Bine v-am regăsit, dragii mei! Iată stau eu acum și mă întreb: dacă nu am primit timp de trei săptămâni niciun mesaj îngrijorător, măcar așa, să întrebe careva de sănătate, reiese că tot ce scriu eu pe aici de atâta amar de vreme nu interesează multă lume? Ori ați știut că sunt în vacanță?

Dar să știți că nu port pică nimănui și această intrare în materie e doar un fel de a cicăli cititorul, specie rară în ziua de azi. La o adică nici nu aș avea de ce vă purta pică, din moment ce acele trei săptămâni petrecute la baștină mi-au mai adus încă o dată aminte cât de departe se află genul practicat aici de umilul Dumneavoastră servitor de realitatea trăită de cetățenii RîMî...

Există o lume a mass-mediei direct conectată cu cea a politicienilor de la noi și există o populație care trăiește în alt univers. Din când în când aceste două „universuri” se conectează unul la altul, pe durata unui jurnal sau emisiuni televizate, timp în care unii oferă celorlalți doza necesară de halucinogene. De-a lungul timpului aceste exerciții orwelliene au devenit obligatorii și au dezvoltat dependențe cvazi-fiziologice. Fiecare cu drogul său... Fiecare în realitatea sa virtuală.

Numai că greșesc amarnic acei care consideră că preocupările respective se află în prim-planul relațiilor umane. E ceva mort și imobil în ceea ce mass-media, acei care au participat activ la instalarea acestei stări de fapt, numește „polarizare a societăţii”. Și anume această solidificare crează impresia de țară moartă, un fel de zombi-land, în care până și oamenii se tem de mortăciunea care îi sălășuiește. Nimeni nu discută, nimeni nu chestionează, nimeni nu are dubii... Căci dacă ar îndrăzni, nu-i exclus să se sfâșie. Astfel, aceste elemente dogmatice, din cauza incapacităţii de a le chestiona și stăpâni și, drept consecință, din simplu instinct de supraviețuire, sunt refulate undeva în planul secund sau chiar terțiar.

În realitate însă, există un singur subiect preocupant în Republica Moldova – seceta! Și respectiv – o singură rugă: „Dă, Doamne, ploaie!” Aceeași rugă seculara a unui popor care nu a avut niciodată alt sprijin decât pământul pe care-l muncește și vlaga trimisă de Dumnezeu...

Căci rațiunea-i e sedată cu meticulozitate de drogurile din background.