Abundența de probleme spinoase recente cu care se confruntă Președintele din ultimii 20 de ani ai Federației Ruse, Vladimir Putin, crează o presiune majoră pe Kremlin – otrăvirea lui Navalnîi, protestele din Extremul Orient rus și de la Habarovsk, situația din Belarus, reacția generală împotriva Rusiei pentru anexarea Crimeii și agresiunea militară din Estul Ucrainei, sancțiuni, coronavirus, prețul petrolului, criză economică. În cazul Navalnîi, faptul că acesta a fost extras în viață din Rusia și a ajuns la clinică în Germania unde se reface rapid, acolo unde a anunțat că nu rămâne, nu fuge ci va reveni în țara sa, recenta Rezoluție a Parlamentului European adaugă presiune, dar mai ales ridică un semn de întrebare asupra unui adevărat coșmar al lui Putin: și dacă otravirea s-a făcut fără ordinul său?

Descentralizarea utilizării instrumentelor de tip militar precum Novichiokul în Rusia lui Putin

Rezoluția Parlamentului European referitoare la situația din Rusia: otrăvirea lui Alexei Navalnîi (2020/2777(RSP)), adoptată ieri, adaugă noi elemente de readucere a Rusiei la un statut al neîncrederii și suspiciunii generale. Rusia care a devenit din partener strategic, rival dacă nu dușman, în opinia unei părți a europarlamentarilor. Cu nevoia ca și Comisia Europeană să găsească măsurile eficiente pentru a obține respectarea regulilor jocului de către Rusia, pregătind legătura cu  Rusia democratică a viitorului, cum se notează în rezoluție.

În mod normal, orice operațiune de această factură, calificată de către unii europarlamentari drept “de sorginte stalinistă”, scoate Rusia din rândul țărilor civilizate, cu care se poate discuta rațional pentru că respectă dreptul international și propriile angajamente. Față de Convenția împotriva armelor chimice, pentru apărarea drepturilor omului potrivit angajamentelor și actelor de apartenență la Consiliul Europei, față de OSCE sau ONU, ba chiar față de propria Constituție a Federației Ruse, articolul 29, care menționează libertatea de opinie și a cuvântului. De aceea, responsabilitatea pentru aprobarea unei asemenea operațiuni de către FSB/SVR sau GRU revine, de fapt, Președintelui Vladimir Putin.

Nimeni nu se îndoiește de acest fapt. Și totuși, să acceptăm pentru un curs al analizei, că Vladimir Putin nu a semnat ordinul, ba nici nu a știut de el. Dacă, în fapt, Putin descoperă că acțiunea a fost purtată fără a mai fi întrebat sau că, printr-un concurs de împrejurări sau o interpretarea exagerată de către unii șefi de servicii sau de compartimente, care nu au mai vrut sau nu s-au obosit să-l mai deranjeze, operațiunea a fost derulată fără acceptul său explicit? Dacă a fost forțat, pentru a acoperi acest fapt, să reacționeze și să nege acțiunea ca și cum nu ar fi existat această insubordonare? Cum arată o Rusie în care un asemenea eveniment e posibil?

Corupție și insubordonare. Joaca civililor cu substanțe neurotoxice

Să mai acceptăm, pentru frumusețea dezbaterii, că nici măcar nu e vorba despre o instituție de stat. Iată, din nou fără a da credibilitate scenariului, să acceptăm una dintre direcțiile de prezentare a alternativelor multiple pentru dezorientarea cercetărilor și percepției publice de către corifeii responsabili de  războiul informațional rus, respectiv faptul că oligarhii din Novosibirsk - investigați de către Navalnîi în timpul vizitei în Siberia - au decis eliminarea sa, și au utilizat propriile resurse pentru a procura novichiokul de la instituțiile de stat.  Ce ar însemna o Rusie în care privați civili – fie ei și oligarhi apropiați lui Putin și plătindu-și obolul pentru liderul suprem – au procurat substanța neurotoxică din zona serviciilor secrete și au folosit-o. Cum arată o asemenea Rusie, în care statul nu mai controlează armele chimice militare?

