Perspectiva schimbării guvernului de la Chișinău a dat naștere la o adevărată isterie în Republica Moldova pe post de strategie de reacție a rușilor și pro-rușilor de aici. Analiști, părerologi și jurnaliști de tot felul își ascut penița și buricele degetelor pe tastele computerului pentru a striga din gură de șarpe că vine Apocalipsa, în haina Oligarhului Rău care a Capturat Statul și face un Guvern care să-l schimbe pe Dodon și Executivul său fără nume. Firește că demersul nu e dezinteresat ci menit să sperie politicieni mai slabi de înger sau alegători bolnavi de spionită cronică, doar – doar or mai lăsa catastrofa actuală de Executiv și pe Președintele pro-rus Dodon să mai stea puțin la putere, ultimul chiar încercând să mai ia un mandat de președinte. Totul pentru Front, Totul pentru Victorie, sub faldurile steagului rus gata să serbeze 9 mai în iunie așa cum sărbătorea Revoluția din Octombrie taman în 7 noiembrie. Și pentru că era nevoie de Omul Negru, de Sperietoarea pentru proști, care trebuia să poarte un nume, i s-a spus simplu: Plahotniuc. Vladimir Plahotniuc.

O sperietoare politică bântuie media în Republica Moldova: Vladimir Plahotniuc

Nimic nu e întâmplător în politică și în spațiul media. Iar când condeiele se aliniază precum pilitura de fier, musai că e un magnet care dirijează toată această retorică revărsată din multiple surse de pretinsă competentă analiză. Și cum poți să eviți inevitabilul decât turnând o minciună și mai gogonată, montând o sperietoare de ciori și mai mare, și mai oribilă ca giganții plăsmuiți din morile de vânt ale lui Don Quichote de la Mancha?

Scriam că prăbușirea guvernării și a majorității din Parlamentul Republicii Moldova e un fapt obiectiv. Se întâmplă oricum și e urmarea firească a modului dezastruos în care guvernează Guvernul fără nume al lui Dodon. Modul în care a ratat cele mai elementare modalități și acțiuni de gestiune a crizei de coronavirus, fapt care a dus la îmbolnăviri, morți și personal medical infectat în proporții greu de anticipat din lipsa capacității de gestiune a crizei. Și care deschide activitatea când numărul de cazuri este în creștere, depășind zi de zi numărul celor noi îmbolnăviți în întreaga România, cu de 6-7 ori mai mulți locuitori. Și asta cu o diaspora mult mai importantă, mult mai activă și înclinată spre tranzit și călătorii decât cea a Republicii Moldova, din care peste 2 milioane de oameni s-au perindat peste granițe venind în țară de la începutul pandemiei.

Ca și în cazul modelului său Putin, tot pandemia de coronavirus îl doboară pe Dodon și guvernul său fără nume. (Îmi permit să reamintesc de ce, în TOATE articolele noastre, nu-l numesc pe premierul Republicii Moldova chiar de la instalarea în funcție, așa cum am refuzat să-mi fie prezentat de către Ambasadorul Republicii Moldova la București pentru că nu am ce vorbi cu un asemenea personaj: aberațiile despre UE și anti-românismul său funciar încă de pe când era consilier pentru economie al Președintelui Dodon mă fac să resping orice discuție. Acum am și mai puține motive să întâlnesc un personaj căruia nu-i recunosc nici un merit și care nu merită nici măcar pomenirea chiar și critică a numelui, din partea mea. Oricum e Guvernul lui Dodon, Guvernul consilierilor lui Dodon)

Acum perspectiva ca balanța să se fi înclinat deja, iar alianța PSRM-PDM să nu mai dețină majoritatea a făcut ca premierul mai sus pomenit să declare că nu-și depune demisia chiar dacă nu mai are majoritate, iar vina exodului de parlamentari către alte partide din opoziție să fie pusă pe Marele Absent, Vladimir Plahotniuc. Un adevărat Godot care nu mai apare în piesa ce-i poartă numele. Că este o aberație, o știe oricine e cu boii acasă: nici Plahotniuc, nici partenerul său de tandem Shor, nu se vor mai întoarce vreodată în Republica Moldova. Oricât l-ar urî pe Igor Dodon, ei vor sta la distanță și vor încerca cel mult să-și salveze din afaceri sau să le lichidizeze.

