Premierul în funcțiune al Republicii Moldova a reușit în câteva luni să dobândească atâtă viclenie și fariseism, încât cu greu îți mai dai seama când vorbește Chicu și când vorbește Igor Dodon. Comportamentul lui Ion Chicu față de statul român pare un film prost în care el se face că iubește România, iar Bucureștiul se face că îl crede, când, de fapt, Bucureștiul doar îl ignoră focusat, fixându-se doar pe ajutorarea cetățenilor Republicii Moldova.

Desele apeluri ale actualului prim-ministru la „frățietate” nu doar că nu conving pe nimeni la București, dar generează chiar zâmbete. Cât de „frate” este premierul moldovean cu statul român s-a văzut atunci când, în ciuda solicitărilor autorităților românești de a prezenta camioanele cu medicamente și echipamente medicale în PMAN, acestea au sosit, într-un final, sub podul de la Telecentru. Tot din prea multele „sentimente frățești” ale lui Chicu, medicii români au fost plimbați prin diferite cămine ca, în sfârșit, să afle că scopul deplasării lor la Chișinău era să învețe de la medicii din Republica Moldova, asta deși ei au venit doar să-și ajute colegii și, bineînțeles, cetățenii. Infectarea medicilor români în spitalele Republicii Moldova, după ce scăpaseră cu bine din iadul italian, ca și al celor 1349 lucrători medicali moldoveni de altfel, se datorează exclusiv managementului nu doar defectuos al guvernului Chicu, dar aproape criminal. Cu tot efortul medicilor moldoveni ce au încercat să-și protejeze colegii de peste Prut, haosul creat în sistemul medical de către guvernarea Chicu, nealocarea resurselor necesare sistemului medical, au dus și la îmbolnăvirea medicilor români, așa cum au dus și la contaminarea cadrelor medicale din Republica Moldova.

Retragerea „strategică” a lui Dodon și Chicu din prima linie de gestionare a pandemiei și plasarea responsabilității pe ministerul sănătății dovedește nu doar lașitatea celor doi lideri, dar și eșecul campaniei de imagine pe care, în special Igor Dodon, sperau să și-o facă pe spatele medicilor și pacienților afectați de noul coronavirus.

Mai mult, după ce a „rezolvat” cu pandemia în Republica Moldova, unde peste 1300 de cadre medicale au fost infectate (cel mai mare număr din Europa) tocmai pentru că guvernul condus de Ion Chicu nu a fost capabil să pună la dispoziția medicilor minimul de protecție necesar, acesta se arătă îngrijorat de numărul mare de decese din România. În fapt, Ion Chicu s-a transformat într-un trol al ideilor anti-românești promovate de-a lungul timpului de către Igor Dodon și PSRM. Ion Chicu se înșală crezând că minimalizarea ajutorului românesc (90% din ajutorul primit de R.Moldova provine din România) și atitudinea vicleană față de statul român trec neobservate la București. Lipsa ambasadorului român la ceremonia de felicitare a medicilor români, în fapt doar o acțiune ieftină de PR organizată pentru a mai reduce din impactul negativ ce s-a răsfrâns asupra guvernării prin comportamentul inamical față de sprijinul din România, este încă o dovadă că autoritățile române nu au de gând să gireze derapajele și fariseismul guvernării de la Chișinău.

Comportamentul inadecvat al guvernării nu a vizat doar România, ci și Uniunea Europeană în asamblul ei. Nemulțumiți că UE nu este dispusă să le finanțeze acțiunile de imagine, Dodon, Chicu și lătrăii din PSRM, gen Țârdea, au dus zile în șir o campanie de minciuni la adresa blocului comunitar. Reacția UE a fost similară cu cea a României: s-au concentrat pe ajutorarea cetățenilor ignorând asumat guvernanții.

Cu toate acestea, în secțiile de Covid-19 din spitalele din Chișinău, Bălți și Cahul, în spațiile insuficient dezinfectate datorită lipsurilor materialelor, la căpătâiul pacienților, unii dintre ei muribunzi, între medicii moldoveni și cei români s-au sudat prietenii, s-a sudat încredere, iar prieteniile legate în linia întâi a unui război sunt indestructibile.

În final, la încheierea mandatului de premier tot ce îi va rămâne lui Ion Chicu este cetățenia română. Cum s-ar spune, funcția trece, dar cetățenia rămâne.