Republica Moldova este în diputele facerii unei noi majorități, pentru a da un nou guvern. Nu, Regimul Dodon nu a fost înfrânt încă în Parlament, ci doar a eșuat să gestioneze criza de coronavirus, nu are nici o bază pentru a relansa economic Republica Moldova, nu a făcut nicio reformă fundamentală care să merite atenția (și finanțarea) Uniunii Europene și beneficiază doar de fondurile necondiționate pentru combaterea (neizbutită) a coronavirusului (cetățenii RM nu au nici o vină că liderii aleși în urmă cu 4 ani la Președinție repectiv un an și jumătate în Parlament nu au și nu știu cum să gestioneze pandemia). Totuși partea cea mai interesantă vine de la presiunile pe care corifeii analiști, cu agende diverse, le introduc în dezbaterea publică pentru a bloca, zădărnici sau submina formarea unui guvern pro-european de coaliție.

Un stat de guvernat

Cea mai ciudată experiență am trăit-o participând la o emisiune de analiză la TV8 despre perspectivele guvernării. Am intrat prin skype într-o emisiune în care am constatat un curent ciudat, dar pe care l-am mai văzut în România anului 2016. Un nihilism de factură moralistă care lansează și întreține idei imposibil de conciliat cu existența unui stat și a unei guvernări politice de coaliție, neapărat de compromis, care reclamă o majoritate diversă și nu rareori controversată. Dar politica este exact arta posibilului, deci a unor formule de compromisuri și garanții reciproce care să permită unui stat să fie guvernat.

Concret, este vorba despre condamnarea generală, pe bazele unui trecut istoric apropiat, a mai tuturor alianțelor posibile matematic. Firește că Republica Moldova oferă, în ultimii 10 ani, cele mai ciudate experiențe posibile:

-         un comunism naționalist al lui Voronin, soldat în 2009 cu o izbucnire de proteste și represiuni cu morți care au determinat apariția coaliției pro-europene la guvernare.

-         O rivalitate PLDM-PDM cu Vlad Filat și Vladimir Plahotniuc înfruntându-se și controlându-se reciproc pe justiție și finanțe, dar unde politicianul a pierdut partida în fața oligarhului.

-         O guvernare oligarhică a lui Vladimir Plahotniuc care a controlat neconstituțional totul, a dirijat justiția și finanțele statului, contrabalansând anti-rusismul său cu o organizare autoritară pentru a avea un stat funcțional administrativ dar pe deplin capturat și subordonat pe verticala puterii pe model putinist.

-         Apoi o mezalianță socialist pro-ruso-europeană care a eșuat așa cum i-a fost scris de la creare, nu înainte de a întări neconstituțional atribuțiile președintelui – altfel doar reprezentativ, nicidecum jucător.

-         Apoi o guvernare a consilierilor lui Dodon urmată de o altă formulă de cvasicoaliție șchioapă cu ce a mai rămas din PDM-ul părăsit de latura sa pro-europeană mutată la ProMoldova – condus de un Andrian Candu rudă prin alianță cu oligarhul plecat.

Rezultatul? Un mesaj puternic nihilist, cu nuanțe moraliste ca legitimitate, cu câteva idei fixe:

-         toți politicienii sunt hoți, vânduți, cumpărați, preocupați de propriile buzunare

-         Bau-Bau-ul Vladimir Plahotniuc conduce și mișcă de la distanță tot ce se întâmplă pe tabla de șah, parlamentarii din Republica Moldova și conduce din umbră schimbările din Parlament

-         Partidul Shor îl reprezintă pe oligarhul fugit în Israel – de fapt un alter ego/subaltern al lui Plahotniuc

-         PDM și ProMoldova sunt reflecția mizeriei fostului Oligarh care conduce din spatele scenei, din SUA sau de unde s-o fi acuns acum

-         nimic nu poate fi făcut, orice alianță compromite forțele pro-europene.

