Securitatea statelor mici este o temă extrem de interesantă prin problematica și limitările pe care le produce. Când statul în cauză are și limitările de natură financiară pe care le are Republica Moldova de azi și nu are nici larghețea, nici cultura de Securitate a Elveției, de exemplu, croirea unei Strategii de Securitate este cu atât mai dificilă, dacă este să respectăm toate rigorile artei și fundamentele științifice ale unei asemenea întreprinderi. Bine, nu înseamnă neapărat că e simplu în cazul puterilor minore cum este România. Dar un stat prins între blocuri, aflat în zona gri, fără resurse de cheltuit dar totuși chemat să-și apere cetățenii, ba și un conflict înghețat și cu trupe speciale ruse pe teritoriul său, provocarea conceperii și redactării unei Strategii Naționale de Securitate e și mai mare.

Problematică extrem de complexă, resurse reduse, amenințări multiple

Baza teoretică în aceste cazuri reclamă două criterii majore: un sistem coerent și sofisticat de înțelegeri, alianțe și cooperări regionale, căutarea unei formule de protecție sau garanție externă – vezi NATO și garanțiile SUA în cazul Georgiei de după Războiul ruso-georgian - sau prezența militară străină pe teritoriul propriu sau asumarea securității de către un stat terț din interese post-neo-imperiale sau strategice majore – cazul Federației Ruse în Asia Centrală și la frontiera sudică a fostei URSS cu Afganistanul și Iranul.

Republica Moldova nu are, în acest moment, aceeste abilități și nici nu le va putea dezvolta pe termen scurt. Perspectiva aderării la NATO nu există nici în opțiunile oficialilor de nici o culoare, nici în dorința și susținerea propriilor cetățeni, deși aceasta ar fi soluția. Oricum, cooperarea cu Alianța majoră vecină e obligatorie măcar și pentru a contracara acțiunile dominante ale fostei metropole, Federația Rusă, prezența militară rusă pe propriul teritoriu și lipsa capacității de apărare.

În schimb, opțiunile cele mai directe merg spre a suplini lipsa unei Armate rezonabile și a unor capabilități militare suficiente pentru a acoperi minimum necesar unei apărări în fața inamicului imediat, de pe teritoriul propriu, cu mult mai multă inventivitate, creativitate și cunoaștere, respectiv anticipare. Și cu formule integrate ale apărării, care să reclame un efort mai important al întregii administrații, interguvernamental, și chiar al întregii societăți.

Deci predicatele unei asemenea posturi ar fi trei:

-         Cooperare, diplomație, anticipare și prevenție.

-         Inteligența, gândirea și cunoașterea strategică.

-         Flexibilitate, adaptare, reziliență și răspuns integrat al întregii structuri guvernamentale și al întregii societăți în fața celei mai importante și apropiate amenințări.

Acestea sunt răspunsurile momentului pentru problemele de apărare și securitate ale Republicii Moldova. Sigur nu improvizații și cârpeli nefericite ale forțelor armate, achiziții haotice de tehnică militară disparate și cu capacitate de reacții redusă, ci reconstrucția fundamentală a unei forțe militare suple, de secol 21, reconstrucția încrederii în Armată ca instituție din partea publicului și crearea perspectivei moderne și a atractivității funcției militare pentru oamenii chemați sau angajați sub arme.

Reconstrucția fundamentală a unei forțe militare suple, de secol 21

Astăzi Republica Moldova nu are capacitatea de a se apăra și are deficiențe majore privind securitatea proprie. Principalele amenințări sunt trupele ruse din Transnistria și trupele separatiste cu rol de suport în zona de acțiune. În plus, orice acțiune militară rusă pornind ca bază de pe teritoriul Republicii Moldova contra Ucrainei, în regiunea Odessa, crează probleme și responsabilități majore, ca și perspectiva pierderii teritoriului sau a unor confruntări militare ucraineano-ruse în raioanele de răsărit ale Republicii Moldova, în zona separatistă nistreană ocupată.

Resursele Republicii Moldova nu sunt suficiente pentru a putea contracara fie și numai aceste amenințări imediate, apropiate din partea unor trupe aflate pe propriul teritoriu. În plus, dacă aeroportul din Tiraspol este re-deschis sau Rusia se mișcă rapid spre instalarea unei baze militare permanente, efectele sunt și mai complicate și greu de contracarat de către Republica Moldova singură. De aici și complexitatea elaborării unei strategii chiar și numai pe această componentă.

De aceea, obiectivul strategic al Republicii Moldova trebuie să fie atingerea minimului capacității militare și al strategiei integrate de apărare pentru a contracara un atac pornit din regiunea nistreană spre Chișinău sau în dreapta Nistrului. Pe termene mediu și lung, evident că obiectivul devine realizarea sistemului de alianțe și cooperări, pregătiri și alianțe pentru a contracara orice eventuală amenințare militară convențională sau hibridă.

De aceea e necesar, în prima fază, investiția într-un sistem complex, modern și sofisticat pentru a asigura cunoașterea și anticiparea mișcărilor adversarului potențial, în paralel cu construcția rezilienței statului Republicii Moldova în fața unui asemenea tip de atacuri. Acest lucru presupune o regândire a formulei Armatei Naționale care să fie mult mai suple, adaptate secolului 21, din care să dispară componentele vetuste, inutile, greoaie și nepotrivite și să apară capabilități și oameni pregătiți să utilizeze tehnica modernă capabilă să apere teritoriul, cetățenii și integritatea statală.