Și chiar Opoziția care se teme să ducă la bun sfârșit acțiunea de înlăturare naturală a actualei guvernări catastrofale - care amenință să mai aducă încă pe atâtea victime de coronavirus până în toamnă - are garanții ferme că nici umbra lui Plahotniuc, nici cea a lui Ilan Shor nu vor afecta imaginea viitoarei guvernări. Iar garanția este mandatul de urmărire internațională, mandatul de arestare și numeroasele dosare ale celor doi. (În timp ce despre miliardul furat nu se mai știe nimic iar spălătoria de bani rusă e pe punctul să fie pe deplin albită și Platon eliberat, cu amplul acord al lui Dodon și a procurorului general, sub oblăduirea diriguitorilor de la Moscova cu care fac operațiuni speciale pe înregistrare video cu bani lichizi la pungă pentru care măcar spălarea de bani trebuia prezumată, Bau-Bau-ul național, sperietoarea supremă Plahotniuc, dispărut de acuși un an din Republica Moldova, arestat în lipsă de instanță și dat în căutare paralizează acțiunea politică la Chișinău, cu largul concurs al analiștilor plătiți din bani ruși în diferite feluri.

Legitimitatea dărâmării unui Guvern și greșelile lui Igor Dodon

Păcatul originar a fost făcut de Dodon atunci când a aruncat peste bord de la Guvernare ACUM. Din acel moment a devenit sigur că el a concentrat toată puterea, că domină toate puterile în stat și că dictează, mai degrabă decât conduce, deși mandatul său și prerogativele constituționale îl recomandau pentru decorări, reprezentare pe baza mandatelor guvernamentale și acțiuni de protocol formale. Ei bine, acumularea de putere înaintea crizei l-a făcut pe președintele ostentativ pro-rus să deconteze politic azi eșecul gestionării pandemiei.

Igor Dodon a încercat să scape de responsabilitate sau să găsească un țap ispășitor, probabil la solicitarea consultanților ruși, care s-au prins de pericolul ce vine. E dificil să fii responsabil de moartea unui singur om, darămite de dispariția prematură a aproape 300 de concetățeni nevinovați din cauza nepriceperii tale, iar numărul va crește dramatic în continuare în lipsa unei noi perioade de introducere a stării de urgență. Plombele importate de la PDM din Guvern și ruptura provocată de pro-Moldova lui Candu au subliniat cât de curbată este coloana vertebrală a lui Pavel Filip și cât de scurtă e lesa cu care-l ține pe lângă casă Dodon. Responsabilitatea nu a migrat spre PDM și miniștrii acestuia, ci a rămas tot în curtea Președintelui atotputernic dar care cam dădea bir cu fugiții, ca modelul său de la Kremlin, pasând responsabilitatea când era mai greu.

Faptul că dezastrul era lesne previzibil a făcut ca politicienii, parlamentarii, oamenii pragmatici, când au mirosit că Mascului Alfa al Republicii Moldova sângerează din plin, să dea bir cu fugiții. Să refuze să fie parte a dezastrului, să treacă de partea bună a realității. Câștigurile financiare și funcțiile nu mai sunt suficiente pentru a-i ține la putere ca să împartă responsabilitatea pentru morți și infectați cu coronavirus, în timp ce Dodon se joacă de-a politica și face afaceri cu credite rusești, în timp ce-și conservă cu greu o anumită dominație asupra Curții Constituționale, Procurorului General și preia controlul CSM și al justiției.

Da. Astăzi clasa politică a Republicii Moldova, cu precădere opoziția de la Chișinău, este îndrituită, ba mai mult, este OBLIGATĂ să trimită acasă guvernul fără nume al lui Dodon. Și să-l înfrângă și pe Dodon în alegeri. Pentru viitorul lor. Pentru alegătorii pro-europeni majoritari. Pentru cetățenii Republicii Moldova care suferă din cauza guvernării nenorocite și nepricepute – dar extrem de arogantă – de la Chișinău.

(Cine vorbește de corupție în România... un Chicu cu pașaport românesc care nu a făcut nimic pentru a rezolva marile cazuri de corupție ale Republicii Moldova din postura de premier. Ba chiar a umplut de corupție, din nou, în doar câteva luni de când conduce guvernul, ca păpușă a lui Igor Dodon, toate birourile guvernamentale prin lipsa de reforme în justiție. În România, societatea civilă s-a revoltat iar guvernanții corupți nu au știut cum să retragă și să respingă mai repede Ordonanța 13, la nici o lună de la alegerile în care câștigaseră 47%. Iar populația a votat la referendumul din 26 mai 2019 în favoarea luptei anti-corupție și a justiției independente și a permis justiției independente să-l trimită după gratii pe cel care se credea stăpânul nou al țării, Liviu Dragnea – tocmai s-a făcut anul de când e în spatele gratiilor condamnat pentru corupție. Ce a făcut Republica Moldova? L-a închis pe instigatorul din poveste - în prezent liber, ba se și reabilitează la CEDO - când autorul și semnatarul actelor e liber și nu a fost chestionat vreodată, deși era premier în timpul furtului miliardului. Lupta anticorupție poate fi dezideratul comun al Opoziției Unite, care-l poate aduce în sfârșit pe fostul procuror Andrei Năstase nou procuror general care să probeze și să lupte cu toți corupții sistemului. O altă garanție a opoziției contra perspectivelor sau constrângerilor care ar veni virtual, în poveștile condeierilor de zece arginți de la Chișinău, de la Bau-Bau-ul național Vladimir Plahotniuc.

