Pandemia de coronavirus a adus deja schimbări majore la nivelul comportamentului uman, al societății, al politicului, lidershipului, democrației și perspectivei relațiilor internaționale. China e principala țintă, prin vinovăția care-i este atribuită și noua strategie de campanie a lui Donald Trump. Iar Rusia, deși are acum oportunitatea realinierii, este împinsă de pe hartă în spații marginale de gradul redus de gestionare a crizei, de greșeli colaterale și de impactul crizei, în timp ce viitorul nesigur al Președintelui Putin o așează în mai mică măsură la masa dezbaterilor relevante ale lumii viitorului.

Disclaimer: Această evaluare este făcută la mijlocul primului val al crizei, când Rusia, Marea Britanie, Turcia, Iran sau SUA erau încă în creștere serioasă a numărului de cazuri. La această oră e necunoscută perspectiva venirii celui de-al doilea val, în toamnă-iarnă, mutațiile coronavirusului în varianta virusului gripal sezonier, perspectiva unui tratament sigur sau a găsirii unui vaccin eficient. Perspectiva unei perpetuări a măsurilor de distanțare socială/fizică poate schimba radical evaluarea curentă, de aceea ne rezervăm dreptul de a reveni cu revizuiri pe măsură ce cunoașterea despre Covid-19 va avansa.

Pe de altă parte, perspectiva idealistă a gestiunii globale prin consens între toți actorii, în formule multilateraliste consensuale, se lovește de limitele acceptabilității, de politicile existente și de nevoia tot mai acută de sancționare a Chinei, de antrenare a responsabilității Chinei pentru criza de coronavirus. În acest context, refuzul unei comisii internaționale de investigare a sursei și evoluției coronavirusului în Wuhan nu e de bun augur și crează temeiuri tot mai puternice pentru a transforma China în dușman.

Așa cum, pe de altă parte, modelul de globalizare va fi schimbat fundamental, tot în detrimentul Chinei, cvasimonopolistul actual. Urmează, deci decuplarea și excluderea Chinei din lanțurile majore ale comerțului global, delocalizarea industriilor din China și preluarea către state democratice a lanțurilor de producție. O subliniază Strategia Națională de Securitate și poziția SUA, o marchează tot mai mult abordarea Uniunii Europene pe ambele tonuri, de la Paris și Berlin, o confirmă și România, prin ultimele declarații ale Președintelui României, Klaus Iohannis.

Modelul chinez al comunismului autoritarist și războiului informațional ostentativ și venal, propaganda și tiradele populiste fără legătură cu realitatea, acoperind responsabilitățile liderilor și statelor autoritare în criză, ca și modelul concentrării producției manufacturiere globale ieftine nu mai sunt acceptabile. Și toate, pe greșelile Chinei prin politizarea ajutoarelor și condiționarea livrărilor de produse de protecție pe care și le dorea toată lumea, dar și calitatea chinezismelor ieftine care au intrat pe piața globală odată epuizate stocurile și sursele speciale, pentru export.

Evident că episodul crizei de coronavirus a devoalat și punctele de sprijin chineze în Occident, atât state, lideri cât și formațiuni politice. A devoalat, totodată, și motivația liderilor sau a unor partide în a susține, îmbrățișa sau utiliza modelul chinez, dincolo de propagandă, readucând în discuție banii chinezi, corupția și condiționările venite pe falduri autoritare pentru îmbogățiri particulare. A antrenat, totodată, așa cum am văzut, expunerea publică a populismului găunos și a marcat fără tăgadă eșecul discursului fără miez, al fugii după imagine nesusținută de fapte.

Situația lui Vladimir Putin nu este deloc de invidiat astăzi. După greșeli succesive în anticiparea impactului crizei determinate de coronavirus, care „nu a lovit Rusia” – după cum declara acum o lună – explozia numărului de cazuri și impactul a determinat o răbufnire nebună la nivelul populației. Dispariția din prim plan a președintelui și pasarea responsabilității către primari și guvernatori de regiuni, dar fără fonduri federale, a fost prost văzută de populație. Susținerea sa e în scădere drastică. În plus, războiul petrolului, pentru piață și prețuri, cu Arabia Saudită s-a terminat foarte prost pentru Rusia, cu acordul în genunchi cu OPEC și perspectiva tăierii a 10 mln barili de petrol producție zilnic, respectiv 18% din producția Rusiei. Și nu e de ajuns, estimările sunt că stabilizarea prețurilor reclamă tăieri de 3 ori mai mari.

În acest context, Politica lui Donald Trump „China principalul dușman”, poate aduce oportunități dar forțează, ca și în cazul Uniunii Europene, realinierea la politica SUA de decuplare a Chinei de la economia globală. Cu condiția clară, cu SUA sau cu China! Tertium non datur!