Simbolistica joacă un rol extrem de important în bătălia politică, mai ales atunci când simbolurile înglobează emoție și trăire umană, un mecanism mult mai important decât banii și abordarea pragmatică, mercantilă, cinică. Într-adevăr, cu emoție și speranță, cu încredere și dedicație, împărtășind din tine spre binele comun, se poate obține mult mai mult decât din risipirea banilor de jur împrejur unor mercenari care nu cred în obiective, viziuni și perspective decât până se epuizează simbria primită.

Ei bine acest lucru a fost foarte clar ilustrat de către alegerile prezidențiale: un candidat dat fără șanse, cu capacitate financiară redusă spre zero(cel puțin comparativ cu contracandidatul său socialist pro-rus) fără suport mediatic, doar cu imagine și coagulând speranțele dreptei pro-europene de opoziție, a fost pe cale să înfrângă mecanismul conjugat al unei mașinării de partid dublată de intervenția Bisericii aparținătoare Rusiei, a votanților separatiști trimiși cu misiune la vot sub amenințare șomajului, a mobilizării și mașinăriei de război informațional rusă, și nu fără un sprijin subtil, cât e nevoie ca Dodon să nu-și ia prea mult avântul, al decidentului oligarh consacrat, personaj principal în poveștile despre statul captiv al votanților Maiei Sandu. Rezultatul e spectaculos, în ciuda lipsei de pregătire, a lipsei de asistență și echipă, a lipsei de prezență electorală la nivelul întregii Republici Moldova a PAS și partenerilor săi.

Însă contrar așteptărilor pentru lansarea unei platforme de dreapta și marcarea câștigurilor electorale, Maia Sandu și-al său PAS a dispărut în liniște deplină luni la rând. Mai grav, nu se mai oprește din tăcut. Puține apariții, poziții mai degrabă nestructurate și atacând teme infime, marginale și chiar greșite – bonuri de masă, de exemplu – și ignorarea poziționărilor serioase, de forță, deciziilor tranșante și clare, mesajelor însuflețitoare și decisive pentru a genera coagularea electoratului său. Într-atât încât spusele despre o muncă asiduă în teritoriu pentru construirea de organizații politice și consolidarea instituțională a PAS pare o poveste desprinsă din wishful thinking – gândirea aspirațională. Nu înseamnă însă că abordarea nu e serioasă și credibilă, doar că absența vârfului icebergului din exprimarea publică ridică dubii.

Există un banc celebru la românii ardeleni: un cioban sta pe marginea drumului păzindu-și mioarele. Și un trecător în întreabă: Ce faci bade? Șezi și cugeți? Iar ciobanul îi răspunde: nu, numai șed. Așa și aici: e greu de spus dacă Maia Sandu și al său PAS tace și face sau numai tace.

Totuși lumea nu a uitat alegerile prezidențiale, nici figura făcută de candidata dreptei pro-europene de opoziție – mă încăpățânez să o numesc astfel pe baza campaniei care i s-a făcut și a electoratului care a votat-o, pentru că doamna Sandu nu a catadicsit să-și apere ideile și pozițiile într-o formă clară și fără echivoc, nici măcar pe cele ale electoratului care a votat-o; din contra preferă amestecul acela nedistinct de mesaj anti-oligarh și stat captiv, care e dizolvant și pernicios din punct de vedere identitar pentru că nu o distinge de alți actori de pe piață. Sondajul IMAS o arată pe un solid loc doi cu 13%, mult sub cei 48% la alegeri dar peste cele 7-8-10% ale PAS maxima atinsă în sondaje înainte de alegeri. Iar dacă mai trebuia o probă, cel cu care se bate, Mr.P, nu apare măcar în sondaje (cu riscul de a avea 0,ceva %), iar suma partidelor de la guvernare nu depășesc pragul electoral.

Spune-mi cine ți-e adversar ca să-ți spun cine ești și ce șansă ai. Dacă te bați cu 1-3-4%, nu faci decât să-ți crești adversarul, chiar dacă în viața reală deține o majoritate parlamentară și un guvern. Din contra, nuanțarea pro-europeană a mesajului, sau pro-reformă dacă strâmbi din nas la ideea de european, poate fi de bun augur. În plus, măcar sondajul ar trebui să-ți indice adevăratul dușman, Igor Dodon, la 30-32-35% cu partidul său. Orice consultant va spune că îți alegi dușmanul pe cel mai bine plasat decât tine și că îți formulezi discursul pentru a-ți contura identitatea distinctă de el.

Dacă ambii actori îl au în discurs drept țintă pe Plahotniuc, șansa Maiei Sandu de a câștiga este infimă, din contra, nuanțele sunt mai greu de comunicat iar postura de Președinte a lui Dodon aduce mai multă vizibilitate. Nu înseamnă să-ți schimbi atitudinea față de Oligarhus Maximus al Republicii Moldova, ci doar să cauți mesaje coerente pentru a-ți crește perspectivele electorale. Și da, Dodon scade dramatic după alegeri, dar tu nu ai cum să crești pe seama gafelor, hiperactivismului și aberațiilor spuse de acesta dacă nu le marchezi, nu te detașezi de ele, nu le subliniezi, arătând cum a greșit, cum se crede încă în campanie, cum a promis lucruri care nu se pot realiza cu atribuțiile de președinte, cum predică orientări și opțiuni contrare nevoilor și aspirațiilor Republicii Moldova.

PS. Marchez aici al 200-lea editorial scris pentru deschide.md după ce am acceptat provocarea de a publica două texte de opinie și analiză pe săptămână, marțea și vinerea. Mă refer strict la editorialele scrise special pe Republica Moldova, nu la cele reluate din Evenimentul Zilei, de pe blogul meu din Adevărul sau din interviuri date altor publicații. A fost o experiență încântătoare și cred că verbul șfichiuitor pe alocuri păstrează explicită bunătatea, bonomia și dragul de personajele despre care vorbesc, politicieni și actori ai scenei publice din Republica Moldova. Sper, de asemenea, să mă țină forța, capacitatea și așteptările publicului în așa fel încât să continui această întreprindere și pe mai departe, și mai sper ca nici o altă preocupare de revenire în spațiul administrativ sau vreo funcție publică să nu oprească, din motive de incompatibilitate, această comunicare cu publicul deschide.md. Mulțumesc tuturor cititorilor pentru reacții, mesaje, felicitări și critici deopotrivă, că e vorba despre cei ce dețin poziții care-i fac protagoniști ai editorialelor noastre sau că sunt simpli cititori interesați ai noștri. Vă mulțumesc!

O reverență specială traducătorilor editorialelor în engleză și rusă. Cred că e dificil de jonglat cu paleta de expresii și fraze compuse pe care le utilizez în aceste editoriale. Dacă citiți editorialele mele în engleză și rusă, vă rog să le transmiteți și lor un gând bun.