Când l-au arestat, Ilie le-a zis că nu-l cunoaște.

- Nu, eu nu-l știu. Eu nu-l cunosc.

- Dar nu l-ai adus tu cu mașina ta?

- Da, l-am adus, eu însă nu-l cunosc. El făcea autostopul la Anenii-Noi și eu l-am luat. De unde să știu că era polițist? N-am știut. Pot să mă duc?

- Da, ești liber, l-au lăsat ei să plece și Ilie s-a urcat în mașina sa și a plecat. A plecat cu mașina cu care veniseră împreună din Chișinău și pe care Tudor o plătise. Adică îl plătise pe el, pe Ilie. Îl plătise ca să-l ducă la Dubăsari să-și vadă părinții, care nu se simțeau prea bine. Îi dăduse o groază de părălet pentru asta și acum când milițienii l-au arestat, Ilie s-a făcut că plouă, doar ca să-și scape pielea, se gândi Tudor cu amărăciune.

- Dar eu îl știu, le-ar fi putut zice el, Ilie e prietenul meu, însă nu a vrut să-l dea în gât și le-a zis altceva. Le-a zis că nu-l cunoaște nici el și că e adevărat că făcea autostopul și tipul l-a luat de la ieșirea din Anenii-Noi.

Știau că e ofițer de poliție și, de asta, l-au arestat și l-au dus direct la pușcărie. Unde Tudor i-a rugat să-l lase la toaletă. Milițianul care l-a escortat până la budă, n-a intrat înăuntru. A rămas în fața ușii.

Odată rămas singur, Tudor și-a scos creta din buzunar, care i-a rămas acolo după lecția de azi de la Academia de Poliție, unde preda strategia militară. A băgat-o în gură și a început s-o mănânce în timp ce făcea pipi. Milițianul a crăpat ușa și s-a chiorât la el, răcnind să se grăbească. Tudor s-a oprit din mestecat și a reluat ronțăitul când milițianul a trântit ușa.

Știa că asta era singura sa salvare. Creta asta, pe care a băgat-o în buzunar când l-a sunat Ilie și a uitat de ea.

Milițianul bocăni în ușă și Tudor ieși.

Pe coridorul pe care era dus spre celulă Tudor începu să tușească de zor și milițianul se distanță de el, înfricoșat.

Tudor nu se mai oprea din tușit și milițianul își telefonă superiorul ca să-l întrebe ce să facă.

- Cum, ce să faci? Du-l naibii la dispensar și mai repede, cât nu te-a infectat și pe tine.

Milițianul l-a dus. Mergând la patru pași în fața sa, Tudor nu mai contenea să tușească și să-și sufle nasul.

La dispensar, i-au luat temperatura și au constat că ofițerul de poliție din Chișinău avea febră și lucrul acesta i-a băgat în boale și pe medicii de la dispensar, care l-au povățuit pe milițian să-l ducă la spital. Urgent.

Milițianul l-a scos pe poarta grea a pușcăriei și l-a dus la spital. Iar cei de acolo, l-au băgat într-o salvare, din care l-au dat jos la ieșirea din vama transnistreană și s-au întors înapoi.

La ieșirea din vama transnistreană îl aștepta Ilie, în mașina sa.

NOTĂ AUTOR: Parantezele deschise de mine au un caracter de ficțiune și trebuie abordate ca atare