Ne apropiem de primul tur al alegerilor prezidențiale din Republica Moldova de duminică, 1 noiembrie. Cum toate sondajele de opinie și comentatorii apreciază certitudinea relativă a turului doi de scrutin – va avea loc pe 15 noiembrie între Maia Sandu și Igor Dodon – se ridică întrebarea de ce să se ducă votanții la urne în primul tur? E și pandemie, cere și timp, cozi și distanțare. De ce ar mai merge cineva la vot? Și mai ales cum se face mobilizarea pentru turul doi, decisiv, al alegerilor prezidențiale?

Bătălia perdanților și dezamăgirea propriului electorat.

Prezența în primul tur ar trebui să fie mai mare pentru că avem candidatura a 8 persoane ce-și doresc fotoliul de președinte și au programe de toate culorile politice și de toate ideologiile. Nu este așa, și asta o vedem fără doar și poate prin faptul că distanța între primii doi competitori și urmăritorii lor este enormă. Deci o parte din electorat așteaptă să vină la vot în turul doi direct. În plus, în turul doi chiar e o miză majoră.

Deci votul, în ceea ce-i privește pe susținătorii celorlalți candidați prezidențiali ce nu ajung în turul doi, este un simplu concurs de frumusețe și de validare, în mai mică măsură de poziționare și de perspectivă pentru negocieri în turul al doilea de scrutin. Dar cât de important este în perspectiva votului decisiv de peste două săptămâni...

Într-adevăr, pentru o parte din competitori contează locul pe care se situează și dacă depășesc pragul de 6% în perspectiva unor anticipate previzibile. Pe de altă parte, între candidații unioniști, depinde foarte mult votul de formula aleasă pentru că cel mai bine plasat dobândește legitimitatea personalității în jurul căreia se va realiza coagularea în viitor a alegătorilor acestei componente politice, ce mizează pe unirea cu România și care ajunge la 30-35% astăzi, potrivit ultimelor sondaje din Republica Moldova.

Pentru alții, votul din primul tur înseamnă pensionarea anticipată, forțată din politică, încheierea campaniei și retragerea definitivă de pe firmament. Un rezultat slab, eventual repetat în acest fel, încheie cariere. Nu e mai puțin adevărat că, pentru aceste personalități și candidați, dezamăgirea propriului public față de promisiuni, așteptări și angajări optimiste și nejustificate poate fi cea mai gravă consecință a rezultatului primului tur de scrutin. Acest lucru poate să-i determine să nu mai vină la alegerile din turul doi. Acești votanți de partid trebuie convinși să rămână în joc și să voteze și la turul doi, să nu sucombe dezamăgirii pierderii propriului candidat din cursă și mai ales a păcălelii din propaganda ce recomanda așteptatea a cu totul și cu totul altor rezultate.

Altfel, e puțin probabil ca să fie un forcing de încheiere a competiției din primul tur. Mai întâi pentru că Igor Dodon nu are voturile necesare și nici votanții, apoi pentru că cei 10-12-15-17% care-i vor lipsi nu pot fi furați. Furtul nu poate atinge aceste dimensiuni nici cu rușii și nistrenii din secțiile de vot. De aceea, frauda masivă va aștepta turul doi, dacă ea va fi folosită în aceste alegeri de către Dodon. Ceea ce nu înseamnă că trebuie lăsată garda jos sau ignorată monitorizarea primului tur.

Mobilizarea în turul doi: dușmanul comun.

E important ca în primul tur de scrutin diferența dintre principalii competitori să fie cât mai mică. Sau măcar suma voturilor obținute de către candidații anti-Dodon să reunească o majoritate substanțială. Firește, votanții nu sunt fasole să se mute ca atare dintr-o parte în alta, chiar dacă le spun cei pe care i-au votat.. Contează pentru ei mesajele și, de aceea, campania dintre cele două tururi de scrutin va trebui să însemne coagularea susținerilor pentru Maia Sandu sau măcar a celor împotriva lui Igor Dodon.

Polarizarea cea mai puternică o face Dodon însuși. Postura sa ostentativ pro-rusă, luările de poziție extreme, susținerea sa de către un Putin mai bătrân cu 4 ani și mai părăsit de susținătorii săi din Rusia nu mai sunt de bun augur. Nici măcar acțiunile propriului partid și cele ale Ambasadorului Rusiei din ultimele zile nu-l avantajează, pentru că-l împing în extremă. Igor Dodon nu mai este președintele tuturor cetățenilor Republicii Moldova – nu a fost niciodată, după propriile sale susțineri. Dar și asocierea cu zona extremă pro-rusă nu ajută. Mai mult, actualul președinte e cel mai hulit politician din Republica Moldova, și nu e nici Donald Trump, capabil să transforme orice înfrângere în victorie.

