Nu vor fi proteste. Nu va fi destabilizare. Cetățenii Republicii Moldova sunt cuminți și nu protestează. Opoziția nu-i poate scoate la proteste, nu are capacitate de mobilizare. UE, SUA, NATO nu vor instabilitate la frontiere. O fântână de aberații și vise utopice ale lui Igor Dodon care a uitat că UE nu face compromisuri cu principiile și valorile sale și că SUA urăsc cel mai mult furtul la alegeri și alunecările nedemocratice.

Politica de vecinătate, Parteneriatul Estic și lecțiile învățate pentru fraudarea alegerilor

La origine, politica de vecinătate a UE s-a bazat pe o susținere teoretică foarte importantă a compatibilității la frontieră. Cu cât la frontiera dintre două spații clar determinate – state, alianțe, societăți coezive din punct de vedere ideologic – este o mai mare discrepanță, diferență, falie din punct de vedere al regulilor și modului de viață, sau al dezvoltării economice, acolo se crează posibilitatea apariției conflictelor, ne spune Joseph Nye Jr. De aceea, primele variante de politică de vecinătate au vizat finanțarea ajustării acestor elemente în statele de la frontiera UE și a NATO pentru ca această apropiere de reguli și nivel de trai să poată avea loc, totul fiind privit ca o investiție în evitarea sau prevenirea conflictelor.

Câteva lucruri au fost, de asemenea, clare, atât la politica de vecinătate cât și, mai apoi, la Parteneriatul Estic: respectarea angajamentelor, drumul reformelor și respectarea principiilor și valorilor comune. Compatibilitatea regulilor și apropierea situației economice între statele de la frontiera estică a UE cu cele din Parteneriatul Estic urmau să se realizeze prin ajustări și reforme contra prosperitate prin acces la piață unică. Iar aceste deziderate cu profundă relevanță teoretică s-au tradus în Acorduri de Asociere, libera circulație a cetățenilor și Acordul de Liber Schimb Extins și Aprofundat-DCFTA.

Peste toate, la fiecare pas, respectarea principiilor și valorilor comune – asumate de toate aceste state, inclusiv de către Republica Moldova, pornită pe drumul democratic și aspirând să intre în UE, pentru a asigura prosperitatea și securitatea propriilor cetățeni (aici greșeala cu evitarea NATO pe baza fetișului neutralității constituționale). Dar principiile și valorile nu sunt negociabile. Încrederea a fost construită pe baza legii accederii în UE și urmăririi neabătute a drumului european votată în august – septembrie 2005 în Parlamentul Republicii Moldova cu o largă majoritate(toți cei prezenți minus 1).

Secții de votare pe fals la Moscova și abundența de voturi cumpărate de la transnistreni

Acum aflăm că Igor Dodon pregătește o fraudă electorală, aruncând în aer dosarul electoral mai degrabă bun al Republicii Moldova – cel puțin până la anularea victoriei la Chișinău de acum câțiva ani. Acum avem o modificare a Codului Electoral în timpul derulării alegerilor, avem deschiderea unui număr inacceptabil de secții de votare în Rusia, pe baza unor falsuri probate, și deschiderea unui număr și mai mare de secții pentru raioanele de Răsărit ale Republicii Moldova, regiunea separatistă Transnistria, aflată în afara controlului constituțional al Chișinăului. Toate încalcă regulile jocului și pregătesc indiscutabil frauda electorală, amenințând să ducă la nerecunoașterea alegerilor prezidențiale din 1-15 noiembrie.

La acest portret cu Igor Dodon, președinte în funcție care a strâns atribuții și roluri neconstituționale, putem adăuga programul electoral al candidatului ostentativ pro-rus pentru Președinția Republicii Moldova, care este un monument de aberații și încălcări ale legii de care pomeneam mai sus. Fără să se sinchisească de faptul că aberațiile sale legate de a evita integrarea europeană, Igor Dodon nici măcar nu și-a propus mai întâi schimbarea legii din 2005, cu un vot mai important decât cel de acum 15 ani, o majoritate calificată constituțională de două treimi. A mers înainte cu riscul suplimentar al unor sancțiuni internaționale. După ce subminează drumul european al Republicii Moldova prin încălcarea propriei legislații.