Coaliția pentru alegeri prezidențiale libere și corecte și pentru trimiterea lui Dodon acasă

Da, o coaliție nouă, formată din atâtea forțe politice eterogene, acoperind întregul spectru de orientări, este greu de constituit și de menținut. E mai lesne să dai jos un Guvern decât să constitui noua coaliție. Chiar dacă unii se grăbesc, de la înălțimea celor 3-4-5% legitimitate, să facă guverne și să-și asume singuri conducerea unui stat cu legitimitatea redusă a o șesime din Parlament. Așa ceva nu este posibil. Noua formulă de guvernare trebuie să fie realistă, rațională și extinsă, cu o coaliție cu obiectiv principal trecerea Republicii Moldova prin criza de coronavirus, relansarea economică, atragerea finanțărilor europene și bune relații cu UE și România (nu că asta ar însemna relații contondente cu Rusia lui Putin, doar că favoritul formal de la Chișinău trebuie înlăturat prin vot). Asta înseamnă eliminarea guvernului fără nume și  a președintelui ostentativ pro-rus de la Chișinău. Normal, democratic, prin vot liber și corect.

Corectitudinea alegerilor prezidențiale și combaterea corupției sunt alte două teme majore ce pot fi, totodată, și liant, proiect comun, în timp ce tema combaterii corupției și postura de procuror general schimbat e o altă garanție a coeziunii și neimplicării Bau-Bau-lui de peste Ocean în treburile de la Chișinău. Cu Andrei Năstase procuror general, cu reforma din justiție făcută de un ministru al justiției independent și cu sprijinul european, garanțiile combaterii corupției sunt clare și fără dubiu. Iar Sperietoarea de la Chișinău poate să intre în desuetudine. E o formulă de relansare a hiperactivului președinte al PPDA dar și de eliberare a posturii care poate aduce partidul său la un scor peste prag. Și noul lider poate fi un bun partener al Maiei Sandu, candidatul pro-european de dreapta unic la Președinția Republicii Moldova. Lângă un candidat de stânga al pro-Moldova, unul reprezentând minoritatea rusă, al Partidului Shor, unul unionist al PUN, formula de coagulare a voturilor anti-Dodon are sorți de izbândă.

Acest tip de aranjament poate convinge și scepticii, și moraliștii, și analiștii de duzină ce umplu ecranele cu misiune în televiziunile Regimului Dodon că Sperietoarea Plahotniuc nu mai e, nu mai revine, chiar dacă dosarul/dosarele penale ale Președintelui pro-rus se vor acumula acum și mai ales după încheierea unicului său mandat. Pe merit, corect, profesionist. Sau dacă nu-i convinge – pentru că argumentele de acolo sunt prea verzi și prea puternice, chiar dacă cu ștampila FSB pe ei – măcar face nule, necredibile și neavenite susținerile din spațiul public.

Iar pentru politicienii pragmatici, cu precădere din circumscripțiile uninominale, soluția e simplă: ori prăbușirea cu Dodon în prăpastia în care se duce azi, ori redeschiderea relațiilor corecte și bune cu România, Ucraina, UE, cu finanțările necesare, sprijinul obligatoriu și posibilitatea de relansare economică a Republicii Moldova după terminarea fazei acute a pandemiei. Și votul vine în consecință. Nu întâmplător Parlamentul a fost băgat artificial în carantină, pentru că nu mai există majoritate iar comisia de anchetă a lui Dodon ar putea fi votată.

E ora astrală și momentul curajului politic și al demonstrației cum politica este arta posibilului și la Chișinău. A compromisului care nu compromite. A maturității echilibrate și nuanțate. A oamenilor de stat, nu a politrucilor speriați artificial de Sperietoarea Plahotniuc, prezentată în diferite fațete de unul sau altul dintre marii lobbyști, cu sau fără cetățenie rusă, mai europeni sau mai puțin, la Chișinău. Este ora de intrare în scenă a celor care au vocația de a reuni majorități, de a cataliza profesionalismul și forța de a guverna. Cu precădere a Maiei Sandu, care poate lua, astfel, steagul și să demonstreze că merită să fie viitorul Președinte al Republicii Moldova, care-l înfrânge la 1 sau 15 noiembrie în alegeri pe Igor Dodon.