Strategia Națională de Apărare a Țării (SNAp) a fost trimisă de către Președinte în Parlamentul României. Un document bun, modern, adecvat, cumpănit și echilibrat. Fără asperități și pe deplin consensual în esență, reflectă nivelul gândirii românești în materie strategică de azi. Cu atât mai importantă realizarea cu cât procesul de elaborare a fost unul complicat de criza pandemiei de coronavirus, fapt ce a presupus lipsa consultărilor largi și transformarea tuturor comunicărilor în livrări de documente, corecturi și observații trimise online, cu o dificultate în a dezbate observațiile și temele mai nuanțate, mai subtile, cu rol și de comunicare de argumente și opțiuni. De aceea trebuie, odată în plus, salutată realizarea finală. Ne-am oprit aici doar asupra analizei caracteristicilor generale și asupra marilor teme de impact pentru Republica Moldova.

1. Abordarea generală. Caracteristicile SNAp

Strategia Națională de Apărare a Țării 2020-2024 a reușit să acomodeze două componente obligatorii și, totodată, pe deplin utile. La capitolul predicatelor majore, se regăsesc și continuitatea și stabilitatea necesare reflectării posturii României în cel de-al doilea mandat al lui Klaus Iohannis, ca și flexibilitatea, adaptarea și reziliența aferente situației de turbulență generală și impactului pandemiei de coronavirus, dar și a consecințelor acesteia asupra individului, societății, politicului, relațiilor internaționale.

La bază stă un concept de securitate extins – practic recursul la definiția securității lui Barry Buzan (într-un concept revizuit și modernizat) – cinci componente ale securității – securitate politică, economică, socială, militară și de mediu; trei obiecte de securitizat – stat/instituții, societate și cetățean; componentele noilor amenințări – regăsite în varianta NATO – securitate cibernetică, securitate energetică, infrastructură critică, terorism; amenințări asimetrice și hibride – securitate informațională, hibridă și legală. Abordarea este pe deplin liberală și, totodată, europeană, odată ce așează  cetățeanul în centrul acțiunii instituțiilor de securitate națională.

Protecția drepturilor omului, statul de drept, siguranța cetățeanului se află în prim plan, o formă de garantare a posturii de principal beneficiar al construcției instituționale și abordării comprehensive, whole of the government, ba chiar whole of the society, pe dimensiunea de reziliență, a securității. Apare explicit nevoia complementară de stat puternic și nevoia reformării instituțiilor, asumată ca atare chiar în preambulul semnat de către Președinte. În plus, sunt absorbite componentele de identitate și demnitate (o referire la Identity a lui Fukuyama din 2019) care reflectă noile probleme apărute ca efecte secundare ale dezvoltărilor tehnologice și ale social media. Identitatea devine preocupare și ca parte a securității societale, și ca nevoie individuală de a fi securitizată, așa cum coeziunea societală rămâne o altă dimensiune necesară securității societale și rezilienței.

Structura Strategiei este, de asemenea, pe deplin adecvată. De la predicatele definitorii ale României ca stat – cu menținerea și continuitatea angajamentelor și garanțiilor pe cei trei piloni, apartenența la UE, apartenența la NATO și Parteneriatul Strategic cu SUA – la pronunțarea obiectivelor majore finale ale activității și serviciului de apărare națională a țării – prosperitate și securitate, dar și apărarea drepturilor omului, identitate, demnitate, statul de drept – la valori, principii, interese și obiective naționale, mecanismul epistemologic al construcției teoretice din spatele documentului este foarte clar și coerent. Urmează evaluarea mediului de securitate, amenințări, riscuri și vulnerabilități și direcții de acțiune aferente – o soluție pentru a introduce marile direcții sectoriale implicate în efortul integrat de asigurare a securității naționale.

2. Marile teme de interes pentru Republica Moldova

Documentul are câteva teme care intră, îndeobște, în temele de interes pentru Republica Moldova: războiul informațional, relațiile cu Rusia, menționarea explicită a Republicii Moldova.

