Am asistat cu surprindere la zbaterile dinaintea, din timpul și de după desantul românesc la Chișinău prin care Președintele pro-rus Igor Dodon și guvernarea petriță de la Chișinău au încercat să oculteze, să minimizeze sau să blocheze vizibilitatea ajutorului umanitar românesc la Chișinău. Alții au încercat să-l ducă în derizoriu, premierul no name să declare, la două zile de la întrevederea cu ministrul român de Externe, că medicii români au venit să ia lecții de la cei din Republica Moldova, iar alții au încercat să compare, să contrapună cu vizita intempestivă anterioară a ministrului de Externe ungar. Totul pentru a minimaliza efectele ajutorului masiv românesc și a sublinia cât de important e creditul rus.

Eșecul pe linie a lui Dodon: punerea reflectorului pe rolul României în Republica Moldova

Rezultatul a fost contrar: eșec pe toată linia a lui Dodon și camarila, expunerea exceselor și aberațiilor, și mai sublinierea în tot mai mare măsură a desantului românesc și a faptului că România e unica speranță a cetățenilor Republicii Moldova de a scăpa și de a se trata de coronavirus. Mai grav, a confirmat toate abordările României și a motivat izolarea lui Dodon și a socialiștilor, în egală măsură a determinat o criză internă în PDM care se ține unit doar conjunctural și vremelnic, până la a prăbuși guvernarea și a închide coridoarele lui Dodon către cel de-al doilea mandat prezidențial.

De altfel, am avut de a face cu un eșec anunțat. Și urmare a câtorva elemente de context pe care le-am prognozat de la apariție. Astfel, după eliminarea lui Plahotniuc ca om forte la Chișinău, Președintele Igor Dodon s-a detașat, prin propria voință, drept Tătucul din stânga Prutului, importând și titlul de cel mai urât dintre locuitorii Republicii Moldova. El a devenit ținta tuturor nemulțumirilor, a jălaniilor și a contestărilor, responsabil de orice și de toate.

Concentrarea accelerată a puterii și banilor a făcut ca responsabilitatea absolută pentru tot ce se întâmplă în Republica Moldova să poarte doar un nume, Igor Dodon, dar această postură mult dorită a venit cu costuri și cu încasarea tuturor loviturilor de către un singur jucător politic și care e responsabil de tot ce se întâmplă în stânga Prutului. Să ne înțelegem, Igor Dodon nu e Putin, idolul și modelul său. Și nici Republica Moldova nu poate să fie statul autoritar al lui Putin. Nu are baza de putere, ierarhia strictă, trecutul și istoricul, plus dependențele financiare interne enorme create în zeci de ani, dependențe pe care a reușit Țarul de la Kremlin să le așeze. Și chiar acesta se clatină puternic azi, în criza de coronavirus.

Dodon, un Putin palid, plin de greșeli și fără resurse

Igor Dodon e doar o palidă imitație a lui Putin, neavând nici știința și nici pregătirea necesară pentru o asemenea postură. Mai grav, nu are nici oamenii care să construiască și să fie Sistemul de putere. În plus, s-a și refugiat ca postură în imaginea de păpușă absolută a Rusiei la Chișinău. Și Moscova se jenează, e prea mult, prea ostentativ, creează efecte adverse majore și Rusia nu-și dorește un asemenea val la Chișinău. Pentru că, prin asociere, e un val împotriva sa.

După păcăleala trasă pro-europenilor - din nou am avertizat asupra acesteia din timp – alungarea acestora a rupt echilibrul și bivectorialitatea pe care era construită pseudo-înțelegerea și echilibrul Est-Vest. Nu că ar fi existat un asemenea echilibru sau o asemenea înțelegere. Dar a fost lesne de impus ca imagine. Ei bine, după dispariția acestei formule, acestei utopii, în care fiecare lua ce-și dorea dar incoerența era la ea acasă, în această Mare Coaliție, am avut Guvernul Dodon, Guvernul minoritar al consilierilor lui Dodon. De ajuns pentru a accentua și mai mult responsabilitatea și a amplifica și costurile pentru președintele ce se pregătește de candidatura pentru un nou mandat

Peste acestea a venit criza, suprapusă pe perioada pre-electorală pentru alegerile prezidențiale. Igor Dodon a încercat, de data aceasta, să găsească un țap ispășitor, prin mezalianța cu PDM. Acesta nu a mai format o Mare Coaliție, PDM nu a obținut aceleași poziții ca pro-europenii de la ACUM, ba mai mult, chiar de la prima mișcare au plecat Andrian Candu și Pro-Moldova iar coaliția sângerează pe zi ce trece, pierde membri și voturi. Creditul rusesc a obținut doar 56 voturi. Iar mai nou, disputele din interiorul PDM și incoerența de acțiune și poziție costă tot mai mult.

