Spațiul post-sovietic, dar și statele foste socialiste, au fost subiectul unei mistificări majore a istoriei pornite de la Moscova, în perioada URSS. Atunci se vorbea, în propaganda comunistă, despre Marele Război pentru Apărarea Patriei – perfect adevărat; despre “eliberarea” statelor din Centrul și Estul Europei de către Uniunea Sovietică – partial și doar tangențial corect – pentru că ocultează ocupația societică/rusă și schimbarea forțată de regim pentru următorii 45 de ani; și mai ales Victoria Uniunii Sovietice împotriva Germaniei Naziste. Aceasta reprezintă un fals egal cu data la care rușii și popoarele din Centrul și Estul Europei au fost forțate să sărbătorească această zi: 9 mai. Ca valoare de întrebuințare, acest lucru a ocultat, ulterior, în mod premeditat, și sărbătoarea de 9 mai ca Zi a Europei Unite. Iar, în cazul României, ocultează dintotdeauna Ziua Independenței de Stat a României, 9 mai 1877. Și Ziua Regelui, 10 mai, prima Zi Națională a României.

Bătălia pentru sfârșitul Războiului Mondial - 8 mai 1945

Până azi, ziua de 8 mai 1945 a fost ziua capitulării Germaniei Naziste și a încheierii Celui de-al Doilea Război Mondial pentru Europa – în Asia, Japonia capitula la 2 septembrie 1945, după lansarea celor două bombe atomice, asupra oraşelor Hiroshima şi Nagasaki (6 şi 9 august). Totuși, istoriografia sovietică, ce avea să influențeze fundamental istoriile din Rusia, statele independente din spațiul post-sovietic și pe cele din Europa Centrală și de Est, avea să rețină ca dată 9 mai, atunci când la Berlin i s-a predat Germania și Uniunii Sovietice, a doua zi după intrarea în vigoare a actului Capitulării.

Asistăm astăzi la primul gest major de revenire la adevărul istoric și îngropare a falsului sovietic în Europa Centrală și de Est: Într-o Declarația comună, miniștrii afacerilor externe din Bulgaria, Cehia, Estonia, Ungaria, Letonia, Lituania, Polonia, România, Slovacia și Statele Unite ale Americii au lansat documentul ocazionat de aniversarea a 75 ani de la sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial, respectiv Ziua Victoriei Coaliției Națiunilor Unite împotriva Germaniei naziste în timpul celei de-a doua conflagrații mondiale, sărbătorită în Europa și în SUA la 8 mai. Este un prim pas spre aliniere și cu relevanță majoră ca decizie.

Acest document al statelor Europei Centrale și de Est împreună cu Statele Unite are multiple semnificații și valori de întrebuințare. Dincolo de perspectiva alinierii la istoria reală, Declarația mai respinge un fals, cel al “eliberării” de către Uniunea Sovietică a statelor care au intrat, de fapt, sub ocupația Armatei Roșii, unele până după Căderea Zidului Berlinului, timp de 45 de ani. Declarația subliniază, deci, faptul că nu a avut loc o eliberare ci o ocupație sovietică și că libertatea în Europa a mai durat până a fi cucerită, cu victime multiple chiar în această regiune.

“Cu prilejul aniversării a 75 ani de la sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial în anul 2020, aducem un tribut victimelor și tuturor soldaților care au luptat pentru înfrângerea regimului nazist și pentru a pune capăt Holocaustului. În timp ce luna mai 1945 a adus încheierea celui de-al Doilea Război Mondial, nu a adus libertate în Europa. Centrul și Estul Europei au rămas sub dominația regimului comunist pentru încă aproape 50 de ani. Statele baltice au fost ocupate ilegal și anexate, iar pumnul de fier al Uniunii Sovietice a fost impus celorlalte state captive, prin intermediul forței militare covârșitoare, a represiunii și a controlului ideologic”, se arată în textul declarației.

“Timp de multe decenii, numeroși cetățeni europeni din Centrul și Estul continentului și-au sacrificat viața luptând pentru libertate, în timp ce milioane de oameni au fost privați de drepturi și libertăți fundamentale, au fost supuși torturii și strămutați forțat. Societățile din spatele Cortinei de Fier au căutat cu disperare o cale spre democrație și independență. Evenimentele din 1956, fondarea și activitățile Cartei 77, Mișcarea Solidaritatea, Lanțul Baltic, Toamna Națiunilor din 1989 și căderea Zidului Berlinului au fost importante pietre de hotar”, subliniază miniștrii celor zece aliați euro-atlantici.

Lumea bazată pe reguli, fără revizionism și Politica de Mare Putere

De fapt, Războiul Mondial a avut la bază o enormitate, o ilegalitate absolută a dreptului internațional al momentului, care a divizat Europa Centrală și de Est între doi dictatori, Hitler și Stalin, prin Pactul Ribentropp-Molotov, în 23 august 1939, iar reașezarea de după război se datorează inițial celebrei înțelegeri de la Yalta, a procentelor de pe șervețel, nici aceasta respectată de către Uniunea Sovietică. Iar avertismentele au venit imediat, prin discursul lui Churchill de la Fulton și prin Lunga Telegramă a lui George Kennan, care anunțau cădere Cortinei de Fier asupra Europei și exportul de sistem și de revoluție comunistă pe care-l orchestrase Stalin.

