Weekendul acesta a fost momentul celei de-a doua reuniuni a formatului numit the Quad, care reunește democrațiile din regiunea Asia-Pacific cu probleme majore de securitate legate de China. O reuniune care devine deja, de la o reuniune informală, o adevărată Alianță anti-chineză în Pacific. În Japonia s-au reunit miniștrii de externe ai Japoniei, Australiei, Indiei și Secretarul de Stat al SUA, Mike Pompeo, în momentul în care India este cel mai expus stat unei confruntări cu China, în pregătire în Himalaya, la peste 5000 de metri, acolo unde China a desfășurat deja 60.000 de soldați specializați în luptele la mare înalțime și într-o atmosferă rarefiată. Și asta în prag de iarnă, într-un deșert alpin cu vânturi puternice și temperaturi de -55 de grade, cu nenumărate probleme de sănătate pentru civilii care fac aprovizionarea și pentru soldații de lângă linia de contact.

Geopolitică americană: îndiguirea Chinei cu partenerii globali, în absența din joc a UE

În weekend, în Japonia, a avut loc cea de a doua ediție a reuniunii informale a statelor în formatul Quad, la nivelul miniștrilor de Externe din India, Japonia și Australia, alături de secretarul american de stat, Mike Pompeo. "Formatul pe care îl numim Quad este alcătuit din patru mari democrații, patru economii puternice, patru națiuni, fiecare dintre ele cu un risc real asociat cu amenințările create și impuse de către Partidul Comunist Chinez", a explicat Mike Pompeo.

Principiile cooperării au fost enunțate de care ministrul japonez de externe Motegi Toshimitsu, odată cu transformarea acestei reuniuni informale într-o adevărată alianță anti-chineză: “Viziunea unei regiuni indo-pacifice libere și deschise este din ce în ce mai importantă în lumea post Covid-19, iar adâncirea importanței colaborării între noi și cu multe alte state poate duce la realizarea acestei viziuni, susține ministrul japonez de Externe".

În subsidiar, în afara amenințărilor de securitate la toate nivelurile, preocupările sunt asupra concentrării producției, cu precădere a celei manufacturiere, debalansarea comerțului dintre toate aceste state și China, condiționarea propriilor investiții și blocarea pieței chineze pentru produsele democrațiilor implicate. Se mai adaugă furtul de proprietate intelectuală de către firme chineze, statul chinez și, în mod programatic, de către armata chineză, ca și “furtul” și dispariția a milioane de locuri de muncă din economiile acestor state prin abuzurile chineze de regulile Organizației Mondiale a Comerțului, a subvențiilor și dumpingului de stat orchestrat sistematic și programatic pentru preluarea ostilă a piețelor globale de către China.

China a reacționat la reuniunea de la Tokyo a formatului Quad criticând "clica exclusivistă" anti-chineză. Purtătorul de cuvânt al MAE chinez, Wang Wenbin, a anunțat că țara sa este împotriva "formării acestor clici exclusiviste”: "Sperăm ca statele relevante să gândească mai mult la interesele comune ale statelor din regiune și să contribuie la pacea, stabilitatea și dezvoltarea regională mai degrabă decât să facă aceste activități cu un rezultat exact invers". Afirmația conține tacit și o amenințare cu utilizarea forței și altor instrumente hibride pentru apărarea intereselor și pozițiilor chineze în Asia-Pacific și în întreaga lume.

China este vădit nemulțumită de aceste alianțe tot mai solide și de îndiguirea sa pe terțe teme în Asia Pacific, nu mai vorbim la nivel mondial, și dă vina, firește, pe Statele Unite pentru aceste accente, chiar dacă primele interesate în contracararea exceselor și amenințărilor regionale prin atragerea SUA în sprijinul lor sunt tocmai statele din regiune. Iar în materie de securitate, India pare cea mai expusă astăzi. Și asta pentru că sâmbătă, 10 octombrie, China a desfășurat nu mai puțin de 60.000 de militari la granița în dispută de la frontiera din Himalaya cu India, acolo unde se pregătește o invazie în toată regula, după cum avertizează Armata indiană.

Escaladarea bruscă și șocantă a tensiunilor la peste 5000 metri altitudine între cele două state nucleare fiecare cu peste un miliard de locuitori este impredictibilă și inacceptabilă, totodată. China și India au încercat să poarte negocieri diplomatice legate de conflictul lor de demarcare din Himalaya, dar fără nici un succes. Părțile rămân pe pozițiile lor confruntaționale, fără să se clintească. În plus, din august, China încearcă să ocupe teritoriul indian pe malul sudic al lacului Pangong, cu bâta și bătaia, în primul rând, și nu cu armele, o altă formă ciudată de război hibrid menită să mențină confruntările sub un anumit nivel de zgomot public și internațional, chiar dacă au murit 20 de militari indieni și un număr neprecizat de soldați chinezi și în asemenea confruntări care seamănă mai degrabă cu ciomăgelile străvechi preistorice decât cu războaiele moderne.

