Pandemia de coronavirus a adus deja schimbări majore la nivelul comportamentului uman, al societății, al politicului, lidershipului, democrației și perspectivei relațiilor internaționale. Deși nu știm cât va mai dura și cât de permanente vor deveni aceste schimbări, la nivelul relațiilor internaționale se prefigurează marile mutații care arată o reașezare a relațiilor comerciale, economice și de putere cu China, respectiv decuplarea acesteia de la comerțul global, cu sau fără realegerea președintelui Trump la un nou mandat prezidențial. În acest context al crizelor suprapuse, determinate de criza de coronavirus, statele autoritare și cu preponderență cele cu lideri populiști par a fi marii perdanți în vremuri de criză unde acțiunea e singura care contează iar fuga după imagine și avantaje e sancționată de public. China e principala țintă, prin vinovăția care-i este atribuită și noua strategie de campanie a lui Donald Trump. Iar Rusia, deși are acum oportunitatea realinierii, este împinsă de pe hartă în spații marginale de gradul redus de gestionare a crizei, de greșeli colaterale și de impactul crizei, în timp ce viitorul nesigur al Președintelui Putin o așează în mai mică măsură la masa dezbaterilor relevante ale lumii viitorului.

Disclaimer: Această evaluare este făcută la mijlocul primului val al crizei, când Rusia, Marea Britanie, Turcia, Iran sau SUA erau încă în creștere serioasă a numărului de cazuri. La această oră e necunoscută perspectiva venirii celui de-al doilea val, în toamnă-iarnă, mutațiile coronavirusului în varianta virusului gripal sezonier, perspectiva unui tratament sigur sau a găsirii unui vaccin eficient. Perspectiva unei perpetuări a măsurilor de distanțare socială/fizică poate schimba radical evaluarea curentă, de aceea ne rezervăm dreptul de a reveni cu revizuiri pe măsură ce cunoașterea despre Covid-19 va avansa.

Vladimir Putin anunța ritos și sigur pe sine, acum circa o lună, că Rusia nu are probleme cu coronavirusul și că pandemia și explozia numărului de cazuri la vecinul său, China, nu a afectat-o, pentru că a închis frontiera de stat. De fapt, Kremlinul s-a bazat pe faptul că numărul de curse între orașele chineze și Moscova nu e atât de relevant iar prezența bolnavilor răsfirați prin întinderile Siberiei – spațiul de contact cu China și zona afacerilor chinezești, e nerelevantă pentru că acolo densitatea populației ruse e atât de redusă încât o epidemie reală nu poate să explodeze. Și lipsa interesului pentru drepturile omului, dreptul la viață și la tratament medical corect, s-ar putea adăuga, am spune noi, unei asemenea evaluări greșite la Kremlin, care l-a expus pe Putin în fața realității care a fost diferită.

Iată, însă, că au fost cuprinse de pandemie aglomerațiile majore din Rusia, cu preponderență Moscova și Sankt Petersburg, capitala Rusiei și orașul de origine al lui Putin, o lovitură de imagine relevantă. Rusia a avut, la ultima raportare de marți, 21 aprilie, 5642 de noi cazuri – în creștere susținută – și 51 de morți noi, marcând faptul că este astăzi, alături de Marea Britanie, pe valul creșterii exponențiale și în prim planul pandemiei, încă departe de vârf.

Dacă mai adăugăm faptul că președintele rus a dispărut brusc din prim plan – s-a auzit chiar că ar fi fost într-o autoizolare, după ce a avut contact cu un medic probat cu coronavirus ulterior - Vladimir Putin a declinat orice responsabilitate și a lăsat bătălia cu coronavirusul primarilor și șefilor de regiuni. Însă ce a uitat guvernul federal este să dea și resursele de bază pentru a combate coronavirusul, respectiv fonduri pentru achiziția de materiale de protecție, sprijin pentru medicii din linia întâi și medicamente. Cozile de ambulanțe de câte 15 ore la intrarea în spitale au arătat dimensiunea impactului pandemiei în Moscova.

Vladimir Putin a revenit, la presiunea publică și sfaturile consilierilor de imagine, și-a asumat perioda critică ce urmează și faptul că vin și mai mulți morți – cu riscul de a se contrazice singur dar și de a-și asocia imaginea cu veștile proaste și decesele rușilor. Absența și pendularea președintelui în materie de răspundere – rămasă tot la primari și șefii de regiuni – nu a ajutat la nivelul opiniei publice, așa cum greutățile economice tot mai mari întăresc problemele interne și amenință să determine prăbușirea prin implozie a regimului.

Problemele de gestiune a crizei curente a coronavirusului s-au suprapus în Rusia peste temele de politică internă și interesele personale ale lui Putin, respectiv forcingul pentru a modifica prin referendum Constituția și a aproba mandatul pe viață a lui Vladimir Putin. Referendumul care trebuia să aibă loc la 22 aprilie, a fost amânat din cauza izbucnirii crizei, dar și fără bâlbâielile de la gestiunea crizei, susținerea pentru rămânerea lui Putin la conducerea statului după 2024, potrivit chiar datelor oficiale, erau sub 50%, cu o probabilitate redusă pentru referendum de a întruni majoritatea necesară. Azi probabilitatea este și mai redusă.