Aceste Mari Târguri ale Marilor Puteri pe seama statelor cu precădere din Centrul și Estul Europei, politica de putere – utilizarea forței armate pentru atingerea obiectivelor politice, în înabușirea Revoluției ungare, în 1956, în sfărâmarea liberalismului în Cehoslovacia lui 1968 prin invazii, dar și de nenumărate alte ori – ca și Politica de Mare Putere - care duce la sfere de influență și la Marile Târguri – a fost au fost respinse de declarația comună.

Declarația condamnă nu numai revizionismul, dar și tentativele de rescriere a evenimentelor istorice care au dus la declanșarea celui de-al Doilea Război Mondial și la divizarea Europei după încheierea conflagrației mondiale, care “reprezintă o încercare lamentabilă de a falsifica istoria“, cu referire la acțiunile Rusiei din ultimul an, care a criticat declarațiile occidentale de condamnare a Pactului Ribbentrop – Molotov sau care, prin vocea președintelui Vladimir Putin, a susținut că Polonia ar fi încheiat o înțelegere secretă cu Germania nazistă.

“Astăzi, lucrăm împreună pentru a avea o Europă puternică și liberă, în care prevalează drepturile omului, democrația și statul de drept. Viitorul ar trebui să fie fondat pe fapte istorice și pe dreptate pentru victimele regimurilor totalitare. Suntem deschiși la dialog cu toți cei care sunt interesați să urmeze aceste principii”.

“Ne dorim să le reamintim tuturor membrilor comunității internaționale faptul că durabilitatea, pe termen lung, a securității internaționale, stabilitatea și pacea necesită un angajament continuu și autentic pentru respectarea dreptului internațional, inclusiv a suveranității și integrității teritoriale a tuturor statelor. Învățând lecțiile dureroase ale celui de-al Doilea Război Mondial, lansăm un apel către comunitate de a ni se alătura pentru a respinge ferm conceptul sferelor de influență și insistăm pentru egalitatea tuturor statelor suverane”.

O lume bazată pe reguli, pe respectarea strictă a dreptului internațional și a adevărului istoric este pledată nu întâmplător în Declarația semnată de miniștrii de Externe ai SUA și statelor Europei Centrale și de Est.

Ajutorul american pentru Uniunea Sovietică în Războiul al Doilea Mondial

În același sens, și Statele Unite le aduc aminte rușilor cum au câștigat războiul împotriva Germaniei naziste. Platforma Departamentului de Stat al SUA pentru comunicarea politicii externe americane la nivel mondial, ShareAmerica, a publicat faptul că Uniunea Sovietică a reușit să învingă Germania Nazistă grație sprijinului masiv acordat de Statele Unite al Americii.

Armata sovietică a alungat Germania nazistă din Europa de Est folosind vehicule, benzină și cizme americane. În timpul războiului, Statele Unite i-au furnizat Uniunii Sovietice mii de avioane, tancuri și camioane precum și milioane de tone de bunuri de consum ca parte a programului Lend-Lease. Acestea au fost vitale pentru supraviețuirea Uniunii Sovietice”.

În materialul său, ShareAmerica reamintește că Washingtonul a oferit Moscovei 400.000 de jeepuri și camioane, 14.000 de avioane, 8.000 de tractoare și 13.000 de tancuri. Totodată, SUA reamintește că a oferit și o cantitate imensă de consumabile:

  • Peste 1,5 milioane de pături
  • 15 milioane de perechi de cizme de armată
  • 107.000 tone de bumbac
  • 2,7 milioane tone produse petroliere (pentru a alimenta avioane, camioane și rezervoare)
  • 4,5 milioane de tone de alimente

De asemenea, americanii au trimis arme, muniții, explozibili, cupru, oțel, aluminiu, medicamente, radiouri militare, instrumente radar, cărți și alte articole. SUA au transportat chiar o întreagă fabrică de anvelope Ford, care producea anvelope pentru vehicule militare, în Uniunea Sovietică. Din 1941 până în 1945, SUA au trimis sovieticilor 11,3 miliarde USD, echivalentul astăzi a 180 miliarde dolari în 2016, în bunuri și servicii.

Mențiunea e făcută tot spre a tăia avântul propagandistic al Rusiei lui Putin care se vede singur autor al Victoriei împotriva Germaniei Naziste, ignorând sau trecând sub tăcere sutele de mii de alte victime aparținând altor state participante în efortul de război, inclusiv România, care a participat și la eliberarea Budapestei – fără a o ocupa aproape jumătate de secol – și a Cehoslovaciei, până în munții Tatra.

Acum, la 75 de ani de la sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial, in virtutea adevărului istoric, putem sublinia fără tăgadă și contribuția pozitivă, dar mai ales costurile implicării Uniunii Sovietice pe teritoriul național al României, raptul Basarabiei, deportările, omorurile, furturile, confiscările de tot felul și istalarea unui regim odios, cel al comunismului în Europa Centrală și de Est. Eliberatorii s-au dovedit cotropitori la fel de hapsâni, care au spoliat libertățile și bogățiile acestei părți de lume timp de peste 45 de ani.

Iar azi, Rusia lui Putin practică aceleași politici revizioniste și revanșarde, utilizarea forței armate sub diferite forme, în timp ce propune fără astâmpăr, de la Acordul de la Messeberg cetire, un Mare Târg cu sfere de influență asupra întregii Europe, din care Statele Unite să fie alungate. Iar războiul informațional pe care-l poartă asupra lumii e menit să fracționeze Occidentul, relația transatlantică, Europa unită, și să învenineze societățile occidentale, susținnd populiști și extremiști de toate culorile în întreaga Europă. Un comportament reprobabil, de condamnat și de expus public. Cu atât mai mult azi, când rănile istoriei sunt atât de vii.