Legăturile tot mai strânse între India și SUA au fost explicate de către Mike Pompeo prin faptul că indienii au nevoie de Statele Unite ca aliat și partener în lupta cu chinezii, care au început deja concentrarea trupelor la nord de linia de contact. De altfel, Mike Pompeo a recunoscut că Statele Unite au construit această coaliție menită să respingă împreună amenințarea pe care o reprezintă China pentru toate aceste state.

India și perspectiva atacului pe două fronturi, cu China și Pakistan consecutiv

India este, în momentul de față, amenințată cu războiul pe două fronturi simultan, adică și cu Pakistanul în Kashmir, și cu China în Himalaya și Tibet. De aceea, acum, India caută aliați pentru a putea să se confrunte concomitent cu inamicii chinezi și pakistanezi și, mai mult, totodată, să poată învinge în ambele războaie, în același timp. Firește că opțiunea este lăudabilă, dar India singură nu are capacitatea să poarte cele două războaie, fiind în dezavantaj cu precădere în raport cu China.

Mai întâi, toate cele trei state – India, China și Pakistan - sunt puteri nucleare, de unde nevoia de echilibrare a raportului de forțe prin aliați puternici, cu acces la înalte tenologii, capabili să producă armamentele convenționale moderne de care India are nevoie și să dețină și ele arma nucleară, ca instrument de descurajare. Altfel, situația este complicată rău: în Kashmir, confruntarea cu pakistanezii este complexă, dar India a demonstrat că știe să facă față - cu excepția cazurilor în care sunt implicate atacuri teroriste sponsorizate de statul pakistanez. O preocupare în paralel în Himalaya reduce capacitatea de reacție și numărul forțelor implicate pe acest front.

În partea cealaltă, cu China, situația este mai neclară, odată ce desfășurarea de trupe indiene din toamna acestui an a trebuit să se facă deodată, intempestiv, cu achiziții de urgență și montarea rezervelor pentru trupele de înălțime, cu capabilități logistice aduse chiar și cu catârii pe drumuri de munte sau în variante foarte costisitoare cu elicopterele, odată ce partea indiană de teren este mai accidentată și nu are infrastructura de drumuri construite de partea chineză. Nici calitatea vieții militarilor la înălțime nu se ridică la nivelul celei oferită soldaților chinezi, odată ce o întreagă investiție chineză logistică și în echipamente a permis viața la -55 de grade, în medii izolate și independente, care crează posibilitatea intrării mai eficiente în lupte, recuperării și tratării bolilor tipice înălțimilor mari cu aer rarefiat.

Indienii sunt vigilenți la înălțimile acelea, acolo unde cele două armate se pregătesc cu furie și încrâncenare de luptă, care se anunță cea mai probabilă acum, până în aprilie, la încheierea iernii. Apă potabilă și resurse de hrană utilizabile, bucătării, căldură și combustibili, toate sunt provocări pentru indienii care se uită cu jind la dezvoltările și investițiile făcute de către chinezi. Dacă indienii au mai multă experiență și rezistență în lupta la înălțimile cu aer rarefiat, chinezii au capacități mai dezvoltate de menținere a nivelului de viață ale militarilor între lupte, la acele înălțimi și o infrastructură bine pusă la punct care asigură accesul pe drumuri solide, energie electrică și sisteme de căldură până chiar lângă linia de contact. Iar în materie de tehnologie, discrepanța e foarte mare, ca și la nivelul calității, nu numai al cantității armelor și echipamentelor destinate luptei în condiții vitrege.

Japonia și America: bătălia pentru teritoriu, insule și libertatea transporturilor în Marea Chinei de Sud.

Japonia și China au și ele o relație complexă. Din punct de vedere securitar, Japonia se simte amenințară de presiunea Chinei, în primul rând pe zonele de delimitare și insulele revendicate de ambele state, cu preponderență Senkaku/Diaoyu. Dar la fel de preocupante sunt și dezvoltările din insulele Mării Chinei de Sud și ambițiile Beijingului de a controla teritoriul maritim la nivelul celebrei Linii a celor 9 puncte – ce presupune preluarea aproape completă a teritoriului maritim nedelimitat și revendicat de mai toate statele din regiune, cu care China are diferende.