Am văzut și ieșirea lui Dodon de luni, 12 octombrie, în disperare de cauză. Explicând faptul că nimeni nu va ieși în stradă, că poporul său nu se poate revolta fără bani străini și că nimeni nu vrea destabilizara situației. O fi așa? Și Belarus nu e situat în același cadru, la frontiera UE și NATO? Și ieri, la Consiliul Afaceri Externe al UE, Lukashenko a încasat cele mai dure sancțiuni de până astăzi. Sau vrea să încerce și Dodon cu familia, de la mamă la copii, gustul sancțiunilor individuale cumulate ale UE, SUA și NATO deopotrivă? Cât despre ieșirea în stradă, nu trebuie să uităm dezastrul economic dar mai ales e vorba, firește, și de iresponsabilitatea asupra faptului că vor avea loc alegerile acum, în ciuda exploziei pandemice.

Proteste masive pe toată linia din partea cetățenilor Republicii Moldova pentru furt, minciună, incompetență

Igor Dodon se chinuie să ne spună că nu vor fi manifestații de protest pentru că PAS și opoziția nu pot mobiliza oamenii. Măi să fie! Și oamenii au nevoie de mobilizare sau nu se întâmplă nimic altfel. E calm. Deși Președintele de la Chișinău încearcă să susțină că nici UE / SUA nu vor instabilitate la frontiera din Flancul Estic al UE și NATO – ceea ce e adevărat până la un punct. Dar asta nu înseamnă că va bloca cineva protestele legitime pentru furtul la urne sau că nu vor exista întotdeauna presiuni pentru respectarea regulilor jocului. Cu UE, SUA, NATO deopotrivă. Și cu toate manifestațiile publice de protest pe care nu și le poate imagina Igor Dodon astăzi. Ei bine nu prea e deloc așa.

Mai întâi, Igor Dodon se minte singur: are șanse mari să piardă liniștit alegerile în turul al doilea împotriva Maiei Sandu. Apoi, dacă nu respectă principiile, valorile europene și democratice și alterează alegerile, va fi sancționat la nivel internațional, iar Republica Moldova va suferi în mod grav, și totul i se va datora. Dacă nu respectă drumul european, regulile și angajamentele pro-europene, dacă încalcă legea, oricum va intra în spațiul protestelor de stradă și va fi țintă a nemulțumirii publice, fără drept de apel.

Iar la capitolul sancțiuni, ele vin pe linie SUA/UE/NATO deopotrivă. Sancțiuni dure la adresa sa, la adresa rudelor și a apropiaților, a liderilor de partid și a celor din funcții în stat care au sprijinit adoptarea modificării Codului Electoral și deschiderea ilegală a secțiilor de vot pentru furt electoral și cumpărare de voturi. Vor intra toți sub sancțiuni. Toți cei implicați în fraudarea alegerilor.

Și degeaba face Președintele pro-rus încă în funcție referire la stabilitatea la frontieră, ne spune că nu e așa, că există deja un contraexemplu: vezi cazul Belarus. Situația instabilității la frontiere este mai puțin importantă, într-un conflict de valori, cu nerecunoașterea rezultatelor unei fraude la alegeri și sigur nu se compară ca gravitate cu nerespectarea regulilor democratice.

Dodon, un piroman care se joacă cu artificiile prin Republica Moldova, tensionată ca un butoi cu pulbere

De aceea, Igor Dodon nu trebuie să se mai mintă: dacă fraudează alegerile, așa cum a apucat-o, și cum a fost avertizat să nu o facă, va avea lumea în stradă, în proteste masive. Manifestațiile de stradă vor izbucni cu forță, cu resorturi profund interne. Și fără finanțări din exterior. Cetățenii Republicii Moldova sunt obosiți de atâtea minciuni și falsuri, de găunoșenia declarațiilor lui Dodon și de abundența de promisiuni deșarte.

