Îi văd de la fereastră cum patrulează prin fața casei, în perimetrul gospodăriei noastre și nu se ascund că fac de gardă. Sunt patru și patrulează în ambele sensuri, de-a lungul gardului nostru.

Preț de câteva clipe, se intersectează în fața porții, apoi își urmează mai departe traseul.

Doi patrulează de la stânga la dreapta și ceilalți doi de la dreapta la stânga, și dacă i-ai vedea pentru prima dată ai zice că sunt niște pietoni obișnuiți, și cum să nu zici asta când sunt îmbrăcați în civil, poartă blugi și flanele, și îți dau impresia că se grăbesc, dar nu se grăbesc ei nicăieri, nu sunt în trecere pe aici, ei fac de caraulă neîntrerupt, zi și noapte, în fața casei noastre, unde au venit în urmă cu zece zile, cu duba aia neagră, pe care au parcat-o chiar în fața porții.

Înăuntru ei nu e nimeni, dar portierele ei sunt deschise și prin ele se răspândește afară muzică rusească, pe care eu o aud chiar și din casă.

Apare nevastă-mea în stradă, eu o văd prin fereastră și ies în curte. Ea se întoarce acasă de la magazin și eu mă apropii de poartă. O namilă într-o flanelă violetă îi cere o țigară, cu toate că are țigări și chiar în clipele alea fumează.

- Eu n-am țigări, îi răspunde Olga și se îndreaptă spre poartă.

- Dacă n-ai, îți dau eu, îi zice namila în flanelă violetă.

- Dar eu nu fumez, îi ripostează Olga și merge mai departe.

Namila în flanelă violetă îi barează drumul. Se postează în fața porții și n-o lasă să intre. O întreabă dacă nu ar vrea să meargă să bea ceva cu el, într-un bar din apropiere. Sau, de nu, să stea de vorbă, în mașină. O cheamă în mașină.  

Eu tac chitic și îmi țin respirația.

Olga se răsucește pe călcâi și se întoarce îndărăt. Tipii se opresc din patrulat și o privesc nedumeriți până Olga dispare în capătul străzii.

Eu mă retrag în casă și o văd pe Olga pe geamul din spate cum sare gardul și  traversează cărarea din vie.

- Cel mai tare mă temeam că o să intervii, pentru că ei atâta și așteptau, ca tu să te bagi și să te aresteze din nou, îmi spuse Olga în timp ce deșerta pe masa din bucătărie roșiile cumpărate de la magazin.

Olga pregătește o salată.

Namila în flanelă violetă a urcat în dubă și o gară peste drum. Din cabină a coborât cu o minge în brațe și acum cei patru joacă fotbal. Poarta noastră au transformat-o într-o poartă de fotbal – de asta au rulat duba peste drum - și unul dintre ei o face pe portarul, iar ceilalți șutează la poartă.

Namila în flanelă violetă trage cu toată puterea și mingea zboară în ograda noastră și se izbește în crengile nucului. Huiduma sare gardul, după minge, și vede nucile căzute pe jos. Aruncă balonul în drum, și se apucă să strângă nucile, în sân.

Întors în drum, împarte nuci și camarazilor săi și cu toții se pun să le spargă, cu țevile pistoalelor sau cu paturile automatelor, scoase din dubă. Le-au așezat pe bordură și le sparg.

Se plictisesc însă repede și revin la fotbal. Huiduma în flanelă violetă trage din nou și balonul zboară direct în fereastra noastră de la bucătărie, făcând-o țăndări și garnisindu-ne salata cu cioburi.

Mingea mi se rostogolește la picioare.   

Cei de afară ne strigă să le întoarcem mingea. Iau cuțitul cu care Olga a tăiat roșiile și îl înfig în balon, până îl dezumflu și îl arunc în stradă.

Olga aruncă salata la gunoi, unde aruncăm și cioburile pe care le strângem de pe podea.

În stradă, unde eu nu am mai ieșit de zece zile, tipii sparg nuci, tuspatru, cu paturile automatelor, lipind câteo nucă de blatul porții și izbind în ea cu patul automatului.