Statul de drept nu e o utopie. E un fapt și o realitate, cu elemente extrem de clare, criterii fixe și reguli fără drept de apel. Așa funcționează democrația modernă, așa funcționează Uniunea Europeană. Iar Republica Moldova s-a angajat să creeze, să perfecționeze și să respecte statul de drept, independența justiției, supremația legii. Toate fiind criterii fundamentale de la Copenhaga, ce permit sau blochează deschiderea negocierilor de aderare la Uniunea Europeană. Albania și Macedonia de Nord le-au îndeplinit recent și au început negocierile.

Mai grav, tot statul de drept și regulile evocate sunt cele care duc la validarea sau invalidarea alegerilor. La calificarea lor drept alegeri libere și corecte. Și Republica Moldova a avut un dosar mai degrabă bun în materie electorală până la anularea alegerilor locale de acum 4 ani. Discutăm și de cele prezidențiale și generale anterioare, dar de la alegerile anterioare pentru Chișinău a început degringolada. Iar acum Președintele ostentativ pro-rus al Republicii Moldova a pus capacul.

Decizia CEC în privința finanțărilor partidelor politice, care adaugă la lege și schimbă prevederi fundamentale, putea fi o glumă proastă. Un exces al unei instituții, fie ea și legată de campania electorală, care era simplu de eliminat în justiție. Făcută pentru intimidare și imagine, dar inoperantă. Un accident ce se rezuma la responsabilitatea directă a celor implicați.

Însă lucrurile au devenit mult mai complicate odată cu validarea în instanță – cu perspectiva de a deveni o hotărâre definitivă – a viabilității acestor modificări. De aici înainte, e afectat statul de drept, iar legitimitatea și credibilitatea alegerilor prezidențiale sunt puse sub semnul întrebării. Practic, alegerile prezidențiale au fost aruncate în aer de această găselniță a polit-tehnologilor ruși în uniformă din jurul lui Dodon.

Este o aberația juridică și un afront la adresa statului de drept. O lege este modificată indirect, pe ușa din dos, printr-o decizie tehnică, pe care o validează ulterior instanța de judecată. Hotărârea definitivă are putere de lege, și înlocuiește sau completează o lege existentă. Aici e încălcarea flagrantă a statului de drept. Regula e clară, legile se modifică doar în Parlament. Deci suplinirea acestei atribuții prin acest giumbușluc ce implică puterea executivă și cea judecătorească, coordonate politic de Președinte, este o încălcare gravă a separației puterilor în stat și un afront grav la adresa statului de drept. În măsură să anuleze alegerile ca nelibere și incorecte!

De ce nu s-a mers în Parlament cu legea? Din alt motiv la fel de flagrant ilegal. A modifica legea alegerilor cu mai puțin de un an înaintea desfășurării se sancționează de către Comisia de la Veneția. Cu excepția notabilă a extinderii drepturilor de a vota ale cetățenilor și facilitarea acestui procedeu. Or nu avem această opțiune aici, din contra. E o schimbare a regulilor jocului în timpul desfășurării partidei. Și se soldează cu anularea alegerilor preziențiale sau cu nerecunoașterea rezultatului lor.

Iar demersul CEC și al instanței nu fac decât să se adauge problemelor deja înregistrate cu deschiderea secțiilor de vot peste hotare și falsificarea documentelor de solicitare a deRepublicii secțiilor de vot de către un concurent electoral și guvernul său socialist pro-rus. Cele două elemente împreună aruncă în aer alegerile prezidențiale, care sunt nule și ilegale în noua formulă.

Igor Dodon pierde și la capitolul imagine și credibilitate. A face aceste lucruri și a genera aceste schimbări cu mai puțin de două luni înaintea alegerilor nu este o mișcare de forță. Un candidat sigur pe el nu recurge la asemenea manevre, iar unul care e în dubiu nu va accepta vreodată să uzeze de asemenea metode care subliniază că îi e frică. Că se clatină. Că e nesigur. Că vede cum va pierde. Așa Igor Dodon doar trădează că este un candidat slab! Căruia îi este și rușine de Partidul Socialiștilor care l-a propus și ales, pentru că a ales să candieze independent!

Gestul e inexplicabil și din punct de vedere al dependențelor lui Dodon de Kremlin și de Rusia lui Putin. Moscova nu are bani pentru Republica Moldova. Nu-i ajung nici pentru Transnistria, iar lucrurile se anunță tot mai grave. Are suficiente probleme ca să se mai ocupe și de Dodon și de Chișinău. Or pentru ca UE să plătească, e nevoie de respectarea regulilor jocului. Chiar și izolat, Dodon ar fi rămas un președinte de stat recunoscut, un stat cu acord de asociere cu UE. Dar legitim și recunoscut, chiar dacă ignorat și izolat pentru opțiunile sale politice.

Așa, Igor Dodon devine inacceptabil în Europa, nerecunoscut ca președinte, luând-o pe urmele lui Lukashenko. Expus sancțiunilor generale și condamnabil de către cetățenii Republicii Moldova pentru subminarea oportunităților de finanțare a ieșirii din criză. Sau măcar a ajutorului pentru cetățenii europeni, a companiilor corecte și nelegate de autoritățile statale, nefavorizate de conducerea politică.