A trecut și moțiunea de cenzură. Mai exact, a picat la vot. Moțiunea a întrunit doar 46 voturi, cu alți 2 deputați bolnavi de Covid-19 care nu au fost lăsați să voteze. Deși 2-3 voturi au lipsit – în funcție de modul de calcul - pentru a permite căderea Guvernului lui Dodon în care ce a mai rămas din PDM cu Pavel Filip s-a solidarizat total cu socialiștii pro-ruși și i-au ținut trena președintelui. Lecțiile învățate sunt dure și arată că actuala majoritate va face orice să-l mențină pe Dodon Președinte, că PDM e cauză pierdută și că atât timp cât nu există o majoritate în Parlament, pro-europenii se pot aștepta la toate blăstămățiile din partea lui Dodon și președintelui Parlamentului Zenaida Greceanîi, neregularități, încălcarea regulamentului, ignonarea voinței cetățenilor, a normelor și uzanțelor parlamentare. Coaliția “Totul pentru Dodon” nu poate fi învinsă decât de Coaliția „Opriți-l pe Dodon!”

Reprezentarea cetățenilor Republicii Moldova sau contestarea alegerilor

Prima greșeală a fost faptul de a contesta rezultatul alegerilor parlamentare și de a persista într-o asemenea nerecunoaștere a componentei Parlamentului, unde se adoptă legile. Pe principiul intervențiilor nefaste ale Oligarhului Plahotniuc – dar negând sau ignorând intervențiile cel puțin la fel de nefaste ale lui Dodon și a Rusiei de partea sa – contestarea nesfârșită a formulei Parlamentului ales a lăsat opoziția fără un instrument major care, pe de altă parte, îl servește neîntrerupt pe Dodon. Astfel, voturile se desfășoară în acest parlament, care mai are, formal, măcar doi ani și jumătate, dacă nu intervin alegerile anticipate, și acelea extrem de greu de declanșat.

Parlamentul Republicii Moldova face reprezentarea cetățenilor și, dacă instituțiile statului nu au decis altfel, alegerile au fost validate și recunoscute internațional în această formă – vot mixt, derularea cu probleme, cu vicieri de rezultat dar nu cu fraude care să modifice sensibil rezultatul final. După ce toate căile de atac au fost utilizate, oricine trebuie să realizeze nu neapărat că e de acord cu componența existentă, ci că întregul joc politic se desfășoară în acest cadru. După cum spuneam acum mai un an, pierderea poziției de Președinte al Parlamentului la PSRM a fost o mare greșeală la acea vreme, odată ce partidul pro-rus avea deja președintele statului. Această realitate i-a permis lui Dodon impunitatea și acumularea unor atribuții noi, excepționale, pe care nu le are potrivit Constituției.

Contestarea prelungită a alegerilor și rezultatelor lor azi, la mai bine de un an și jumătate, nu ajută, iar faptul că votul la moțiunea de cenzură a fost programat luni – când toată lumea aștepta ziua de joi sau vineri – și rezultatul sunt ilustratoare în acest sens. În actualul context, repartiție a voturilor și în actualul cadru, opoziția trebuie să învingă Regimul Dodon și să-l trimită acasă pe ostentativul pro-rus din fruntea Republicii Moldova.

Or rezultatul de ieri a arătat că, mai degrabă, moțiunea a subliniat o întărire a lui Igor Dodon. Că a fost un eșec al opoziției, mai exact al inițiatorilor moțiunii și că planul lor a fost greșit. Că au eșuat cu momentul declanșării moțiunii care nu avea sorți de izbândă, de unde întrebarea firească cine își asumă eșecul și dacă nu cumva am asistat la un joc îngust, cu avantaje personale și de partid sau dacă acest vot nu e o sancțiune a proiectului propus de PPDA, al guvernului uni-partinic, condus de reprezentantul celui mai mic partid din opoziție, fără discuții reale, negocieri și coordonare coerentă cu celelalte partide, de unde absența voturilor necesare.

Pro Moldova și PDM. Care-i partidul oligarhic? Cine-i corupt?

