Președintele moldovean Igor Dodon a fost răpit de către separatiștii transnistreni în dimineața zilei de azi, un lucru pe care președinția îl ascunde cu furie, dar lumea deja l-a aflat.

Separatiștii l-au răpit la șase dimineața, când se crăpa de ziuă, din sauna sa de la Condrița, prin care președintele defila gol pușcă.

Da, exact la șase dimineața.

Toți se întreabă cum a fost posibil asta, odată ce sauna se afla în pădurea din Condrița și era păzită draconic, de către zeci de polițiști înarmați până în dinți?
Nu se știe cum. Oare polițiștii să fi păzit mai mult drumul decât sauna sau au fost unși de către transnistreni? Nu putem ști nici asta.
Ceea ce știm cu siguranță e că separatiștii transnistreni l-au răpit pe președintele moldovean în timp ce acesta ieșea din baia cu aburi, de la o temperatură de 800C, și intra sub un duș rece ca gheața.

Separatiștii transnistreni erau îmbrăcați la fel ca și polițiștii moldoveni, aveau aceleași însemne și insigne și, de asta, probabil, s-au strecurat atât de ușor în saună, printre atâtea caraule, fără să trezească suspiciunea nimănui și, trebuie să recunosc, nici a mea.

Eu i-am văzut când au împins ușa și au dat buzna în saună, dar m-am gândit că președintele i-a chemat.

Eu sunt cea care aprinde focul și stropește pietrele înfierbântate, iar pe președinte îl lovește pe spate cu o mână de nuiele.

Am aprins focul și în dimineața asta și am pregătit măturicea de pin, când separatiștii au năvălit în saună. Igor Nicolaevici tocmai ieșea din baia cu aburi fredonând un cântec de-al prietenului său Filip Kirkorov, „Nu sunt Rafael", și nu i-a observat. Lui Igor Nicolaevici i-a pierit cântecul de pe buze. Nu înțelegea ce se petrece și de ce au dat buzna peste el polițiștii ăia înarmați, împresurându-l. Nici eu nu înțelegeam.

Ușa de la încăperea cu pietre încinse era deschisă și sauna se umplea de aburi. Aburii îi învăluiau pe separatiști și pe Igor Nicolaevici, care nu putea pricepe ce se întâmplă aici. L-au scos pe sus. Apa îi șiroia pe brațe și pe spate și picura în urma lui pe dușumele. Plici, plici.

L-au scos din saună în pielea goală și l-au băgat într-un Mercedes negru, dispărând cât ai bate din gene printre copacii din Condrița.
Un singur lucru am reușit să-l observ, că numărul de înmatriculare al mașinii era transnistrean.

Igor Nicolaevici țipa după ajutor, dar nimeni n-a sărit să-l ajute. Eu umblam ca nebună în jurul saunei după polițiști și ca un jurat n-am dat de nimeni de parcă îi suflase vântul pe toți. Totuși, aceștia au reapărut după ce separatiștii s-au făcut nevăzuți. Răcneam că l-au răpit pe președinte și ei râdeau și nu mă credeau.

- L-au răpit transnistrenii din saună, le strigam eu ca ieșită din minți și ei au intrat în saună. Unde, firește, nu l-au găsit pe președinte și au țâșnit de acolo înfricoșați și înrăiți, și au prins să dea telefoane și să facă viraje cu mașinile prin pădure.

Eu m-am întors în saună și am strâns de pe jos hainele președintelui și le-am stivuit frumos pe scaun.

Apoi am ieșit afară și l-am întrebat pe mai marele polițiștilor ce vești mai are despre președinte și el mi-a zis să plimb ursul. Nimeni nu voia să stea de vorbă cu mine, iar la televizor și radio n-am găsit nicio știe că președintele a fost răpit, de parcă nu l-ar fi răpit nimeni. Dar Igor Nicolaevici a fost răpit chiar sub ochii mei. A fost săltat din saună, în pielea goală, în această dimineață. Dacă nu mă credeți, uitați-vă acestea sunt hainele lui. Noi am rămas fără președinte!