Deci aici se confruntă două tactici: cea a prorușilor lui Dodon, care preferă să găsească noi votanți ai săi, fără pretenții, menținând mesajul de nișă; și cea a Maiei Sandu, care trebuie să fie unificatoare și să adune români, pro-români, unioniști alături de pro-europeni. Și pe ruși. Nu trebuie uitat că și rușii din Republica Moldova votează, dacă sunt cetățeni, și că majoritatea sunt oripilați de perspectiva confruntării și războiului cu românii majoritari, de izolarea internațională a lui Dodon, de lipsa avantajelor de afaceri cu România și UE cu comerțul care trece tot peste Prut. Și există și alți candidați în afara lui Dodon care sunt pro-ruși, dar echilibrați, care-și doresc și proiectele europene, și banii UE, și apropierea de România, și accesul la piața rusească.

Șansele contracandidaților în alegeri.

Există mai multe componente și indicatori care ne dau posibilitatea să vedem cine câștigă la Chișinău Președinția, Igor Dodon sau Maia Sandu. E vorba despre diferența de scor dintre cei doi, despre poziția și voturile unioniștilor, despre perspectiva dezamăgiților perdanți și a susținătorilor lor, respectiv a susținerilor candidaților principali de către perdanți – o susținere reală. Dar contează și situația și voturile pro-rușilor, cum s-au împărțit ele între Dodon, Usatâi, Shor, poate Candu pentru rușii pro-europeni. Și ce vor face acești candidați după vot, dacă vor susține formal coaliția anti-Dodon.

Mobilizarea cea mai bună este cea împotriva dușmanului comun. Igor Dodon joacă bine roul acesta și independent. Și dacă îmbrățișează această variantă, de întărire a unei poziții extreme și încercare de găsire a unor noi votanți, dincolo de furt, el poate să piardă liniștit turul doi. Nu e mai puțin adevărat că Maia Sandu trebuie să se miște bine și repede după alegeri, optând pentru acceptarea susținerilor fără să le caute, fără să pertracteze funcții în perspectivă contra vreunei susțineri. Dar lansând mesajele potrivite și așteptate pentru unioniști, români și pro-români.

De toate aceste elemente și de încă câteva altele ține șansa trimiterii acasă a lui Igor Dodon. Și aici responsabilitatea e a candidatului coaliției anti-Dodon, a mesajelor campaniei sale, a științei polarizării votanților și preluării steagului victoriei proprii. Asumarea rolului de lider și catalizarea tuturor voturilor candidaților anti-Dodon. Firește, contează enorm și aparatul tehnic, juridic, membri în CEC și comisiile de raion respectiv de localitate. Și, mai ales, membrii în secțiile de votare și capacitatea de a conlucra a tuturor membrilor frontului anti-Dodon.

Aici intervine și un set de necunoscute, care pot altera rezultatul și perspectiva. Mai întâi, mesajele și negocierile imperative ale unor aliați naurali anti-Dodon, dar care doresc să tranzacționeze pe funcții voturile proprii. Apoi încăpățânarea unora de a le recomanda votanților proprii să stea acasă în ziua alegerilor. Toți acești candidați sunt responsabili de scorul final.

Așa cum Dodon însuși e responsabil de voturile lui Shor și Usatâi. Ultimul nu-l poate suporta, și sentimentul e reciproc, primul ar trebui să fie clar în opoziție cu actualul Președinte, deși se aud zvonuri și despre un acord deja făcut și care-l implică pe Dodon în relația cu Shor. Altfel, combaterea corupției și recuperarea miliardului sunt doar vorbe în vânt ale lui Dodon.

Dar cea mai mare preocupare este furtul la urne, cine-l monitorizează, identifică, expune public și-l prezintă ca atare. Observatorii sunt puțini și doar în final de campanie, în ziua votului, secțiile din Rusia sunt complet necontrolabile de către opoziție, iar cele din dreapta Nistrului greu de probat că sunt alcătuite de votanți plătiți la bucată. Dacă mai așezăm peste aceasta dificultățile votului în diaspora, vedem și aici dezavantajarea votanților pro Maia Sandu la urne.

Una peste alta, Dodon nu mai poate fi lăsat să zburde încă 4 ani președinte. Ar costa prea mult și are ocazia – fiind neîgrădit nici de perspectiva realegerii sale – să radă tot ce a mai rămas element românesc în administrație, în media, în școală – a anunțat schimbarea cursului de istoria românilor, alături de scoaterea în afara legii a partidelor unioniste. Și nu a spus nici pîs când Ambasada Federației Ruse și PSRM au jignit mai bine de jumătate dintre românii basarabeni cu susținerile lor despre comemorarea soldaților români morți pe teritoriul Republicii Moldova atât în campania la Est, împotriva Uniunii Sovietice, cât și în cea la Vest, contra Germaniei naziste.