Nici nu știu despre ce și nici nu prea am multă dorință să vă scriu despre evenimentele săptămânii trecute. E vară, e cald, e secetă. Care suferă, care e în vacanţă… Și parlamentarii se odihnesc, deși au fost în lucru (să recunoaștem totuși că munca unui deputat ar trebui să fie ceva mai mult decât sesiunile parlamentare, chiar dacă avem dubii legitime) doar 120 de ore în cinci luni de zile.

Nu știu ce fac avocații care ar trebui să verse șiruri de sudoare muncind asupra dosarului concesionării AIC. Săptămâna trecută arbitrajul de la Stockholm a interzis rezilierea contractului de concesionare cu Avia-Invest… Am dubii că dispunem în acest dosar (şi nu doar în acesta) de cel mai mic capital de credibilitate. Reputaţia e un lucru redutabil.

SMURD din România continuă să ne salveze cetățenii (un echipaj de la Iași a transportat un pacient de 44 de ani de la Cahul la Chișinău) indiferent de opţiunea lor geopolitică, iar europenii ne acordă (mai exact, guvernul Chicu ratifică, ca să vezi, nu are scrupule) ajutor macrofinanciar de 100 de mln.

Dar toate astea nu contează pentru acel care se numește președinte, căci el la Moscova a plecat în vizită, să se vadă cu… Kozak ! Kozak și planurile sale nu mai cred că trebuiesc prezentate, dar dacă ați uitat, întrebați-l pe Voronin. Acela precis ține minte…

Săptămâna trecută CCM a decis totuși că președintele poate fi demis dacă-și face tare de cap, cu condiția să existe o majoritate parlamentară clară. Asta înseamnă că demiterea actualului se amână. Dar totul ar fi putut fi altfel, dacă nu-şi făceau de cap alţii…

Dar toate astea sunt detalii pe lângă tragedia din îndepărtatul Liban și unda de șoc, din fericire doar informațională, care a zguduit și spațiul nostrum mediatic. Vom reveni la reacțiile de azi, dar întâmplarea face ca doar cu câteva zile înainte de tragedia din Liban să public pe FB o altă știre, din Ucraina, despre o navă eșuată pe undeva pe lângă Odessa purtând și ea pavilion al RîMî și care devine o adevărată amenințare ecologică…

Revenind la explozia teribilă din Liban, aflam că acele 2750 de tone de nitrat de amoniu, au fost pe timpuri transportate de o navă sub pavilion al falnicului stat Republica Moldova. Tentativele de recuperare politică a acestei tragedii sunt cu adevărat penibile, cu atât mai mult că transportul respectiv a fost efectuat cu destui ani în urmă. Și nu Republica Moldova a stocat în condiții dubioase acele chimicale. Apropo de stocuri, explozia respectivă a readus în prim planul discuțiilor acea bombă potențială de la Cobasna: 20 de mii de tone de muniții! Alea dacă explodează mă tem că impulsul energetic va fi suficient pentru a rupe de pe orbită mult suferinda noastră Terra și a o trimite într-o călătorie prin spații siderale, cam pe acolo pe unde navighează de ani buni rațiunea poporului mioriotic, sub pavilionul RîMî.

Astea fiind spuse, vom constata faptul că numele Republica Moldova apare în context internațional doar prin știri de genul ăsta. Trafic de ființe umane, trafic de droguri, trafic de arme, piraterie informatică, spălare de bani, terorism și loc de transit pentru toate gunoaiele și lepădăturile de pe glob. Nu cred că există mârșăvenie planetară în care numele acestui stat falnic și mândru să nu fi fost pomenit… Adevărată bubă puroindă…

Iar cu bubele ştiţi cum se procedează.