Sunt supărați pe nivelul de trai și pe gestiunea panemiei de către Igor Dodon, Președintele care a reușit să bată recordul mondial negativ la număr de cazuri noi de Covid-19 și la decese zilnice la un milion de locuitori. Această suferință umană, dublată de lacrimile rudelor celor decedați, face tot mai vizibil mormântul politic al lui Igor Dodon. De aceea trebuie să plece acasă.

îngroapă șansele statului de a se reabilita și a se relansa economic după pandemie, este un fapt. Și că lasă Chișinăul și întreaga populație fără finanțare, prin ne-respectarea angajamentelor europene asumate. Nu trebuie uitat că UE a sancționat Marea Britanie pentru adoptarea unei legi care încalcă Acordul de ieșire din UE, cauza fiind subiect de infringement, urmând să plece la Curtea Europeană de Justiție. Sigur Bruxellesul nu se va sfii de marele Dodon călare pe mătură și jucându-se de-a calul prin curte la Chișinău pentru încălcarea propriei legi de integrare în UE, garanție pentru drumul european al Republicii Moldova.

Și dacă mâine UE și toate statele membre care au finanțat Chișinăul în diferite feluri își cer banii înapoi pentru încălcarea angajamentelor internaționale? Dodon nu se poate minți singur, pentru că nu are bani de relansare economică. Iar Rusia nu are de unde să-i dea și nici nu-și dorește să ia Republica Moldova pe finanțare constantă ca-n Transnistria.

Cum e să-ți bați joc de unicul tău finanțator internațional

În plus, fără resurse de finanțare pentru relansare, cu o Rusie a lui Putin complet amețită de noianul de crize și probleme care o năpădesc, și fără bani, situația e tot mai grea. Iar Dodon răspunde aberant cu un program electoral în care umilește Uniunea Europeană, singurul său finanțator, și ignorând postura relațiilor cu România și Ucraina – care l-au izolat fără drept de apel. Sigur, Dodon poate merge după bani la FMI sau pe piața internațională. Numai bine să testeze cât de prost stă la credibilitate după sancțiuni și retragerea sprijinului de către UE. Igor Dodon se poate aștepta doar la oprobiul public și înfrângerea sa în alegeri.

Am reținut din visele utopice ale lui Dodon, sau din prezumata sa viziune despre locul pe care-l are în ecuația politică globală, că președintele ostentativ pro-rus nu știe pe ce lume se află. Nu are habar ce i se întâmplă. Nici pe unde se află în percepția publică. Am reținut și amenințarea credibilă și parșivă din subsidiar, atunci când vorbește despre faptul că Rusia, SUA și UE nu-și doresc destabilizarea la Chișinău: faptul că va da vina pe cineva pentru instabilitatea de la Chișinău de după alegerile furate, nu pe cei citați în declarație – UE, SUA, NATO - ci pe vecinii România și Ucraina.

Dodon nu a înțeles că lumea vrea să-l îndepărteze pentru propriile greșeli, nu pentru că e plătită de cineva din afară. Îl mătrășește din postura de șef de stat pentru că a fost avertizat ce se întâmplă și i s-a cerut de nenumărate ori să respecte regulile jocului, cu alegeri libere și corecte și fără fraudă. I s-a spus să nu cumva să o facă, să nu fure alegerile și votul cetățenilor. Și să nu mai mintă în halul ăsta. Nici o șansă, Dodon nu a schițat nici un gest care să schimbe tendința și drumul pe care s-a angajat. Și nu încearcă să oprească nici frauda pe care a pregătit-o, pentru a menține respectabilitatea Republicii Moldova și să-i dea o șansă să se reabiliteze după plecarea sa de la cârma statului din stânga Prutului. Este deplina sa responsabilitate și va plăti dimpreună cu toți acoliții săi.