Eu cred că Ambasada Federației Ruse la Chișinău și Partidul Socialiștilor lui Dodon îl subminează pe actualul președinte Igor Dodon în dorința sa de a ajunge la un nou mandat. Cum ar putea fi interpretate altfel suma de greșeli, gafe și tâmpenii pe care le fac succesiv, deopotrivă, toți cei adunați la Chișinău sub flamura rusă?

Vladimir Putin, un susținător prăfuit și cu problemele proprii de credibilitate

Totul a început cu reuniunea Clubului Valdai de săptămâna trecută – online, că Putin nu se expune la coronavirusul care nu există și nu afectează Rusia, nu-i așa? -  în care Vladimir Putin l-a susținut direct pe Igor Dodon și a cerut cetățenilor Republicii Moldova să-l voteze, că el e cel mai bun soldat prorus din Republica Moldova. Nu că aș crede în ancheta Rise Project care îl dezvăluie pe Dodon ca membru al serviciilor de informații ruse, din contra. Dar demersul jurnalistic e legitim și necesită reacții coerente și punctuale, adresate detaliilor revelate acolo, pe care Dodon, dacă vrea să fie președinte, trebuie să le explice.

Dacă cineva voia să-i îngusteze baza de electorat, a făcut-o Ambasada și PSRM în atacurile la adresa Ambasadei României și a depunerilor de flori la mormintele eroilor români căzuți în apărarea Basarabiei, de 25 octombrie, Ziua Armatei Române.

Deja susținerea lui Putin nu mai joacă rolul pe care-l juca acum 4 ani și acum 8 ani. Vladimir Putin are un nivel precar de încredere în Federația Rusă și e contestat de proprii săi cetățeni. Nimeni nu a apreciat indiferența față de suferințele din pandemia de Covid-19 (repetată de Dodon la Chișinău), ajunsă la al doilea val, cu probleme enorme și morți stivuiți pe unde se poate, cum rezultă din multiple imagini din Rusia. Dar situația economică e tot mai complicată în Rusia, noi sancțiuni urmează, iar Moscova încă stă cu coada în sus, aruncând bani prin aventurile militariste din Libia, Siria și de aiurea.

În plus, există o scădere majoră a încrederii că Rusia mai poate face pace sau menține pacea în spațiul post-sovietic. Societatea impusă de verticala puterii crapă din toate încheieturile și în Rusia însăși, și în Belarus, și în Kârgâzstan. Ca să nu mai vorbim de conflictul din Nagorno Karabakh unde azerii defilează fără opreliște în preluarea teritoriului în limitele frontierelor recunoscute internațional, iar armenii pot vedea că Regele e gol și cam ce fel partener în OTSC este Rusia. Abandonați pentru pedepsirea lui Pashynian, cei de la Erevan care vor veni se vor îndrepta spre zări mai clare, spre Occident, UE, NATO și chiar spre refacerea relațiilor cu vecinii din Turcia și Azerbaidjan după încheierea acordurilor de pace, decât să mai revină în poala Rusiei care i-a lăsat de izbeliște.

Nu știu cum mai arată cifrele încrederii în Putin la Chișinău, dar prezența rușilor explicită și exagerată în stafful lui Dodon îi aduce deservicii majore. Și asta în plin al doilea val al pandemiei în care și el, ca și Putin, a abandonat populația altor autorități și ignoră suferințele, morții și bolnavii pentru a-și proteja doar interesele de a se realege. În plus, Dodon nu e singurul pro-rus de la Chișinău: și Ilan Shor e prorus, și alți candidați pledează pentru relații corecte cu Rusia și evită controversele geopolitice cât se poate, inclusiv Maia Sandu, principalul contracandidat, cel cu care va merge de mână Dodon în turul doi al Prezidențialelor.

