Semne diacritice

Începe marea cotonogeală! Comisia Electorală Centrală (CEC) abia a reușit să deschidă bine ușa, că nouă pretendenți s-au și grăbit să intre pentru a-și înregistra grupurile de inițiativă care vor strânge cele 15 000 – 25 000 de semnături necesare unui candidat cu acte în regulă. Vor veni, cu certitudine, și alți pretendenți.

Nu e clar de ce întârzie Dodon. Se teme că Plahotniuc sau Șor, sau ambii vor arunca în spațiul public noi imagini compromițătoare, despre alte pungi sau genți cu bani, pe care le-a luat și i-ar putea fi fatale? Sau așteaptă vreun semnal de la Moscova, din partea lui Putin, care, de data aceasta, manifestă prudență, nu se afișează cu președintele moldovean corupt, ca să nu se compromită? Oricum, președintele rus nu poate repeta gestul președintelui PPE, Donald Tusk, care le-a recomandat-o alegătorilor moldoveni pe Maia Sandu. Tusk a făcut anunțul pe 31 august, înainte de începutul campaniei electorale, știind probabil că lucrul acesta e interzis în timpul campaniei.

Dodon a revenit de la Athos mai hotărât ca niciodată să dizolve Parlamentul actual, pe care nu îl mai consideră reprezentativ. Ai putea crede că pe Muntele Sfânt Dodon i-a cerut Celui de Sus sfaturi politice. Mai curând, însă, el a plecat cu această idee acolo (o fi adus-o de la Moscova?), după ce l-a anunțat pe Chicu să nu-și facă planuri de lungă durată. Astfel se explică și comportamentul ciudat al premierului, dispariția lui, timp de câteva zile, „uitând” să-i felicite pe cetățeni cu ocazia sărăbătorii naționale „Ziua Limbii Române”. Scăparea lui Chicu o fi având legătură nu atât cu nunta fiului, cât cu durerea de a se simți lovit cu genunchiul, la figurat. Aflând că zilele Guvernului său sunt numărate, el nu s-a mai smțit obligat nici să respecte propriile dispoziții privind interzicerea nunților, nici să simuleze, ca până acum, că este primul ministru al Republicii Moldova.

De ce și-ar dori Dodon brusc demisia Guvernului după ce se în iulie s-a opus cu înverșunare tocmai acestor intenții ale opoziției? De ce și-ar dori alegeri anticipate, dacă sondajele arată că PSRM va repeta rezultatul din 2019 și va trebui să împartă puterea cu Partidul Șor sau Partidul Nostru sau… PAS? Tocmai la PAS, la Maia Sandu se gândește el, ei îi propune din nou mâna Dodon ca să formeze o alianță neformală, situațională, pe trei luni, cât durează alegerile prezidențiale și se epuizează legalitatea componenței actuale a Parlamentului. Iar după alegerile anticipate – să guverneze împreună.

Mingea e pe terenul PAS-ului, care trebuie astfel să valideze pretențiile PSRM de formațiune morală, alăturându-li-se socialiștilor în efortul lor „sanitar”, de „curățare” a Legislativului. Dacă, după ce Chicu își depune „benevol” demisia, deputații PAS nu participă, împreună cu ceilalți deputați din opoziție, la formarea unui guvern nou, peste 90 de zile noul președinte va dizolva Parlamentul.

Dacă participă, Dodon o va ataca pe Maia Sandu în campania electorală, pentru că „a făcut jocul lui Plahotniuc și Șor” (fără să menționeze că a primit „kulioașe” și genți cu bani de la ei, firește). Nu se știe cât de eficientă mai poate fi invocarea acestor nume (popularitatea lui Șor, dacă e să credem sondajelor, nu scade, ci crește), dar confortul moral al Maiei Sandu ar putea avea de suferit.

Pe de cealaltă parte, refuzul de a participa la guvernare, alături de PPDA, preferând alianța neformală cu socialiștii PSRM-PAS pentru a forța dizolvarea Parlamentului, îi poate dăuna și mai mult Maiei Sandu în alegerile prezidențiale, căci o parte din electoratul proeuropean, dar mai cu seamă cel unionist ar putea să absenteze în turul doi, dezgustat de eventuala ei cârdășie cu Dodon, cu scopul de a-i marginaliza pe foștii parteneri de bloc.

Posibil tocmai aceasta prevede noul scenariu elaborat de cei care au binecuvântat Alianța Kozak: Dodon să rămână președinte, iar Maia Sandu să-și mai pună încă o dată coronița de prim-ministru. În acest scop se emit sondaje manipulatorii, amețitoare pentru Maia Sandu, sondaje în care PAS ia mai toate voturile alegătorilor proeuropeni, doar că acestea nu depășesc rezultatele din 24 februarie 2019 pentru întreg blocul ACUM. Iese că ceilalți alegători proeuropeni, care, conform acelorași sondaje, nu sunt mai puțini decât alegătorii proruși, vor vota pentru Partidul Șor și Partidul Nostru, nu și pentru PPDA sau PUN?

Până acum Maia Sandu a făcut multe concesii, unele inexplicabile (acum se dovedește că nu fără recomandări din exterior), ba a și cedat anul trecut toată puterea lui Dodon. Dacă se mai ține încă o dată de mână cu el, va fi prea mult chiar și pentru alegătorii noștri mioritici. Dodon, PSRM nu reprezintă moralitatea în politică, nici patriotismul.