Vladimir Putin a semnat pe 24 aprilie o lege care prevede oferirea simplificată a cetățeniei ruse pentru migranții din statele fostei URSS. La cetățenie pot pretinde migranții din fostele state ale URSS, străinii căsătoriți cu cetățeni ruși (condiția este să aibă copii comuni), străinii care au cel puțin un părinte rus și care locuiește în Rusia. Legea îi vizează în mod special pe cetățenii Ucrainei, R. Moldova, Belarusului și Kazahstanului. Condiția este că aceștia să aibă permis de ședere valabil în Federația Rusă.

Legea exclude obligativitatea de a renunța la cetățenia altui stat.

Acest lucru nu se întâmplă pentru prima dată. Rusia a oferit pașapoartele sale Abhaziei, Osetiei de Sud, Transnistriei și Kazahstanului de Nord.La început, în secret, apoi forțat, pașapoartele au fost oferite și Crimeei. Rusia vine cu pașapoartele sale acolo unde este război și instabilitate. De regulă, acestea sunt provocate și alimentate tot de Rusia.

Toate aceste lucruri se fac pentru a diviza societățile din statele post-sovietice. De ce, însă, oferirea cetățeniei persoanelor din alt stat înseamnă o absorbție agresivă și pe bucăți a acestui stat de către Rusia.

Pentru a înțelege toate aceste lucruri trebuie să înțelegem cum funcționează instituția cetățeniei în Rusia și de ce, de fapt, ar fi mai corect să numim această cetățenie -  un contract de supunere. Uneori, în textele oficiale ale Rusiei se vorbește despre această supunere.

Contractul de supunere fixează dreptul unilateral al șefului de stat de a stăpâni soarta titularului. Dacă două state au dispute cu privire la o persoană, întotdeauna va câștiga acel stat care are un contract de supune cu acel cetățean. Drepturile acelei persoane de obicei nu se iau în considerare. Cetățenia însă presupune că persoana are anumite drepturi în raport cu statul. De exemplu, dreptul de a participa la administrarea acelui stat.   

Acum să vedem - este oare cetățenia rusă, cetățenie? Formal, este! În mod formal, în Rusia sunt alegeri la diverse niveluri și există legi care nu pot fi schimbate sau abrogate, etc. Dar toate acestea se întâmplă pur formal. În realitate, în Rusia nu există nici alegeri, nici legi dar există în mod exclusiv doar voința nomenclaturii ce se află la putere. Acest lucru este cu desăvârșire preluat din practica URSS-ului. De fapt, cetățenia rusă nu este cetățenie, ci un contract de supunere.

A existat oare cetățenie pe timpul URSS? Nu! Și acolo a fost doar un contract de supunere. În acest sens ne putem aduce aminte de un fragment din memoriile lui Menahem Begin, care s-a născut în anul 1913 în Imperiul Rus, apoi a devenit cetățean al Poloniei și care, după 1940, a fost condamnat la 8 ani de lagăre pentru că ar fi fost agent al imperialismului britanic și element social periculos. Devenit apoi prim-ministru al Israelului și laureat al Premiului Nobel pentru Pace pentru anul 1978, el a înscris niște memorii interesante.

Fiind anchetat, Begin l-a întrebat pe anchetator- cum un articol al unei legi din URSS poate fi aplicat față de o persoană străină care și-a îndeplinit acțiunile sale (în cazul lui Begin este vorba despre acțiuni sioniste) în Polonia. Drept răspuns, anchetatorul i-a declarat lui Begin că articolul 58 al Codului Penal al URSS se aplică față de oamenii din întreaga lume. Problema este când acei oameni vor ajunge la NKVD-ul din URSS sau când anchetatorii vor ajunge la acele persoane.

Atunci Begin a realizat că în concepția URSS-ului, legile sale se aplică asupra tuturor oamenilor de pe pământ.

Se pare că nimic nu s-a schimbat în jurisprudența rusească. Dovada este inițierea dosarului penal pe numele primarului orașului Praga pentru demontarea monumentului lui Konev. Putem să râdem oricât de această inițiativă, însă, imediat ce unii dintre figuranții acestui proces vor ajunge în zona de acces a rușilor, ei vor fi pasibili de judecată și de închisoare. Să ne închipuim că printre figuranții acestui proces se află un cetățean rus, și nu contează cum acesta a devenit cetățean, Rusia niciodată nu va uita de el.

Un asemenea cetățean poate fi pus în căutare internațională, de exemplu în dosarul demontării statuii lui Konev. Apoi, imediat ce va traversa o frontieră, el va apărea pe lista Interpol și chiar ar putea fi extrădat către Rusia.

Din punct de vedere practic, pașaportul rusesc este absolut inutil. Rusia nu demonstrează nicio grijă față de cetățenii săi cu excepția când are nevoie de un argument pentru agresiune.

Astăzi, pașapoartele aruncate în Ucraina, R. Moldova, Kazahstan, Belarus vor funcționa ca agenți în stare de așteptare. Încă o dată subliniez că e vorba de pașapoarte, nu de oameni. Oamenii obțin pașapoarte și asta nu întotdeauna este legat de dorința de a-l chema pe Putin și tancurile lui. Însă, asemenea pașapoarte emise de către Rusia, în orice caz vor juca rolul lor în anumite momente, iar Moscova își va apăra „lumea rusă” când va fi nevoie. Rusia neapărat își va aminti de faptul că pe un anumit teritoriu se află cetățenii ei care trebuie salvați de „rusofobi”.