Comemorarea victimelor celui de-al doilea război mondial, a deportaților și celor uciși de Stalin: o realitate a Republicii Moldova

Revenind la tema luării lui Dodon sub aripa de către Moscova, ca să adauge venin și să-i îngusteze spațiul electoral, atât Ambasada Federației Ruse la Chișinău cât și PSRM au făcut o mârșăvie fără de margini atacând Ambasada României și comemorarea celor căzuți în al doilea război mondial în apărarea Basarabiei în fața hoardelor sovietice, la fel de nefaste și ucigașe pentru românii basarabeni ca și naziștii.

Atacul a avut două valori de întrebuințare: să creeze o temă care să-l ajute pe Dodon la mobilizare și să acopere campania negativă, atacurile și problemele sale cu disputele pe care să le genereze tema aberațiilor scoase pe gură de un pseudo-ambasador fără nici un pic de bun simț și respect pentru statul în care este acreditat și cetățenii săi. Da, unii dintre aceștia sunt urmașii celor comemorați, ai deportaților și celor uciși de trupele sovietice, își văd istoria nefastă și blestemul vieții în ocupația sovietică și sălășluirea 45 de ani sub ruși.

În fapt atacul, urmat de cel al PSRM pe aceeași temă, i-a făcut numai rău lui Dodon. Dacă până acum erau dubii ale românilor, pro-românilor și unioniștilor, cetățeni români de toate etniile din Republica Moldova cu cine să voteze și dacă e bună Maia Sandu, aceste atacuri au polarizat și separat apele și au creat dușmanul comun dincolo de orice dubiu: Igor Dodon.

Atacul de joasă speță și incalificabil pentru un diplomat – o provocare prea prost fabricată ca să merite vreun răspuns cu documente și fapte – a polarizat definitiv și a coalizat întreaga opoziție anti-Dodon din Republica Moldova. Orice, dar numai să nu ajungi din nou sub rușii revizioniști și revanșarzi, care-și plăsmuiesc din propagandă propria istorie și încearcă să o impună popoarelor pe care le-au ocupat.

Într-adevăr, dacă cineva mai avea dubii despre abordarea ostentativ pro-rusă și despre faptul că Dodon rămâne cățelușul în lesă al lui Putin în varianta excluderii și distrugerii românismului din Republica Moldova, un element cultural dominant în stânga Prutului, acum lucrurile sunt clare. După ieșirile ambasadorului rus – ce nu merită nici măcar numit aici – și ale PSRM, lumea realizează că nici măcar eroii nu avem voie să-i comemorăm, cum bine remarca Octavian Țâcu, nici scriitorii, nici figurile istorice, ba nici morții nu vom mai avea voie să-i ducem la groapă în românește la est de Prut, sub Dodon!

Ambele acțiuni au îngustat dramatic electoratul lui Igor Dodon. Chiar și rușii sau filorușii vor gândi de două ori dacă merită să voteze un candidat care îi împinge la conflict cu România, cu UE, cu NATO, cu SUA, care ignoră componența etnică și fundamentele sufletului românesc din stânga Prutului - identitatea română/moldovenească oricum arată autoidentificarea bazată pe cunoaștere, carte și cultura fiecăruia - și care îți interzice să fii român și să-ți respecți strămoșii. Sau să lupți pentru lichidarea consecințelor Pactului Ribentropp-Molotov prin unirea cu Țara.

(Referința incalificabilă la Ion Antonescu, ca figură negativă în istoriografia rusă, a primit justa replică relativă la asumarea istoriei în România, la predarea și respectul față de Holocaust din partea Ambasadei României la Chișinău. Dezinformarea și esențializările sau generalizările sunt egale cu politicile și suprapunerea Rusiei și a rușilor cu Stalin, cu gulagurile, crimele și atrocitățile perioadei staliniste și a ocupației sovietice).

Unitatea și mobilizarea tuturor în turul doi al alegerilor prezidențiale în jurul contracandidatului lui Dodon devine obligatorie și e facilitată de aberațiile găștii de ofițeri ruși ce umplu campania lui Dodon. Încă două dintr-astea, și Dodon poate să-și ia bagajele și să fugă la Moscova unde să-și cheltuiască banii din afacerile cu amicul Ceaika până la 15 noiembrie. Că de voturi nu are parte!