Totul ține de un fir de păr, și e de ajuns un nou scandal sau un nou eșec public ca totul să se prăbușească. Între timp, dacă Pavel Filip și ce a mai rămas din pro-europeni din PDM nu pleacă, ei vor sângera tot mai mult. Nemulțumiții au unde merge, la Pro Moldova, iar din gruparea sa, Pavel Filip va pierde ca la piață la colegii săi pro-ruși sau „pragmatici”, adică fără-de-țară și fără de viziune. Avizi doar de bani și fără nici un crez.

Raterea deplină a modelului bi-direcțional al politicii externe

Și aici scandalul e generat tot de Igor Dodon și de comportamentul său. Inclusiv în raport cu România și desantul său. Și-o face cu mâna sa, și la primul eșec major sau prima acțiune necugetată, totul va fi pierdut. Eu aș pune pariu că majoritatea nu mai rămâne întreagă până la alegeri. Dar dacă se ajunge cumva la alegeri sub forma asta, lucrurile vor fi și mai grave. Dacă Igor Dodon pierde prezidențialele – și le va pierde – pierde totul!

Trebuie spus că nici invenția jocului pe roluri, Președinte-Guvern, pro-rus și pro-european, nu a fost tocmai o idee bună. Nu părea prea coerentă nici când era un guvern pe deplin al ACUM, pro-european, cu Maia Sandu premier, cât timp Dodon avea mesaje contrare. Dar atunci Președintele era, cumva, în umbră, nu se vedea, juca rolul unui Gică-contra prost regizat. Cel nefrecventabil. Dar aveai cu cine vorbi, dacă veneai din Vest. Acum e mai grav, e amestecat, iar jocul pe roluri dă mult mai prost și e complet necredibil.

Guvernul astăzi nu echilibrează orientarea ostentativ pro-rusă a lui Dodon, nu-i primit pe nicăieri iar contrapunerea este falsă, odată ce rămân doar câțiva miniștri PDM într-o mare de consilieri ai lui Dodon. Controlul exercitat de Președintele Dodon asupra Guvernului, anterior dar și acum, a rupt total echilibrul, și așa fragil, în vremea Maiei Sandu. Iar postura îmbrățișată de Igor Dodon, cea ostentativ pro-rusă, asumându-și și rolul de pion al propagandei ruse, subliniază și mai mult dezechilibrul și debalansarea, asimetria orientării Estice.

Polarizarea spre Est, la numirea Guvernului Dodon, al consilierilor lui Igor Dodon,  a fost dublată de apariția crizei pandemiei de coronavirus. Aici rolul său de apărător al imaginii Rusiei l-a scos pe președintele Dodon și din proiectul inițial, pentru că rolul pe care-l joacă e diferit, e și mai evident împotriva echilibrului extern pe care îl mima. Dodon a apărat ideea că Rusia învinge Occidentul, autoritarismul e mai bun ca democrația liberală, Rusia, China, Turcia ajută, UE nu e pe nicăieri. România e menționată, e amestecată pe undeva, la și alții, în prezentările lui Dodon, dar participarea ei e neclară.

Pe asemenea susțineri e greu să marchezi echilibrul Est-Vest în vreun fel. Iar rezultatul e unul singur: ștampila pro-rus, orientare pro-est fără nuanțe, și un pariu greșit. Asta pentru că varianta inițială, cea care arăta că Rusia (și China) se descurcă mai bine în fața pandemiei a căzut în ultimele 2-3 săptămâni, când la Moscova și Sankt Petersburg e jale. Creșterea numărului de cazuri, peste 10.000 de bolnavi nou zilnic, a numărului de morți, cozile de zeci de ore pentru a fi primit și consultat într-un spital, cel de-al treilea medic nemulțumit care „cade pe geam” nu fac decât să sublinieze eșecul și să crească și problemele lui Putin acasă – cel mai slab rating din ultimii 14 ani – și, implicit, scade și interesul Rusiei pentru Republica Moldova, dar și ratingul lui Dodon.