Lecțiile moțiunii respinse ieri - și mai ales discursurile publice și producțiile tunurilor mediatice care au susținut acoperirea cu foc propagandistic majoritatea - arată că suntem într-un joc al absurdului care trebuie expus și distrus ca percepție. El se bazează pe un fals și o mutație nedemnă, care include viziunea lui Dodon de a scoate din reprezentarea parlamentară două grupuri parlamentare, Shor și Pro-Moldova, calificate drept reprezentând partide oligarhice.

Dodon a mutat lupta în care el era ținta și, în egală măsură, dezbaterea eliminării celui de-al doilea Mare oligarh al Țării, singurul rămas la putere, el însuși, a contrării politicilor profund geopolitice, ale înclinației exclusive și ostentative pro-ruse de la Chișinău, într-o falsă bătălie între tabăra Filip versus Candu, ca succesori ai PDM-ului lui Plahotniuc. Și cât PDM-ul lui Filip – profund ancorat și docil ridicător de mână la carul PSRM – se bate cu Pro-Moldova lui Candu care e mai mare succesor al Oligarhului, Dodon jubilează.

Unde a dispărut coaliția anti-Dodon? Păi parcă erau două rele în Republica Moldova lui februarie 2019 care trebuiau ambele eliminate. Mai mult, după alegeri s-a probat, mai acum un an, că Dodon e corupt, Dodon încalcă regulile finanțării partidelor și ia bani de la ruși – a recunoscut-o cu gura sa când negocia plata banilor de către Plahotniuc în schimb. Mai mult, Dodon e la putere, Dodon corupe, Regimul său e incompetent, impotent, dezastruos pentru Republica Moldova și, având puterea, e cel care are cum să ofere avantaje, posture, privilegii și bani, nu cei de la opoziție. Deci oricât se dă PDM fată mare, cu Diacov și mai ales Nichiforciuc, este polul corupției actuale, alături de Dodon.

Dodon, dintr-o simplă mișcare de baghetă, a împins bucățile PDM una împotriva celeilalte pentru a pune blamul pe Pro Moldova care e în opoziție și a scăpa el basma curată de oprobiul și mania publică. Or până nu se asumă că liniile de confruntare sunt cele cu Dodon – mai ales că urmează alegeri Prezidențiale – Actualul Oligarh Suprem și Unic al Republicii Moldova riscă să mai stea un mandat în poziția de Președinte. Distrugând definitiv Republica Moldova, democrația și statul de drept.

Cea mai ciudată postură e cea a pro-românului și pro-europeanului declarat Pavel Filip. El a acceptat să țină trena lui Dodon și să voteze alături de pro-ruși. Pare să nu realizeze că-și distruge partidul, ce a mai rămas din el, că e ostaticul părții celei mai conservatoare, pro-ruse și comuniste rămasă în partid și că își distruge orice viitor politic dar, mai mult, își întinează definitiv memoria în istorie. Când vor începe să curgă nemerniciile pregătite la Președinție și prin Parlament să vedem cum va mai explica federalizarea Republicii Moldova, ofensivele separatiste și distrugerea unității statului prin legile aberante privind Găgăuzia. Totul pentru Gloria realegerii lui Dodon Președinte!

Abordarea greșită a moțiunii fără majoritate. Costurile visătorilor inițiatori

Moțiunea a fost fără istoric și trebuia oprită atunci când s-a constatat clar absența majorității din primele momente. Nu poți să dorești să dărâmi un guvern, susținând că ai majoritatea necesară, când nu ești în stare în Parlament măcar să impui agenda. Acolo nu Zenaida Greceanîi e șef, nici Biroul Permanent, ci Parlamentul în întregul său e suveran și poate bloca aberațiile, poate respinge sau schimba agenda, dacă are majoritatea necesară trecerii unei moțiuni de cenzură.

Când Regimul Dodon cu liota lui de slugi în diferite poziții publice a reușit să impună desfășurarea lucrărilor Parlamentului, apoi să impună dezbaterea moțiunii, lucrurile erau clare. Majoritatea se verifică la vot, or un vot pe agenda avusese loc deja. El a arătat că nu există voturi pentru doborârea Guvernului lui Dodon. De ce să o faci atunci? De ce ai merge mai departe, dacă nu cumva interesele sunt altele? Ca să te faci de râs?