Războiul informațional

Încă de la Strategia Națională de Apărare a Țării din 2009 era menționată vulnerabilitatea pe care o reprezentau campaniile de presă. Războiul informațional și mass media e un alt subiect de dezbatere și de atenție sporită în aceste documente. Referirile se regăsesc în trei puncte și fac vorbire despre războiul informațional purtat prin intermediul mass mediei, fiind vorba despre întărirea rezilienței inclusiv prin nivelul de conștientizare și de protejare a media în fața unor asemenea acțiuni externe ostile:

49. Strategia de dezvoltare a unor instrumente eficiente pentru consolidarea rezilienţei societale şi a infrastructurilor critice include:

■ îmbunătăţirea nivelului de conştientizare cu privire la acţiuni ostile/de influenţă derulate în spaţiul public prin intermediul mass-media clasice sau online sau a think-tank-urilor, dificil de gestionat atunci când apar şi factori noi cu impact în plan securitar, precum fake news, a căror sursă de provenienţă este, adesea, greu de identificat şi atribuit;

■ creşterea capacităţii instituţiilor de învăţământ, cercetare, a think-tank-urilor şi media de a identifica şi combate mişcările de dezinformare susţinute de actori statali sau non-statali ostili;

(...)

115. Această strategie va fi completată de dezvoltarea unor instrumente eficiente pentru consolidarea rezilienţei societale, care să includă:

(…)

 îmbunătăţirea nivelului de conştientizare cu privire la acţiuni ostile/de influenţă derulate în spaţiul public prin intermediul mass-media clasice sau online (dificil de gestionat atunci când apar şi factori noi cu impact în plan securitar, precum dezinformarea  sau răspândirea/fabricarea de ştiri false);

(…)

Rusia și raportarea la amenințările ce au ca sursă activitățile sale

Un punct ce e considerat o hârtie de turnesol este raportarea la Federația Rusă și la acțiunile sale. Comparativ cu declarația finală a summitului NATO de la Varșovia, textul actual este unul cumpănit dar direct, cel mai clar formulat din istoria Strategiilor Naționale de Apărare. Fără a fi definit ca inamic, adversar, amenințare în tot, Rusia e calificată prin divergențele sale cu NATO, din care România face parte, prin consolidarea posturii ofensive și agresivității Rusiei, cu impact asupra potențialului de escaladare a tensiunilor existente în regiunea Mării Negre.

66. Atitudinea și acțiunile Federației Ruse, de încălcare a normelor dreptului internațional, generează perpetuarea și extinderea divergențelor cu unele state occidentale și NATO, constituind obsetacole serioase în identificarea soluțiilor viabile de asigurare a stabilității, predictibilității și securității.

104. Potențialul de escaladare a tensiunilor existente în regiune, pe fondul consolidării posturii ofensive şi agesivităţii Federaţiei Ruse din ultimii ani şi al perfecţionării instrumentarului hibrid pe care îl utilizează, reprezintă o preocupare majoră de securitate în context național.

108. Cooperarea regională reprezintă unul dintre principalele instrumente de promovare a contribuției României la consolidarea mediului de securitate din imediata sa vecinătate, pe coordonatele integrării europene și euro-atlantice. Paradigma cooperării regionale este însă și ea afectată de deteriorarea semnificativă a securității, în special în vecinătatea estică a României. În acest context, acțiunile Federației Ruse contribuie la deteriorarea stabilității regionale, cu impact defavorabil direct asupra rezilienței statelor din regiune, în primul rând Republica Moldova, Ucraina şi Georgia, respectiv asupra realizării obiectivelor acestor state în relaţie cu Uniunea Europeană şi/sau  NATO, aşa cum acestea le-au definit în documentele naţionale relevante, de orientare strategică.

109. Acţiunile constante ale Federației Ruse de consolidare a propriilor capabilităţi militare ofensive în Marea Neagră şi de creare a unui sistem de interdicţie regională şi restricţionare a accesului care să asigure controlul asupra bazinului pontic şi contrabalansarea acţiunilor de dezvoltare a capabilităţilor militare aliate pe flancul estic al NATO reclamă o postură naţională de apărare consolidată şi continuarea atitudinii active a României în scopul consolidării posturii aliate de descurajare şi apărare în regiune.

119. Consolidarea potenţialului militar în vecinătatea României, inclusiv pe flancul estic, respectiv pe frontiera NATO (militarizarea Crimeii şi în general, a bazinului Mării Negre de către Federația Rusă, desfăşurarea exerciţiilor militare şi consolidarea capabilităţilor prin intermediul cărora pot fi desfăşurate operaţiuni ofensive şi defensive, de către aceasta), generează provocări majore la adresa intereselor strategice naţionale vizând securizarea frontierelor UE şi NATO şi, respectiv, asigurarea securităţii energetice şi a stabilităţii în Regiunea Mării Negre.

121. Temporizarea proceselor de adaptare a Alianţei la ameninţările din vecinătatea estică şi sudică, perpetuarea dezechilibrelor pe dimensiunea flancului estic şi modificările poziţiilor unor aliaţi privind raportarea la Federația Rusă prezintă potenţialul unor influenţe negative la adresa situaţiei de securitate a României. 