Firește că ambele variante sunt ipotetice și greu acceptabile. Suntem obișnuiți să cunoaștem Rusia lui Putin organizată cu verticala puterii, cu răspundere strictă și cu sancțiuni dure când ies din regulile ascultării fără crâcnire față de Președintele Putin. În cazul unui ordin venit la nivel instituțional rus inferior, vestea este una proastă pentru întreaga lume. Când asemenea arme pot fi declanșate și utilizate fără angajarea deplină a răspunderii liderului statului rus, această formă de descentralizare a violenței și oprațiunilor speciale e dezastruoasă pentru perspectivele relațiilor cu Rusia și a oricăror acțiuni ale acestor grupuri de interese ale administrației statului rus și la nivel extern, nu numai asupra unui cetățean rus.

Cazul unei acțiuni a oligarhilor e și mai grav. Când un civil poate să acceseze asemenea resurse de stat - altfel secrete și ilegale potrivit regulilor internaționale și angajamentelor la care Rusia este parte - și când le utilizează cu impunitate într-un asemenea caz, pentru a elimina un indezirabil care se amestecă în afacerile sale, situația este și mai periculoasă pentru întreaga lume. Această situație, odată probată, ar însemna că nimeni nu mai e în siguranță de jur împrejurul globului și că atât grupuri infracționale, oameni de afaceri sau cunoscători privați ai meandrelor instituționale secrete ruse își pot procura, doar cu ajutorul resurselor financiare, instrumente militare sofisticate care ar trebui să se afle strict sub controlul statului rus.

Nevoia sancțiunilor fără excepții ale Rusiei

Firește, nimeni nu e atât de naiv să creadă că aceste variante au un grad de credibilitate acceptabil. Rusia rămâne un stat cu controale stricte ale secretelor și armelor sale și nu a degradat la un nivel în care cineva să-și permită să se joace cu asemenea resurse militare chimice neurotoxice precum Novichiokul pe la spatele lui Putin. Așa cum nici cei chemați să protejeze și informația despre aceste otrăvuri neurotoxice, nici cei care știu să le manipuleze, nu pot fi atât de necunoscători ai consecințelor și costurilor personale și atât de inconștienți încât să cedeze corupției pentru a oferi accesul sau a utiliza această substanță fără toate ordinele de rigoare. Însă acest exercițiu ne arată ce înseamnă un moment de haos în Rusia pentru lumea largă, în primul rând pentru vecinii Rusiei, o depășire a nivelului critic al corupției peste limite acceptabile și mai ales tolerarea fără măsuri dure, fără intransigență extremă și sancțiuni maximale a acestei situații.

Într-adevăr, lipsa unei reacții extreme imediate și pe toate dimensiunile la adresa Rusiei lui Putin antrenează și responsabilitatea europeană, și pe cea a democrațiilor lumii, și pe cea a tuturor statelor democratice, cu sau fără voturi unanime la nivelul instituțiilor internaționale formale. Și respectarea acestor sancțiuni extreme ar trebui dusă la ultima consecință pentru a fi serioși. Nu poți transmite Rusiei lui Putin un dezacord și respingerea fermă față de o acțiune de această factură doar prin declarații și rezoluții formale, nu și prin acțiuni care să aibă impact, să fie eficiente și să fie aplicate cu strictețe pentru a determina revenirea rapidă a Rusiei în cadrul regulilor jocului și la respectarea angajamentelor internaționale.

Acțiunile pot cuprinde o gamă largă de sancțiuni. Cu blocarea activităților financiare, comerciale, economice și a oricărui parteneriat și tranzacție neesențială cu Rusia, cu sancționarea completă și izolarea pe teritoriul rus a tuturor celor implicați în această administrație sau în multiplele alte acțiuni cu care a sfidat lumea, a încălcat dreptul internațional și propriile angajamente. În Crimeea, Donbas, Marea de Azov, strâmtoarea Kerchi, Abhazia, Osetia de Sud, Siria, Libia și în alte locuri din lume. De la operațiuni militare agresive de ocupație până la trișarea prin dopaj la Jocurile Olimpice. Pe toată linia și cu toate resursele. Inclusiv prin blocarea Nord Stream 2 și a comercializării bunurilor provenind din acest stat. Tocmai pentru a nu susține financiar, în nici o formă, aventurile ordonate de Putin.