Mai adăugăm aici și acțiunile unilaterale de construire a insulelor artificiale pe recifii de corali și militarizarea acestora, inclusiv prin dezvoltarea și instalarea de piste de decolare, hangare și elemente de apărare antiaeriană. Între marile probleme ridicate de comportamentul Beijingului în dimensiune militară se mai înscrie și spionajul militar efectuat cu flota de pescuit civilă, sau împresurarea navelor militare cu puzderia de ambarcațiuni de pescuit mici.

Japonia nu a reușit să facă o modificare substanțială a Constituției pentru a-și construi propriile forțe armate, iar cele de autoapărare au limitată participarea la operațiuni militare externe. De aceea parteneriatul cu Statele Unite este obligatoriu, nu numai pe dimensiunea apărării împotriva rachetelor balistice și amenințării nucleare nord-coreene – cu componenta scutului antirachetă – ci și pe dimensiunea apărării libertății de circulație în apele internaționale.

Aici cooperarea este evidentă și interesează toate statele din zonă. Mai întâi pentru zona aeriană exclusivă de identificare clamată de China și declarată în mod unilateral teritoriu propriu, ca și pentru zona maritimă aferentă, unde Beijingul se comportă la fel. SUA trimite regulat grupuri navale cu port-avioane pentru a întări această libertate de navigație civilă, așa cum aeronavele militare americane întăresc libertatea de circulație aeriană pentru a evita instalarea de facto, ulterior întărirea, de către China a unor drepturi ce nu-i aparțin, traduse tocmai prin limitarea liberei circulații maritime și a survolurilor unor zone întregi, sau obligarea tuturor navelor și aeronavelor să recurgă la o formulă de identificare ilegală a aeronavelor la turnurile de control chineze amplasate în regiune și solicitare a dreptului de survol pentru avioane, ca și cum ar fi teritoriul național chinez legal deținut.

Australia și insinuarea Chinei în teritoriile insulare ale Pacificului

Nu mai vorbim despre problematica insinuării Chinei în teritoriile și statele insulare din Pacific, acolo unde intervențiile cu investiții - altfel minore - și împrumuturi fără criterii fac ca deja să fi fost capacitate voturile în Adunarea Generală a ONU. În mod prioritar, China vizează zonele economice exclusive enorme ale acestor state insulare pe care le poate concesiona și le poate exploata.

Nu este vorba în primul rând despre pescuit, deși și aici resursele sunt enorme. Este vorba cu precădere de resursele fundului mărilor și din subsolul marin care pot conține de la petrol și gaze la resurse de metale rare, utilizate în industria computerelor și pe care China le-a monopolizat în spațiul terestru, pe uscat, de jur împrejurul lumii, până la o proporție de 99%.

Sistemul de împrumuturi fără condiții și subminarea competiției și a pieții în materie de credite crează efecte secundare. Îndatorarea excesivă devine armă caracteristică Chinei pentru preluarea ostilă a unor elemente de infrastructură și poziționare strategică. Statele se pot bucura la aceste credite fără condiții de restructurare sau calcule stricte ale posibilității și ratei de rambursare, și ulterior realizează că nu pot plăti la timp, după care sunt nevoite să arvunească elemente strategice, cu precădere porturi.

A devenit o practică curentă aceasta a supraîmpovărării financiare, și lista avertismentelor FMI și Băncii Mondiale, dar chiar și a Uniunii Europene, vizează deja Sri Lanka, Muntenegru și nenumărate state africane. În Europa, China are 10% din porturi sub control, iar Grecia, în timpul crizei financiare, a pierdut cel mai important port continental al său, Pireu, preluat de chinezi.

Dar Australia este preocupată și de elemente de securitate directă, nu numai de proiecția migranților și preluarea zonelor de control și investiții în statele insulare din Pacific. Expansiunea Chinei în zone tradițional controlate de Australia a dus la presiuni de natură militară și perspective de construcție a unor baze militare chineze, inclusiv cu componentă aviație, sisteme antirachetă, submarine și nave maritime.

Comerțul e controlat autoritar de către China, ca și traficul de droguri sau criminalitatea organizată în continentul australian, cu precădere în Australia și Noua Zeelandă, dar și în Oceania, în centrul Pacificului. Iar atacurile cibernetice, hackingul, furtul de proprietate intelectuală și preluarea prin dumping a diferitelor piețe amenință stabilitatea și echilibrul, dar și securitatea Australiei. De aici și interesul participării la schimbul de informații în format 5 Eyes – cooperarea de intelligence între țările anglo-americane, SUA, Marea Britanie, Canada, Australia și Noua Zeelandă – și a parteneriatului strategic și alierii cu Statele Unite, Japonia și India în zona Asia-Pacific. Toate statele implicate au motive directe să participe la îndiguirea Chinei și la alianța anti-chineză din Pacific.