155. Surse suplimentare de riscuri sunt reprezentate de:

 volatilitatea stării de securitate în Balcanii de Vest, alături de conservarea focarelor de conflict  din regiunea extinsă a Mării Negre şi perspectivele limitate în soluţionarea conflictelor îngheţate din regiune, în paralel cu lipsa de transparenţă asociată armamentului Federației Ruse staţionat în regiunea separatistă transnistreană şi cu tendinţa de prelungire a crizei de securitate din estul Ucrainei, declanşată în contextual anexării ilegale a Crimeii;

Ferm, clar, explicit, dar și diplomatic, nuanțat, fără asperități este întregul conținut de raportare la Rusia în 7 articole regăsite în SNAp.

Republica Moldova

O altă zonă de atenție și dezbatere rămâne Republica Moldova. Există 4 referințe, cu abordarea generală a obiectivului național de securitate relativ la sprijinirea/susținerea parcursului european al Republicii Moldova. Acțiunile Federației Ruse pot avea efect negativ asupra rezilienței statelor din regiune, inclusiv Republica Moldova și a obiectivelor în relație cu UE și NATO, în timp ce, în premieră, se notează ca risc de securitate națională contrabalansarea orientării europene cu orientarea pe direcția eurasiatică, iar reducerea șanselor căii europene pentru Republica Moldova facilitează accentuarea unor riscuri (...) și pentru securitatea națională.

33. Sprijinirea parcursului european al Republicii Moldova, participând la proiecte bilaterale de interconectare strategică şi susţinând eforturile statului vecin de a-şi consolida instituţiile democratice şi a-şi creşte rezilienţa se înscrie, de asemenea, în strategia României de a contribui la stabilizarea politică, economică şi securitară a vecinătății NATO/UE, cu beneficii directe pentru toţi cetăţenii Republicii Moldova şi pentru întreaga comunitate de limbă, identitate, istorie şi cultură românească.

63. Pe aceste coordonate și corespunzător intereselor naționale de securitate, obiectivele naționale de securitate vizează:

■ susţinerea parcursului european al Republicii Moldova;

108. Cooperarea regională reprezintă unul dintre principalele instrumente de promovare a contribuției României la consolidarea mediului de securitate din imediata sa vecinătate, pe coordonatele integrării europene și euro-atlantice. Paradigma cooperării regionale este însă și ea afectată de deteriorarea semnificativă a securității, în special în vecinătatea estică a României. În acest context, acțiunile Federației Ruse contribuie la deteriorarea stabilității regionale, cu impact defavorabil direct asupra rezilienței statelor din regiune, în primul rând Republica Moldova, Ucraina şi Georgia, respectiv asupra realizării obiectivelor acestor state în relaţie cu Uniunea Europeană şi/sau  NATO, aşa cum acestea le-au definit în documentele naţionale relevante, de orientare strategică.

136. Evoluția Republicii Moldova reprezintă un risc, din cauza perspectivei contrabalansării orientării europene cu orientarea pe direcția eurasiatică.  Reducerea șanselor căii europene pentru Republica Moldova facilitează accentuarea unor riscuri pe liniile descrise în această strategie, în mediul de securitate proxim și pentru securitatea națională.

3. Lecții de învățat: buna guvernare, anticiparea și studiile prospective.

Un subiect extrem de interesant și de strictă actualitate îl reprezintă, ca și componentă a bunei guvernări, capacitatea de anticipare a evoluțiilor și de dirijare a lor înspre scenariile cele mai favorabile. Buna guvernare este prevăzută în 4 articole, inclusiv cel referitor la tentativele de deturnare a actului de decizie.

Buna Guvernare

6. Sunt necesare eforturi consistente pentru transformarea ţării noastre într-un stat rezilient, capabil să se raporteze adecvat la incertitudinea şi amploarea evoluţiilor din mediul de securitate. Pentru aceasta, este nevoie de un stat puternic, un stat care conştientizează necesitatea dezvoltării unor mecanisme proprii de reacţie rapidă şi eficientă şi, inerent, a unei culturi de securitate solid dimensionate - inclusiv în rândul cetăţenilor săi. Flexibilitatea, adaptabilitatea, capacitatea de reacție rapidă în timp de criză sunt principii ale conducerii strategice, care permit anticipare și planificare, și pregătirea pentru cazurile cele mai nefavorabile, pentru a evita surpriza strategică și a asigura rezilienţă şi bună guvernare în folosul tuturor cetățenilor României.

