În Republica Moldova am înregistrat două evoluții preocupante în ultimele zile. Mai întâi, e vorba despre modificarea Codului Electoral, în proximitatea alegerilor prezidențiale, cu schimbări ce favorizează un candidat și limitează - nu extind - dreptul de vot și accesibilitatea la cât mai mulți cetățeni. Pe fondul unei asemenea evoluții și avertismentelor venite de la ambasadele SUA și UE, Codul Electoral a fost stopat să treacă prin Parlament în această formă, mai ales că adoptarea transforma actorii implicați în virtuali membri ai unei liste de sancțiuni internaționale. Doar sub această amenințare, Regimul Dodon a stopat alterarea procesului electoral la nivel legislativ, cu implicații asupra modului alterat de derulare ulterioară a alegerilor.

Pe de altă parte, moțiunea de cenzură a fost introdusă și citită până la tăierea microfonului vicepreședintelui Parlamentului de către alt aliat socialist pro-rus, Zinaida Greceaîi, președintele Legislativului și aliatul lui Dodon, urmând, formal, să ajungă la vot în prima ședință a Parlamentului de săptămâna viitoare. Totul pe fondul dorinței Președintelui ostentativ pro-rus, Igor Dodon, și a majorității sale de a încheia mai repede sesiunea parlamentară și a bloca Parlamentul pentru ca moțiunea nici măcar să nu se dezbată.

În acest context, se detașează câteva elemente ce definesc atât conflictul de valori indus astăzi în societate, în Republica Moldova, dar mai ales marile teme și narațiuni ale războiului informațional dus prin instrumentele mass media clasice și prin social media la Chișinău. Rezultatul este un electorat tot mai bulversat, mai neîncrezător și confuz, a cărui perspectivă de a se exprima în cunoștiință de cauză și a face alegerile pe care și le dorește scade tot mai mult, acesta fiind expus manipulărilor generale ale diferiților actori interesați.

Conflictul de valori: Stabilitate, orientare geopolitică, guvernare eficientă

La capitolul conflictului de valori, se confruntă trei raționalități distincte și suprapuse, care definesc drept cruciale una sau alta dintre valori:

Mai întâi este vorba despre nevoia de stabilitate la frontiera UE și NATO. Orice tentație de a dinamita echilibrele și de a genera schimbări forțate, de natură revoluționară, sau de a genera schimbări fără a asigura succesiunea coerentă, determină efecte negative majore. Actori interni și internaționali sunt preocupați cu precădere de această abordare și supralicitează – în favoarea lui Igor Dodon și a imobilismului în acțiune - doar nevoia succesiunii fără turbulențe și evitării unei anarhii cu efecte de destabilizare mai largi și de influență nefastă, dacă nu cu efect de domino. Această rațiune este, firește, exagerată când este decupată din realitatea Republicii Moldova, ca toate celelalte rațiuni luate individual.

A doua rațiune majoră ține de orientarea geopolitică a Republicii Moldova. Poziția geografică și devenirea istorică fac ca societatea să fie ruptă în continuare între băștinașii autohtoni, care și-au trăit istoria alături de România ca români și s-au simțit smulși din trupul țării de fiecare dată când au fost ocupați de ruși, și ocupanții, veneticii, oamenii implantați ca și coloniști sovietici pe o realitate românească și urmașii lor, mai puțini ca număr dar plasați în funcții mai relevante, cu resurse și posturi de influență mult mai importante, care dirijează prin influență mai mare decât procentul pe care-l reprezintă decizia în Republicii Moldova(și pe fondul plecării românilor și pro-europenilor către Vest).

Rațiunea lor se bazează pe faptul că și ei sunt cetățeni ai Republicii Moldova, mai mult, cei numiți mancurți de către băștinași au o capacitate de influență și antrenare centrată cu precădere pe minorități dar și pe localnici care au vrut să obțină privilegii la un moment sau altul prin fraternizarea cu ocupantul și discriminarea propriilor lor frați. A unor pretinși pragmatici realiști care sunt gata să-și vândă neamul pe zece arginți precum Iuda Iscarioteanul. Moldoveniștii civici – susținătorii existenței unei națiuni civice moldovenești care a topit orice identitate etnică și oricentare geopolitică - sunt parte a acestui curent nefast.

Aici rațiunile geopolitice sunt clare, dure și tranșante: cu România, cu poporul tău sau vândut, trădător, ocupant, către Est sau către Vest. Excesele împing spre naționalisme extreme, spre rupturi sensibile. Pe de altă parte influența fostei metropole, Rusia, rămâne extrem de prezentă și cel puțin la fel de nefastă, și afectează fundamental opțiunile și alegerile naturale locale, ba chiar pune sub semnul întrebării, ideatic, însăși rațiunea existenței statului Republica Moldova, respectiv ruperea de fostul imperiu sovietic ocupant, nivelator și dominant al elementului etnic românesc după Pactul Ribentropp-Molotov. Rațiunea ar fi grandoarea Rusiei, refacerea Imperiului și dorința nostalgică și paseistă de apartenență la Lumea Rusă și fostul imperiul reclădit, pe baza unui neoimperialism rus și al naționalismului velicorus panslavist agresiv.