Direcții și soluții pentru Armata unui stat mic

Nu există un panaceu, nici nu există o transformare simplă a forțelor armate pentru a ajunge să atingă obiectivul strategic minimal, nici modelele existente nu ajută prea mult Republica Moldova. În cazul statelor baltice, ele sunt membre ale NATO și UE și au o dezvoltare substanțială pentru a avea și alte niveluri de ambiție – apărarea alături de Aliați față de un inamic exterior de calibrul Federației Ruse. (Poate ar merita totuși o reflecție cum a ajuns Republica Moldova aici plecând de la un nivel similar și o istorie similară cu Statele Baltice acum 30 de ani, toate fiind ocupate de URSS după Ribentropp-Molotov).

Nici modelul Georgia nu ajută, pentru că acolo voința politică și sprijinul penru integrarea în NATO și UE e prezentă, iar Georgia beneficiază de un format Comisia NATO-Georgia și de un parteneriat strategic cu SUA care-i prezervă existența și stabilitatea cu tot teritoriul ocupat de Rusia vecină în Abhazia și Osetia de Nord. Dar la nivel intern, modelul Georgian de pregătire a trupelor în operațiuni militare internaționale externe poate fi o bună lecție învățată, așa cum și politicile de achiziții militare ale celor 4 state foste sovietice pot avea o panoplie de lecții învățate pentru Chișinău.

Soluțiile cele mai novatoare și prezente astăzi ar fi:

- investiția într-un sistem de capacități și instituții bazate pe studii prospective pentru anticiparea amenințărilor și desfășurărilor evoluțiilor contemporane – scopul fiind evitarea surprizei strategice și pregătirea/prevenirea acțiunilor ostile împotriva securității Republicii Moldova

- Pregătirea în domeniul Gândirii Strategice la nivelul unui număr rezonabil de militari și specialiști civili dotați și capabili să elaboreze strategii și să planifice strategic la nivel integrat civil-militar, instituții-societate-cetățean.

- Pregatirea unui sistem convenabil și agil de early warning - avertizare timpurie pentru a căuta și recepționa semnalele potrivite din evoluțiile de pe teren în perspectiva anticipării din timp a acțiunilor agresive și planificării ostile din partea oricărui adversar

- Construirea rezilienței pe baza unei formule integrate whole of the government/whole of the society pentru contracararea unei acțiuni convenționale sau hibride venind dinspre regiunea separatistă și/sau din partea trupelor ruse. Această construcție va reclama obligatoriu o cooperare trilaterală strategică aprofundată cu cei doi unici vecini ai Republicii Moldova, România și Ucraina.

Reconfigurare și priorități ale reconstrucției strategice a Apărării unui stat mic în 2020

După cum o arată orice estimare și analiză strategică, Republica Moldova nu are azi resursele ca să asigure formula minimală de forțe și capabilități militare de contracarare a oricărui tip de acțiune militară ostilă. Trebuie să suplinească această situație și capabilitățile lipsă prin inteligență, gândire strategică și cunoaștere anticipativă/prospectivă.

Acțiunea reclamă declanșarea constituirii instrumentului modern de reconfigurare a apărării integrate prin pregătirea sistemelor de anticipare și construcție a rezilienței societale prin aceasta formulă integrată - sub comanda MApN, singura instituție cu capacități de planificare strategică - a tuturor categoriilor de instrumente necesare pentru apărarea statului, a teritoriului și a cetățenilor. De asemenea, un rol important revine diplomației militare și a celei tradiționale, clasice, ca și instrumentelor de cunoaștere strategică elaborate cu componenta de intelligence și cele de pregătire generală a populației, de creștere a nivelului culturii de Securitate la nivelul întregii societăți.

Nu în ultimul rând, această întreprindere reclama elaborarea și funcționalitatea unui sistem de acorduri și cooperări internaționale având în prim plan cooperarea cu NATO și partenerii săi, cu o notă specială în raporturile cu vecinii România și Ucraina, dar, bineînțeles, și cu SUA și statele europene occidentale care pot asigura sprijnul politic, diplomatic, strategic și de apărare în cazul unei amenințări de mai mare amplitudine, de natură strategică, împotriva Republicii Moldova.

O armată mai suplă, care integrează noile capacități civile - cyber, război informațional - și operează tehnologii moderne și mai eficiente - drone, UAV-uri, echipamente moderne și de impact sporit pentru descurajare și pentru aparare - sunt absolut obligatorii în cadrul reformei Armatei, și a abordării integrate. La nivelul conceptelor de securitate utile, sunt necesare și pregătirea adecvată la nivelul Gândirii Strategice, pentru militari și civili, și antrenarea practică în planificare strategică și desfășurări de capabilități de apărare integrată în timp real pe noile coordonate ale confruntărilor și amenințărilor anului 2020, nu al anului 1989 sau 2005. Și e nevoie de edificarea unui nivel crescut de reziliență a statului Republicii Moldova.