Agenda Parlamentului a fost primul test al deținerii majorității, și unul crucial. El a probat că nu există majoritate și că totul nu a fost decât un exercițiu de imagine. Dacă nu cumva a însemnat sancționarea visătorilor cu viziuni de mărire individuală și de partid în fața realității politice curente. Au negociat prost, s-au pripit, au ratat un moment, totul până la o eventuală sesiune extraordinară sau până în toamnă. Dar mai grav, l-au întărit pe Dodon în perspectiva alegerilor prezidențiale, și-i permit preluarea inițiativei, dacă a pierdut-o vreodată. O gafă de începător în ale politicii, cum par să fie autorii acestei idei.

Perspectiva electorală și democratică sumbră a perpetuării Regimului Dodon

Perspectivele sunt sumbre astăzi. Și la nivel electoral, prin Codul Electoral aflat încă în Parlament, Regimul Dodon a demonstrat că nu va cruța nici un efort, nu va respecta nici o regulă pentru a-l înscăuna Jupân pe pro-rusul ostantativ Igor Dodon, cu sprijinul larg al Rusiei. Cine urla că trebuie constituită în Republica Moldova națiunea civică și că geopolitica e inutilă și ar trebui lăsată deoparte? Unde au dus îndemnurile iraționale și aberante de atunci la un an distanță? La consolidarea puterii lui Dodon, căruia nu i-a păsat de nici o națiune civică, ci doar de orientarea geopolitică pro-rusă și de refacerea Imperiului post-Sovietic al lui Putin, cu o suveranitate limitată a Republicii Moldova.

Asta înseamnă chiar distrugerea Republicii Moldova ca stat. Iar germenii se văd tot mai prezenți: în aranjamentele cu Krasnoselski și în nerușinarea cu care Transnistria separatistă înaintează cu posturi de pază în interiorul Zonei de Securitate și pe teritoriul controlat de autoritățile legitime de la Chișinău, cu acordul explicit sau tacit al Președintelui Dodon, care visează doar la voturile pe care le vor aduce separatiștii pentru realegerea sa. În pretinsele drepturi acordate ilegal și neconstituțional, prin diferite legi aflate în Parlament, Găgăuziei, fără nici o justificare faptică de discriminare sau de apărare a unei minorități etnice – și acest fapt reprobabil în secolul 21. Prin viitoarea federalizare a Republicii Moldova cu trei componente, așa cum o arată actualele propuneri legislative. Și prin rusificarea din rărunchi a societății din stânga Prutului.

Tratarea veteranilor din Războiul de pe Nistru cu violențe și bastoane pe spinare și modul de a privi istoria sunt adevărata hârtie de turnesol pentru Dodon. Asta arată că Președintele Republicii Moldova trăiește cu Marea Rusie a lui Putin în suflet și că nu-l intereseză nimic la nivel politic pentru cetățeni și statul pe care-l conduce. Interesele Rusiei și agenda acesteia e singura care contează, o demonstrează eliberarea lui Platon și reluarea spălătoriei de bani a potentaților ruși, eforturile de supunere politică a Băncii Naționale și alte aberații mai subtile aflate în curs de instrumentare la diferite niveluri.

Acestea ar fi veștile rele. Există și o veste bună, totuși: există motive de noi și nenumărate moțiuni de cenzură. Doar că de această dată trebuie foarte clar marcată realitatea votului și a majorității parlamentare ce poate fi constituită, iar narațiunea dominantă Opriți-l pe Dodon! Oligarhul suprem! Omul Rusiei! Regimul Dodon târăște Republica Moldova, federalizată, pe bucăți, în străfundurile Siberiei trebuie să devină fapt și percepție unanimă, în timp ce coagularea tuturor forțelor politice pentru a realiza pasul doi al luptei de eliberare din captivitate a statului Republica Moldova înseamnă distrugerea Regimului Dodon. Cu sau fără Filip de partea bună a istoriei, valorificând toate resursele pentru a scăpa și de cel de-al treilea cap al căpcăunului ce ucide încet statalitatea Republicii Moldova, după Plahotniuc și Shor: Igor Dodon!