În fine, cea de a treia rațiune – practic dispărută și ea și ocultată sub numeroase elemente de propagandă și război informațional – este guvernarea eficientă și în beneficiul cetățenilor Republicii Moldova. Ea constituie rațiunea democratică de existență a unui guvern care să fie susținut, să fie legitim și să conducă statul de la răsărit de Prut. Răsăritul românesc. Aici rațiunea ține de a ști și a avea cunoștiințe de a conduce și de a putea să te sacrifici pentru interesele propriilor cetățeni. A-ți asuma responsabilitatea guvernării, fără să dai vina pe oligarhii interni, neînțelegeri și vicii ale clasei politice sau pe serviciile de informații externe, pentru propria neputință și lipsa capacității de asumare a guvernării și a propriei sorți.

Cât de democratică mai e azi Republica Moldova?

Scopul activității politice este, firește, arta compromisului care nu compromite, arta posibilului în politică în condiții realiste, cu viziuni sănătoase, cu jucătorii existenți pe piața politică nu cu actori ideali. Este o sinteză corectă de compromisuri și garanții care validează capacitatea de a guverna și a atinge obiectivele electorale propuse, de partid, care au fost îmbrățișate de populație, la vot. Firește aici contează și recunoașterea incapacității de a guverna, lipsei majorității sau unei non-soluții și sancționarea la timp a eșecului Regimului Dodon curent, cu guvernul său fără nume cu tot.

Cât de democratică mai este azi Republica Moldova? Greu de spus. Modificările încercate la adresa Codului Electoral și poziția excesivă și neconstituțională asumată de către actualul președinte și modul în care funcționează Regimul Dodon cu finanțările sale netransparente din Rusia și temenelile periodice făcute Țarului Putin pun în discuție perspectivele sale. Acest comportament arată că alunecările anti-democratice exced nivelul unor șicane și implicări politice, interese particulare financiare și promovarea ostentativă a intereselor Rusiei, un stat străin, în Republica Moldova, dincolo și împotriva majorității românești a locuitorilor.

Acum este afectată însăși esența statului și a structurii ce dă legitimitatea alegerilor. Un domeniu în care nimeni nu și-a permis încă să altereze opțiunile cetățenilor pentru interese personale modificând Codul Electoral în ajunul alegerilor și dincolo de reprezentarea corectă a intereselor din societate, doar pentru a consolida și instala pentru o perioadă nedeterminată a Regimului Dodon, pe modelul Putinismului rus, prin subordonarea statului Republicii Moldova voinței și intereselor Moscovei.

Războiul informațional politic: Votul cu bandiții, Oligarhul dominant, Opriți-l pe Dodon, Rusia acceptabilă

Și în ceea ce privește războiul informațional, încep să se detașeze rațiuni discutabile și narațiuni alternative care au pretențiile totalitare de a descrie exclusiv situația din Republica Moldova. Astfel, la indicațiile polit-tehnologilor ruși, Igor Dodon și acoliții săi au introdus narațiunea „votului alături/pentru bandiții care au furat miliardele”, având în subsidiar tema Oligarhul care o preferă și o ajută pe Maia Sandu. Un mare fals menit să evite votul pro-europenilor care trimite la lada de gunoi a istoriei Regimul Dodon. Că este un fals, e un lucru evident: profitorii sunt bine, mersi în băncile majorității regimului, atât la socialiști, chiar în conducerea Parlamentului, cât și în bancile partidului junior la guvernare, fostul partid al lui Vladimir Plahotniuc, PDM.

Firește că e foarte simplu să încerci să transformi PDM-ul lui Pavel Filip, dar și Dumitru Diacov și Eugen Nichiforciuc în Albă ca Zăpada neprihănită, la fel PSRM-ul lui Dodon, folosind toată propaganda și mass media guvernării, și să transmiți doar către Pro-Moldova lui Candu blamul legăturii prin alianță cu fostul oligarh, inclusiv sesizând Procuratura pe care o ai în mână de pretinsa corupere a parlamentarilor. Dar despre coruperea activă pe care o execută azi guvernarea, care are și toate resursele, nu mai vorbește nimeni.

Am ajuns într-o perfect ilogică realitate a lui Kafka în care deținătorii puterii care împart posturi, privilegii și care răpesc parlamentari sunt curați, iar corupții și bandiții sunt cei din opoziție care nu au nimic de oferit parlamentarilor, mai ales în perspectiva unor alegeri parlamentare anticipate. Cine face azi mutarea în tabăra opoziției, la Candu, își riscă trei ani de mandat parlamentar, riscă să piardă avantaje și privilegii, să fie hăituit, răpit, bătut, compromis, obligat să-și scrie demisia sau, dacă nu, „să o ia în dinți”, cum plastic s-a pronunțat președintele-golan. Ca orice parlamentar care votează împotriva Regimului Dodon. Cine e corect și cine corupe, cine forțează, cine alterează votul și impune mandatul imperativ – respins explicit de către Constituție?