De la eșecul gestiunii pandemiei la afacerea creditului rusesc

Un Igor Dodon care are propriile probleme de imagine de când cu criza de coronavirus de care este responsabil. În Republica Moldova, de data asta. Cu oameni care mor de foame în spitale, cu dificultăți în a le acoperi șomajul să stea acasă, cu peste 1000 de doctori infectați, fără echipamente de protecție, plângându-se că sunt cu mâinile goale. Cu o populație tot mai neliniștită privind ziua de mâine și bombardată din toate părțile de false probleme, de imagini și teme care nu au de a face cu agenda publică ci cu cea politică și cea a liderilor. Și vine criza economică globală! În plină campanie electorală!

Cel mai important pentru Igor Dodon a părut însă a fi creditul din Rusia, care a fost prezentat și apărat în așa fel încât pare marea miză a momentului. Nu coronavirusul, nu relansarea economică, ci creditul de 200 milioane de dolari, care miroase de la distanță a probleme și aranjament oneros, cu profituri doar ale Rusiei și ale lui Dodon, chiar și fără afirmațiile Ambasadorului american, ale celui european sau a ministrului Afacerilor Externe român. Am avut ocazia să-l analizăm separat. Mai mult, acum se vădește tot mai mult o afacere a rușilor - vezi referirea la credit chiar a purtătorului de cuvânt al MAE rus, doamna Zaharova, nu mai vorbesc de intervenția atașatului comercial al Ambasadei ruse.

Românul – de oriunde ar fi, în stânga sau dreapta Prutului, sau din diasporă de oriunde – are o vorbă: chelul își pune mâna-n cap. Așa și aici. Agitația din jurul creditului a expus, cel puțin la nivel de imagine, afacerea creditului rusesc ca pe o afacere a lui Dodon, care-l ajută și la finanțarea campaniei, și ca imagine subliniază ce rezolvă Dodon și cât de puternic ajută Rusia – deși poate să ascundă al doilea miliard pierdut și plătit de populație, un credit cu garanții fără limită, nestabilite în contract, prin angajamente inacceptabile, contradicția regulilor UE prin ignorarea competiției la achiziții corecte. Cu cât mai mult s-a încrâncenat pe acest credit tot mai multă lume din spațiul pro-rus și rus, cu atât a atras atenția mai mult la problemele lui.

Suspendarea de către Curtea Constituțională a legii creditului rus a dus la intrarea într-o vrie totală. Asta după ce s-a încercat blocarea depunerii din timp a contestării legii, de unde demiterea fostului președinte Țurcan. Intrarea în vrie totală a continuat prin amenințarea judecătorilor Curții, filaj, presiuni majore din partea lui Dodon și a socialiștillor pro-ruși. Chiar și povestea CSM pus să demită judecătorii Curții a avut același rezultat: e de neacceptat, o linie roșie, o abordare nemaiîntâlnită nici la Coreea de Nord a lui Kim, sigur nu la Rusia lui Putin, în nici un caz la state democratice, membre ale Consiliului Europei. CSM e instituție judecată de Curtea Constituțională, și nu una care discută despre membrii Curții, cu atât mai mult cu cât judecătorii CCM sunt inamovibili în desfășurarea activității lor. Ar fi o a doua torpilare a Curții Constituționale și schimbării înainte de finalizarea mandatului în 12 luni. Cu efecte dezastruoase, egale cu anularea alegerilor la Chișinău de către Plahotniuc și judecătoarea sa.

Pentru că nu a încăput în poză, Dodon detonează ajutorul românesc

Gesturile ostentative pro-ruse au atins apogeul chiar cu ajutorul românesc. Igor Dodon a fost ignorat, scos din poză, și pentru asta, dar nu numai, a generat șicane, a subminat acoperirea mediatică, a vrut să-l blocheze cum s-a putut trimițând medicii prin orașe direct, fără primire formală, le-a făcut o primire dezonorantă, o găzduire penibilă. Au urmat mulțumiri tardive, după ce i s-a bătut obrazul, fără să mai vorbim despre atacurile nedemne, trimiterea în desuetudine a ajutorului, compararea cu cel al Ungariei – premierul ungar venit cu două zile înainte, intempestiv, când știa de desantul românesc, la cererea Rusiei, să-l scoată din izolare și să creeze aparența unei rivalități inexistente.