Într-adevăr, se dovedește încă o dată că liderii populiști au probleme pe toate meridianele cu prezenta criză: nu e de ajuns să ții discursuri, să vânturi teorii ale conspirației și să marchezi puncte de imagine, eventual valorificând charisma și înclinația publică pentru imaginea de om forte și bărbat macho. Mai întâi că Vladimir Putin are deja 67 de ani și nu mai trezește aceeași emotie ca altădată. Apoi, în crizele reale, e nevoie de oameni serioși și profesioniști, care-și angajează răspunderea să treacă țara prin criză, care renunță sau nu au avut niciodată ambiții politice, bătălii de acest tip sau orgolii or interese electorale în prim plan. Aici contează faptele și modul concret, efectiv, de gestionare a crizei.

De obicei criza aduce principiul ralierii în jurul steagului și al susținerii conducătorului care este în acel moment la conducerea statului. Acest lucru marchează o creștere relevantă în sondaje a liderilor, atât în state democratice, cât și autoritare. Nu este vorba despre o creștere serioasă și pe termen lung: imediat după încheierea vârfului crizei, conducătorii, decidenții în timpul crizei decontează pe deplin și scad dramatic. Mai ales când vorbim despre crize cu multiple decese și victime, atât trecute prin boală, cât și care-și pierd locul de muncă sau se prăbușesc sub efectele crizei economice ce urmează.

De data aceasta, Vladimir Putin s-a dovedit necompetitiv, și a scăzut în sondaje. În toate sondajele, făcute de toate casele de sondare a opiniei. Ca să faci un asemenea pas, trebuie să ai o respingere substanțială la nivel popular, o emoție majoră acumulată și o sancțiune pentru o gestionare proastă a crizei. Nu există gestionari fericiți în criză, iar în crizele cu multiple victime, cu pierderi de vieți omenești, lucrurile sunt și mai grave. Adică regula este pierderea viitoarelor alegeri, indiferent dacă pierzi sau câștigi războiul, dacă gestionezi bine sau prost criza – vezi Churchill după al Doilea Război Mondial sau liberalii după Războiul din Falkland / Malvine.

Unicele contraexemple sunt singularitatea americană – declanșarea unui nou război, care aduce victorie președintelui în funcție. Azi lucrurile sunt mult mai sofisticate, există multă informație, motiv pentru care Donald Trump nu a beneficiat – și pe fondul gestiunii tardive și proaste a crizei, a afirmațiilor nefericite despre injectarea dezinfectantilor pentru combaterea virusului și a susținerii teoriilor conspirației – de această raliere sub steag.

Pe de altă parte, în cazul războaielor lungi, câștigul revine celor ce pledează pentru încheierea lor și aducerea militarilor acasă – Războiul din Vietnam, sau chiar Trump în 2016 – și pierd cei care continua aceste conflicte lungi. Dar și în crizele cu multiple victime, cu impact major, există gestionarii deosebiți ai crizei, buni profesioniști însoțiți de profesioniști de prim plan în domeniu, excelenți comunicatori, care câștigă încredere: primarul New Yorkului – neimplicat direct în combaterea terorismului care a dus la 11 septembrie, dar excelent gestionar al crizei de după, captând prim planul – a ajuns la candidatura prezidențială și la titlul de Primar al Americii, în timp ce Andrew Como, guvernatorul statului New York, cel mai afectat stat American de coronavirus, a dobândit cele mai mari note și cea mai mare susținere în criză, în ciuda războiului apărut din când în când, dar și al evitării confruntărilor inutile, cu Președintele Donald Trump.

Vladimir Putin are astăzi cel mai scăzut rating din ultimii 14 ani. O evaluare oficială, a institutului de stat, făcut între 13-19 aprilie, arată că doar 28,3% dintre ruși îl numesc pe Putin spontan drept politician în care au încredere, într-o întrebare deschisă, cea mai joasă cotă de la începutul barometrului cu această întrebare din ianuarie 2006. Scade constant și susținerea privind încrederea în Putin când este prezent pe o listă și numit, la 69.8%.

Și Centrul Levarda, cea mai prestigioasă instituție de sondare a opiniei publice, are date similare, când liderul de 21 de ani al Rusiei, la întrebarea directă, cu listă prezentată, a înregistrat 63%, cea mai joasă cotă din noiembrie 2013, de șase ani și jumătate. Dacă adăugăm situația aprecierii privind prelungirea mandatului de Președinte după 2024, prin modificarea Constituției, publicul avea doar 48% susținere versus 47% opoziție față de aceste modificări, în martie 2020, iar scăderea e și mai drastică astăzi. Față de un minimum de 60% susținere, așteptat pentru a marca încrederea publică necesară începerii unei noi serii de două mandate, cota actuală arată deja gradul de erodare a președintelui rus, de unde lansarea campaniei publice de dezinformare și propaganda cu narațiunea “dacă pleacă Putin va fi mai grav! Vine cineva mai puțin democrat” care e menită să-l salveze pe Putin și regimul său care se clatină azi.