza Feodorovna, profesoara noastră de literatură universală, omul cel mai citit din Ungheni și din împrejurimi; cea care ne spunea ce să citim și ne dădea cărți; cea care putea să ne vorbească ore întregi despre literatură, fără să observăm cum trece timpul; o dată, tot vorbindu-ne despre „Educația sentimentală” a lui Flaubert ne-a prins noaptea în școală și noi, oricum, nu voiam să ne ducem acasă și tot o rugam să continue să ne povestească.

Casa ei era mereu deschisă, inclusiv, pentru noi, elevii ei. Ușa ei nu era încuiată niciodată și acasă la ea puteai întâlni tot orașul. Dacă nu aveai telefonul cuiva și ai fi vrut să-l întâlnești, te duceai la Muza Feodorovna.

Eu deja eram student la Tbilisi și mă întorsesem într-o vacanță de vară acasă și voiam foarte tare să dau de Nadejda, dar nu aveam telefonul ei și nu știam unde locuiește și  m-am dus la Muza Feodorovna acasă, sperând s-o întâlnesc acolo și am întâlnit-o, printre cei care o ascultau cu gura căscată pe fosta noastră profesoară de literatură universală.  La balconul Muzei Feodorovna mi-am învins timiditatea și i-am mărturisit Nadejdei că o iubesc. La balconul Muzei Feodorovna am sărutat-o pentru prima dată în viață și am continuat s-o sărut toată vara aia.

Dacă erai flămând și nu aveai ce mânca, te duceai la Muza Feodorvna, și îți astâmpărai foamea. Sau scăpai de tristețe, dacă erai trist. Muza Feodorovna era mereu veselă și binedispusă. Râdea tot timpul și știa o mulțime de poezii pe de rost. După ea era mort și singurul poet din orașul nostru, Teo Manea. Se zice că el o și lăsase grea, dar nu a vrut să o ia de nevastă atunci când aceasta l-a născut pe Leonid, la un an după ce noi am terminat școala, nu știu de ce, odată ce holteise mereu și mai holteiește și acum.

Teo Manea n-a vrut să o ia de nevastă pe Muza Feodorovna, iar Nadejda n-a vrut să mă întovărășească  la Tbilisi și la Dușanbe și s-a căsătorit cu Volodea Popa.

Foarte mulți ani n-am mai trecut pe la Ungheni și nu am mai văzut-o nici pe Nadejda și nici pe Muza Feodorovna și am aflat abia azi că fosta noastră profesoară de literatură universală a murit.  Nadejda, venită la un control la un spital din Chișinău, m-a scos în oraș și mi-a povestit că Muza Feodorovna a murit în urmă cu patru ani și că la înmormântarea ei a fost doar ea și Teo Manea, care între timp s-a lăsat de poezie și s-a apucat de afaceri. Fiul ei iubit, Leonea,  narcoman încă de mic, a băgat-o în mormânt. Acesta îi fura bani din casă, o bătea, o alunga afară în plină noapte, ca să poată petrece în voie cu drogații săi. Iar într-o bună zi i-a vândut casa și a dispărut cine știe unde, că nimeni nu i-a mai dat de urme nici astăzi și n-a catadicsit să vină nici măcar la înmormântarea mamei sale.

În ultimii ei ani de viață, Muza Feodorovna nu mai avea unde să stea și dormea pe la prietenele ei sau pe la elevele sale sau în parc și  la gară. Cerșea.

 - De câteva ori am văzut-o și eu cerșind, mi-a povestit Nadejda.

- Și când a murit?

- După alegerile de acum patru ani. La câteva zile după ce Dodon devenise președinte. A fost găsită înghețată în parc, unde rămăsese să doarmă noaptea, mi-a mai povestit Nadejda în taxiul cu care o duceam la autogară, de unde urma să ia un autobuz spre Ungheni și eu cu greu mi-am înăbușit întrebarea da tu de ce nu ai luat-o să doarmă la tine?, dar, până la urmă, i-am pus-o și ea mi-a povestit că a vrut, dar nu a lăsat-o soțul ei, Volodea Popa.

Nadejda urcă în autobuz și acesta părăsi autogara. I-am fluturat din mână, cu toate că nu mai avea cum să mă vadă, fiindcă  autobuzul se înscrise în șuvoiul de mașini din stradă. Eu îl urmăream cu ochii și mă gândeam că, dacă, m-aș fi dus la alegerile de acum patru ani, și aș fi votat, căci viza mea de reședință e în continuare în Ungheni, ar fi fost imposibil să nu dau și eu de Muza Feodorovna, poate că aș fi văzut-o chiar dormind în parc, și atunci aș fi luat-o la mine și poate că ea ar mai fi trăit și acum, dar eu nu am fost să votez și nu am întâlnit-o și ea a murit, înghețată bocnă, pe o bancă din parcul central de Ungheni, întins între cea mai veche biserică din oraș și gară.

Duminica asta am să merg să votez și pe urmă am să mă duc la mormântul Muzei Feodorovna, fosta mea profesoară de literatură universală, pe care Leonid, fiul ei iubit,  o haimana de care se temea tot orașul, i-a grăbit sfârșitul. Am să mă duc împreună cu Nadejda.