A scrie despre Republica Moldova este ori extrem de simplu, ori extrem de complicat. În special e simplu în perioadă electorală, fiindcă știrile sunt toate despre nimic. Dar exact din același motiv e și foarte complicat. Căci a scrie despre un spațiu în care lipsesc cu desăvârșire conectiunile de tip cauză-efect nu-i deloc ușor. A căuta rațiune în realitățile din spațiul pruto-nistrean e zădarnic iar orice tentativă de a înțelege ceva e riscata pentru sănătatea noastră mintală.

Exagerez, bineînțeles. Totul este ușor explicabil cu condiția să aplici matricea corespunzătoare interpretativă a evenimentelor. Dar cine s-o facă? Continuăm să negăm evidențe și să ne mirăm continuu... Oare cum se face că...? Oare de ce nu funcționează? De aia!

ROMÂNIA SALVEAZĂ VIEŢI SMURD îşi continuă misiunile salvatoare în Republica Moldova. Săptămâna trecută un tânăr a fost transportat de la Cimişlia la Chişinău.

ROMÂNIA NE EDUCĂ COPIII Încă o gradiniţă din RîMî a fost renovată pe bani româneşti, grădinița „Andrieş” din Şendreni, raionul Nisporeni.

Cele de mai sus sunt doar două picături în acel ocean de fonduri și ajutoare occidentale din care trăiește Republica Moldova. Care ajutoare sunt și ele palide pe lângă miliardul și ceva pe care-l trimit anual moldovenii care muncesc în străinătate în Republica Moldova. S-ar părea că totul ar trebui să fie evident și mai departe, cu alegerile, cu vectorul geopolitic și toate celelalte, dar... Vorba președintelui: „De-atâta!”

UITUCUL Banii ăia despre care tocmai scriam totuși ajung undeva, nu credeți? Iată spre exemplu șeful Direcție Generale Urmărire Penală a IGP a „uitat” să declare venituri estimate la 2 milioane de lei! Cât are o bătrânică de la noi pensie? 2000 de lei, să zicem? Păi e pensia pe 83 de ani! Adevărată povară pentru societate, pensionarii ăştia, nu-i așa?

POLIŢIA SECRETĂ Probabil cea mai sinistră crimă perpetuată în Republica Moldova în scurta ei istorie (care oricum e deja prea lungă) a fost raptul și livrarea profesorilor turci direct în închisoarea sultanului. Spectrul represiunilor staliniste, atunci când poliția secretă ridica oamenii din pat și-i trimitea direct în GULAG, ne bântuie din nou meleagurile. Nu cred că gravitatea celor întâmplate a fost cu adevărat înțeleasă de lumea de la noi. Săptămâna trecută forțele de ordine au demonstrat încă o dată că nu sunt decât o „poliţie secretă”. Apropo, cică ofițerii SPPS (controlați de Dodon) vor primi pașapoarte diplomatice. Logic, comunitatea internațională ar trebui să le interzică accesul oriunde în afara țarcului statalist moldav. De ce nu se întâmplă? Tot de aia!

FURTUNĂ NU VA FI Scandalul săptămânii trecute a venit de la Șeful Agenției Naționale pentru Sănătate Publică (ANSP), Nicolae Furtună, care a declarat că acei răpuşi de Covid au fost o povară. La cerința președintelui, care a fost deplorabil de la începutul crizei pandemice atât prin declarații aberante cât și prin exemplul personal, Furtună a demisionat. Uite-așa e cu perturbările climaterice în paharele politicii moldave!..

MOŞANU ŞI ALEXIEVICI Laureatul Premiului Nobel din Belorusia, Svetlana Alexievici, a fost protejată de zbirii (altă „poliţie secretă”) lui Lukaşenko de către ambasadorii occidentali care au decis să meargă la scriitoare și să rămână alături de ea pentru ca să nu fie arestată. Printre acești ambasadori a fost și Viorel Moşanu, ambasadorul României la Minsk, ceea ce nu poate să nu stârnească reacții admirative. Dar această noutate m-a făcut să mă gândesc la altceva: Viorel Moşanu este fiul primului președinte al Parlamentului R. Moldova, istoricul și politicianul basarabean, Alexandru Moşanu. Nici nu știam de existența lui... Moldova a tot furnizat și mai furnizează politicieni de rang înalt pentru România. Parlamentari, senatori, diplomați de carieră... Și parcă nu ai avea de ce să nu te bucuri sau poate că nici nu ai avea motive pentru a le reproșa ceva anume... Dar nu mă lasă senzația că aceștia și-au găsit un locușor călduț la București și-și caută de treaba lor, o senzație de abandon... Greșesc, fără îndoială...

În rest, e secetă mare. Roada va fi mică. Noroc că țărani mai că nu au rămas... Sunt și ei o povară pentru societate.