Soluția? Să-și dea demisia Dodon și Guvernul lui Dodon imediat.

 judecată strâmbă, din turnul de fildeș al cugetărilor strict teoretice și fataliste

Evident toate susținerile sunt ciudate din mai multe motive:

-         Ele eludează răul curent, de astăzi, pe pro-rusul ostentativ Igor Dodon, președintele care controlează totul și Regimul Dodon care trebuie să plece imediat, cât mai repede.

-         Pentru cei care admit că și Dodon și pro-rușii socialiști sunt răi – tot mai puțini în spațiul public, în mod ciudat, ca și cum cineva i-a dirijat în mesaje – e foarte rău cu Dodon dar va fi infinit mai rău cu un guvern care să cuprindă partidele pro-europene care vor fi compromise de către Plahotniuc care face jocurile

-         Nihilismul și acuzațiile neprobate public aruncă în aer posibilitatea oricărui guvern. Pe această variantă, statul Republica Moldova e de neguvernat și neguvernabil vreodată, democrația nu mai oferă soluții, deci să impunem un guvern nedemocratic, eventual

-         Soluția demisiei imediate a oricărei puteri în stat, în plină pandemie, în criză, fără o succesiune imediată legitimă, e de neacceptat. Aceasta împinge la anarhie și anomie.

Acest tip de gândire trădează, de fapt, atât imaturitatea politică, cât și gândirea non-practicienilor, a celor care nu au călcat niciodată în arena politică, nu au negociat niciodată majorități sau poziții, nu au solicitat niciodată garanții compensatoare, pe scurt nu au făcut politică și nu și-au angajat niciodată reponsabilitatea politică. În fapt, staționarea în turnul de fildeș e importantă, ca și referința morală, dar ea nu definește politica unui stat în care orice guvernare de coaliție se face prin compromisuri acceptabile. Adică printr-un sistem de negocieri care face o coaliție acceptabilă tuturor participanților și oferă garanții acceptabile tuturor pentru a-și realiza obiectivele. În plus, suntem la început de mandat încă, iar politica în Republica Moldova o fac politicienii de pe scenă și din Parlament, nicidecum niște politicieni ideali, virtuali, morali și asceți, cunoscători și activi, așteptați ca Sfântul Duh de către nihiliștii moraliști ai zilelor noastre.

Coalițiile imperfecte și sistemele compromisurilor acceptabile și ale garanțiilor credibile

Nu sunt coaliții perfecte, ele de fapt nici nu există. Dar compromisurile acceptabile și sistemele de garanții credibile și ingenioase sunt cele care fac ca un stat democratic să fie guvernat. Chiar și Republica Moldova, un stat mic dar plin de orgolii mărunte și puternice, sfâșiat de contradicții, de la cele identitare și de orientare strategică – pro-rusă sau pro-română, pro-europeană, pro-democratică și pro-occidentală – la cele politice ale istoriei recente – pro/anti-oligarhice, pro-anti neutralitate/NATO/UE.

În timp de criză, lucrurile sunt și mai complicate, și mai categorice. Nu poți lăsa un stat neguvernat în plină criză, de aceea plecarea tot mai necesară și urgentă a Regimului Dodon cu Guvernul său fără nume, cu tot, trebuie urmată imediat de votarea unui guvern de coaliție pro-european, care să garanteze gestiunea pandemiei concomitent cu relansarea economică și dobândirea sprijinului deplin al Uniunii Europene (despre cel promis și (ne-)venit vreodată din Rusia, s-a demonstrat deja că e o simplă utopie și că el s-a tradus doar în bani de campanie pentru Dodon de la oligarhul spălătoriei de bani a Kremlinului, Platon, eliberat de Dodon la schimb cu avantajele venite de la Moscova în campania pentru prezidențiale, inclusiv un fond la dispoziția sa pentru combaterea Oligarhului Plahotniuc - care a stopat spălătoria și l-a arestat pe responsabil).