(Ungaria este deja izolată în UE și sancționată pentru autoritarismul său iliberal, va plăti gesturile necugetate și tentația provocărilor în anul centenar al Trianonului – când nu se vede deloc o disputa ungaro-română din cauza coronavirusului. Asta în ciuda unor încercări de a instrumentaliza divergențe și legi blocate la București - afacerea trecerii tacite în Camera Deputaților a Statutului autonomiei secuilor pentru ca UDMR-ul și Ungaria să aibă subiect de campanie. Calculul a fost greșit și acolo, Trianonul e o mândrie pentru România, înseamnă consemnarea frontierelor Statului Național Unitar Român cu Ungaria, o sărbătoare la București ce poate fi lansată oricând).

Efectele întregii acțiuni sunt, astăzi, dezastruoase: atenția a fost atrasă opiniei publice pe ajutorul românesc dincolo de orice putea face în planul imaginii România însăși. Fiecare atac, fiecare referire a adus România în prim plan și a subliniat, prin comparație, greșelile, greutățile și incapacitatea Republicii Moldova a lui Dodon de a se descurca. Nevoia de România. Televiziunile sale au urlat din plin invective dar numai pentru a sublinia și mai mult situația de fapt și realitatea.

Premierul său no name, după ce a fost, el, în poză, a declarat că medicii români au venit să învețe de la cei din Republica Moldova cum se tratează coronavirusul. O parte dintre doctori fuseseră și în misiunea din Italia, unde ajutaseră colegii italieni. Cum credeți că a privit publicul asemenea afirmații? Cu un hohot mare de râs!!! Cum au privit această obraznicie cetățenii Republicii Moldova? Cu rușine de rușinea lui, cu repulsie față de nemernicia fără limite a unui oficial care-i reprezintă și care este, în plus, cetățean român! Cine ar fi putut crede o asemenea enormitate contrară declarațiilor din 30 mai, de lângă ministrul român de Externe? Nu-i nimic, cu toții vor vota la alegeri! Asta costă ambiția, greșeala și prostia.

Cum e să sapi groapa altuia și să cazi singur în ea

Degeaba au fost lansate atacurile jegoase ale unui Bogdan Țârdea, deputat pro-rus și PSRM – pare-se și cetățean român - ele nu au făcut decât să stârnească mânia publicului propriu, de parcă nu era de ajuns gestiunea proastă de către Dodon a crizei pandemiei de coronavirus, bătaia de joc generală. Ajutorul rusesc a devenit simbolul îmbogățirii în criză, al evitării responsabilităților și al fugii după imagine și avantaje politice ale lui Dodon, cea mai proastă alegere, cea mai hulită postură în care se putea pune Igor Dodon în criza cu multiple victime umane și suferințe care tot vin.

În plus, nici pentru cele ce urmează, Dodon nu e deloc bine plasat. Rusia e în explozie de cazuri și numai grija sa nu o are, Putin însuși văzându-și scaunul clătinându-se – nu numai că nu și-a prelungit mandatul după 2024, prin consultarea populară tip referendum, oamenii nu doresc această prelungire. Mai grav, nici sfârșitul mandatului nu știe dacă-l prinde, privind cum se topește regimul putinist. Cum se topește sub picioarele sale precum colosul cu picioare de lut. Și riscă să facă implozie.

În schimb, Igor Dodon iese șifonat rău din criză, când s-o produce această ieșire. Cu țara secătuită de resurse, cu gestiune proastă a crizei – nu-i vorba toți liderii și decidenții ce traversează o criză cu multiple victime, că o gestionează bine sau rău, pierd următoarele alegeri. Dar vine criza economică, și Dodon are o singură sursă de finanțare a relansării – Occidentul, UE, SUA, România. Altfel prăbușirea Republicii Moldova ca stat este definitivă. Se adaugă imaginii deja create că trebuie să vină România pentru a rezolva problema crizei pandemiei de coronavirus în Republica Moldova, ajutând cetățenii care nu au nici o vină că sunt conduși de neaveniți.