42. Pe plan intern, Strategia Naţională de Apărare a Țării pentru perioada 2020 - 2024 vine în sprijinul efortului naţional de modernizare a statului. Buna guvernare rămâne instrumentul prin care democraţia trece din planul conceptelor şi teoriilor în planul vieţii reale şi o condiţie esenţială a securităţii şi prosperităţii, factorii implicaţi în procesul bunei guvernări fiind deopotrivă statul şi societatea civilă.

61. Din perspectivă internă, obiectivele naţionale de securitate vizează:

■ înlăturarea deficienţelor care afectează buna guvernare, întărirea capacităţii, eficienţei şi obiectivităţii sistemului administrativ;

157. Acţiunile de deturnare a actului de decizie generează prejudicii bugetului public, afectează potenţialul de dezvoltare a ţării, buna guvernare, decizia în folosul cetăţenilor şi comunităţilor, încrederea în instituţiile statului, dar şi imaginea şi credibilitatea statului la nivel internaţional.

Anticiparea se regăsește în 7 articole.

6. Sunt necesare eforturi consistente pentru transformarea ţării noastre într-un stat rezilient, capabil să se raporteze adecvat la incertitudinea şi amploarea evoluţiilor din mediul de securitate. Pentru aceasta, este nevoie de un stat puternic, un stat care conştientizează necesitatea dezvoltării unor mecanisme proprii de reacţie rapidă şi eficientă şi, inerent, a unei culturi de securitate solid dimensionate - inclusiv în rândul cetăţenilor săi. Flexibilitatea, adaptabilitatea, capacitatea de reacție rapidă în timp de criză sunt principii ale conducerii strategice, care permit anticipare și planificare, și pregătirea pentru cazurile cele mai nefavorabile, pentru a evita surpriza strategică și a asigura rezilienţă şi bună guvernare în folosul tuturor cetățenilor României.

44. Este important ca România să se poată adapta, să anticipeze şi să răspundă adecvat provocărilor de securitate pe care le generează o lume în permanentă şi accelerată transformare. Ca atare, devin esenţiale cunoaşterea şi evaluarea prospectivă a proceselor interne şi internaţionale, precum şi a tendinţelor majore de evoluţie a securităţii internaţionale.(Reziliență)

58. Pentru a asigura respectarea întocmai a valorilor şi principiilor enunţate, Strategia va facilita implementarea politicilor de securitate şi apărare, respectiv va promova următoarele atribute: eficienţa, încrederea, pragmatismul, profesionalismul, prevenirea şi anticiparea, pro-activitatea şi managementul judicios al avuţiei naţionale

prevenirea și anticiparea, ce derivă din necesitatea identificării și angrenării mijloacelor necesare pentru a combate, cu celeritate și eficiență organizațională, riscurile, amenințările și vulnerabilitățile la adresa securității naționale, printr-o abordare integrată civil-militară, după caz;

5.1.3. Dimensiunea de ordine publică

178. Direcţiile de acţiune vizează:

■ Îmbunătățirea proceselor decizionale - dezvoltarea capacității de prevenire și anticipare, prin analiza și evaluarea integrată a riscurilor și asigurarea managementului operațional integrat pentru gestionarea evenimentelor publice și cu impact în planul ordinii și siguranței publice;

200. Stabilirea obiectivelor naționale de securitate determină implicit și direcțiile concrete de acțiune pentru atingerea acestora. Astfel, instituțiile publice abilitate vor acționa permanent pentru identificarea, anticiparea, prevenirea, diminuarea, respectiv contracararea amenințărilor, riscurilor și vulnerabilităților care ar putea împiedica îndeplinirea obiectivelor de securitate.

215. Orice arhitectură solidă de securitate impune şi asigurarea de resurse umane pregătite şi dotate, ca parte esenţială a unor capabilităţi interoperabile, capabile să acţioneze coerent şi convergent. Anticipând tendinţele din mediul de securitate şi înglobând progresele în domeniul tehnologic, acestea îşi vor spori capacitatea de a contracara eficient riscurile şi ameninţările la adresa securităţii naţionale, indiferent de natura acestora.

Iar studiile prospective, ca element profund novator și de prim plan în documentele și strategiile de Securitate echivalente, se regăsesc în art.44, cu referire la dimensiunea de construcție a unui stat rezilient. Este un început.

44. Este important ca România să se poată adapta, să anticipeze şi să răspundă adecvat provocărilor de securitate pe care le generează o lume în permanentă şi accelerată transformare. Ca atare, devin esenţiale cunoaşterea şi evaluarea prospectivă a proceselor interne şi internaţionale, precum şi a tendinţelor majore de evoluţie a securităţii internaţionale.