Nici fatalismul nu are ce căuta aici. Povestea drobului de sare. Și dacă va cădea și va ucide copilul? Până una-alta, e responsabilitatea politicienilor de toate culorile să vină cu soluțiile creative și cu garanțiile acceptabile necesare pentru formarea coaliției și majorității pro-europene necesare astăzi. Și cât mai repede. Pentru că menținerea unei asemenea guvernări ca cea (in)existentă astăzi și a Regimului Dodon nu numai că prăbușește definitiv Republica Moldova - cu infectări, îmbolnăviri și morți de coronavirus din ce în ce mai mulți, amenințând chiar cu colapsul total al sistemului de sănătate și al spitalelor implicate – dar amenință chiar cu prăbușirea economică de neremontat ca efect al crizei pandemice, așa cum împietează asupra organizării unor alegeri prezidențiale corecte.

Snobii imatur politic și pierderea alegerilor în 2016

Aici este locul pentru a sublinia experiența și lecțiile învățate ale României din alegerile 2016. Atunci dreapta și clasa mijlocie a jucat pe mâna snobilor imatur politic care au fost dirijați de defetism, fatalism și nihilismul moralist al unei pleiade de comentatori. Și în România, PNL nu era bun și mirosea pentru că se aliase în trecut cu PSD-ul lui Ponta în USL și pentru că era un partid vetust. USR nu era bun pentru că avea componenta progresistă, neo-marxită reprobabilă, într-o societate profund anti-comunistă. PMP nu era bun că era partid băsist, al lui Traian Băsescu.

Concluzia acestei campanii a fost că o clasă de mijloc educată și bine așezată financiar, care vota dreapta,  nu s-a mai dus la vot. A stat acasă, pentru că nu avea cu cine vota. Pentru că toți cei de pe piață aveau propriile tare, pentru că politica e o curvă, pentru că politicienii sunt toți hoți, trădători, vânduți, corupți și așa mai departe. Rezultatul? PSD a luat prin redistribuire 47% din locurile din Parlament. Iar conducerea anti-europeană, eurosceptică și naționalistă de atunci a fost pe punctul de a distruge România și de a o extrage din Uniunea Europeană.

Evident că România a rezistat. Democrația era suficient de matură, societatea civilă s-a mobilizat imediat și a prăbușit ordonanța 13 și distrugerea sistemului justiției independente. Apoi a luptat pentru apărarea justiției, combaterea corupției și separația puterilor în stat, beneficiind de ancora pe care a reprezentat-o președintele Klaus Iohannis. Acesta a stat vertical și, susținut de cetățenii din stradă, a întors șansele PSD și, în 2019, în mai, alegerile europarlamentare – primele după 2016 – au prăbușit PSD, iar justiția independentă, susținută public, l-a condamnat definitiv și irevocabil pe Liviu Dragnea, președintele PSD ajuns în spatele gratiilor. PSD însuși a trebuit să facă o voltă și să revină pe pozițiile stângii europene și în siajul dorinței publice de combatere a corupției. Dar aici vorbim de o democrație matură. Cum va funcționa situația în Republica Moldova?

La Chișinău, situația a ajuns pe muchie și imposibil de gestionat. Sosirea la guvernarea unui stat aflat în actuala situație nu mai este o victorie, un avantaj, ci o responsabilitate majoră și un cost pentru oricine preia guvernarea. De aceea e nevoie aici de oameni de stat și nu de politruci. De oameni maturi și responsabili, echilibrați și cunoscători, care să realizeze că au nevoie de toate resorturile societății pentru a scoate statul Republica Moldova din criză și a-l guverna.

De aceea negocierile trebuie încheiate cât mai repede și mai bine, cu echilibre și garanții necesare. Altfel vor fi blamați toți excepționaliștii și individualiștii care pun interesele personale sau pe cele de partid deasupra celor ale cetățenilor. Și vor pierde deopotrivă și cei care subminează șansele înfrângerii lui Dodon la urne în alegerile prezidențiale, și cei care subminează preluarea guvernării de către un Guvern pro-european, și cei care blochează compromisurile necesare pentru constituirea unei majorități stabile, care să permită reformele necesare în următoarea perioadă ca și măsurile restrictive pentru combaterea pandemiei imediat după preluarea guvernării. Imediat. Cât mai repede și cât mai bine.