O altă temă dominantă în mass media de partid și de stat, prorusă și socialistă, este cea a Oligarhului Rău care a capturat statul și care acum adună parlamentarii ca pe mărgele, cu bani, ca să compromită Opoziția. Acest fals are două valori de întrebuințare: mai întâi dă o motivație a neputinței și incapacității de a guverna, de a menține majoritatea și de a soluționa problemele oamenilor; apoi blochează schimbarea de regim pe motivul că induce blamul prin asocierea cu Plahotniuc. Acesta e urmărit internațional, se află în izolare și program de protecție și numai preocuparea pentru guvernarea din Republica Moldova nu e în atenția sa. Iar dacă de peste ocean, Plahotniuc manevrează deputați aleși, actuala guvernare își merită soarta.

A treia narațiune este Rusia dominantă, Rusia salvatoare sau măcar Rusia acceptabilă la Chișinău. Adevărul este că mișcările de peste Nistru și agresivitatea separatistă renăscută în Zona de Securitate nu ajută în nici un caz acestui demers, cum nu ajută nici numărul de cazuri de coronavirus din Rusia și modul de derulare al pretinsei consultări populare pentru modificările Constituției ruse. Și mai ales strică ostentativitatea pro-rusă pe care o joacă Igor Dodon.

Peste toate, întregul demers și efort al războiului informațional sub falduri ruse și pro-ruse la Chișinău vrea să oculteze nevoia de îndepărtare a Regimului Dodon – nefast, descalificant, incapabil să gestioneze treburile statului, un eșec total pe toată linia. Și mai ales încearcă să oprească coagularea opoziției pe un program minimal de eliminare a lui Igor Dodon de la conducerea statului și îndepărtare a guvernului său incapabil de frâiele executive.

Lipsa dorinței de compromis și izolarea politică versus excepționalism și soluția unică

Moțiunea de cenzură s-a depus, și e un lucru bun. O verificare a susținerii pentru proiectul propus de către PPDA. El e menit, deopotrivă, să arate cât de posibile sunt eforturile de coagulare a unei voințe politice la Chișinău. Dacă și unde sunt problemele și care sunt lipsurile proiectelor și viziunilor aflate azi pe piața politică de la Chișinău și în divergențele dintre partidele de opoziție, atât de diferite, de variante, și cu programe și trecut nu rareori de confruntare. Dacă aceste diferențe pot fi depășite de un proiect comun, doborârea Regimului Dodon, pasul va putea fi făcut.

În orice caz, cred că două abordări sunt, în egală măsură, nefaste:

Lipsa dorinței de compromis și izolarea politică – tocmai pentru că obiectivul oricărui partid este să ajungă la Guvernare, liniile roșii și abordările sale trebuie să fie realiste și adaptate la piața politică în care funcționează. Cetățenii doresc schimbare și eficiență, doresc soluții care să le îmbunătățească viața, nu contemplare și judecăți de valoare sau imobilism moral. E greu să explici că tu nu te angajezi în coaliții și acțiuni pentru că partidul ar fi compromis. Pentru alegător contează să vadă că te sacrifici, că ești în stare să-ți asumi, ca lider politic, și dispariția partidului, doar ca să salvezi țara și cetățenii săi. E vremea faptelor, și contează implicarea și forța de a găsi soluții realiste la probleme actuale – prin compromis și garanții, aranjamente și viziuni mobilizante și atrăgătoare pentru votanți.

Excepționalism și soluții unice, canonice – cea de a doua eroare este să dorești să impui doar ce vrei tu. Abordările excepționaliste și individualiste sunt incapabile să determine soluții acceptabile și să coaguleze majorități care să guverneze. Aici riscul e și mai mare, atunci când o minoritate încearcă să impună o soluție nefericită și să dezbine o posibilă majoritate, compromițând, de fapt, un obiectiv major național.

În fapt, după încheierea epopeii demiterii Guvernului lui Dodon, contează capacitatea de coagulare a majorităților și un guvern acceptabil pe scară largă, cu program minimal și funcțional, care să poată garanta alegeri libere și corecte, gestiunea crizei pandemiei de coronavirus, relații refăcute și întărite cu UE și fonduri de relansare economică credibilă, pe baza reformelor majore angajate și niciodată livrate. Apoi obiectivul major este înfrângerea la urne a lui Igor Dodon în prezidențialele de la 1 noiembrie.

Acesta e un proiect realist, coerent și care poate coagula forțe diverse. Opriți-l pe Dodon și redați încredere și speranță cetățenilor Republicii Moldova și partenerilor de dezvoltare. Ulterior, reformele din justiție - unele reale nu mimate - pot crea premizele pentru pedepsirea tuturor vinovaților și cercetarea corectă a miliardelor furate ca și a celor spălate. Pentru că dacă Oligarhul Rău Plahotniuc de care pare să se teamă toată lumea e fugit peste hotare, e departe, Dodon l-a eliberat pe oligarhul spălător al averilor potentaților ruși prin băncile Republicii Moldova, Platon,  care este aici și e gata să investească masiv în realegerea lui Igor Dodon și acoperirea tuturor fărădelegilor sale. Și să conducă Republica Moldova mai dihai decât a făcut-o marele Bau-Bau al clasei politice de la Chișinău.