Cu căldarea într-o mână și cu mopul în alta, eu am avansat spre capătul noii noastre bude, unde am și pus găleata, pe dușumea. Ce frumoasă mai era, mi-am zis, în timp ce băgam pămătuful în apă. O namilă a dat buzna înăuntru și mi-a strigat:

- Stop, ce ai de gând să faci?

- Să spăl podeaua.

- În nici un caz. Oprește-te! Acum nu-i momentul cel mai bun pentru a spăla podeaua.

- Ea e tanti Iulia, femeia noastră de serviciu, l-a lămurit directoarea, cu o voce blândă.

Directoarea n-a strigat niciodată la mine, spre deosebire de huiduma asta, cu un aparat de fotografiat la gât, care, când m-a văzut că vreau să scot mopul din apă, a început să strige.

- Nu-l scoate femeie!

- Dar eu vreau să spăl podeaua.

- Dar nu acum. Ai s-o speli mai târziu. Acum ieși afară și vino înapoi peste o jumătate de oră.

M-am uitat nedumerită la directoare și ea i-a dat dreptate.

- Da, da, tanti Iulia. Vino înapoi peste o oră!

- Da, ia-ți cu tine căldarea și mopul, mi-a strigat namila aia, pe pieptul căruia se bălăngănea aparatul de fotografiat.

În budă intrară Nastea și Victor, nepoții mei. Directoarea le-a înmânat o panglică roșie și i-a pus s-o întindă de-a latul ușii.

- Încă n-ai plecat de aici? mi-a strigat huiduma aia și nepoții mei s-au uitat speriat la el. La mine însă nu s-au uitat. Poate că le era rușine că bunica lor e o simplă femeie de serviciu și că un om atât de bine îmbrăcat striga la ea.

Cu teul băgat în căldare, mă apropiam de ușă. În cadrul căreia se iviră primarul de la noi din sat, împreună cu președintele raionului nostru, pe care, până atunci, l-am văzut doar la televizor și cu un bărbat necunoscut. Și toți purtau costume, de parcă s-ar fi dus la nuntă sau la cumetrie.

- Noi suntem gata. Putem să facem poza? i-a întrebat bărbatul acela necunoscut.

- O clipă, domnule deputat, l-a rugat președintele raionului. Să iasă femeia asta și pe urmă facem fotografia.

- Hai, femeie, ieși mai repede afară, mi-a mai strigat el și m-a cuprins pe după umeri și m-a împins peste prag. Nepoții mei se uitau în podea. Președintele a încuiat ușa. Ușa noii toalete și asta pentru a nu mă fotografia și eu cu ei.

 De asta, și sunt supărată pe președintele raionului și nici n-am vrut să-l privesc atunci când acesta a ieșit afară. Pentru că el m-a alungat din budă.

- Acum poți să te întorci, mi-a zis directoarea și eu m-am întors.

Am vârât mopul în găleată și am spălat urmele pe care ei le-au lăsat pe podea. Dar supărarea, oricum, nu mi-a trecut.