În plină criză de coronavirus, în pragul colapsului economic, Republica Moldova se luptă cu demonii introduși de proprii conducători. Igor Dodon, conducerea socialistă pro-rusă flancată de Democrații fără busolă - care orbecăie rătăciți și șantajați de Președintele cu Uniunea Sovietică-n suflet - se joacă cu sănătatea și viețile oamenilor și schimbă grija pentru gestionarea unei crize pe jocuri politicianiste, afaceri oneroase și campanii electorale ascunse. Asta înseamnă împrumutul rusesc și joaca de-a votul într-un Parlament ce se reunește în situație de urgență pentru a valida cel de-al doilea (dacă nu al treilea deja) furt al miliardului de către elitele politice și oamenii de afaceri apropiați pro-rușilor din Republica Moldova.

Republica Moldova târâtă în străfundurile Siberiei printr-un credit oneros

Creditul rus are mult mai multe semnificații decât o arată un banal împrumut în stare de criză, eventual pentru relansare economică. Am plecat de la jumătatea de miliard de dolari anunțată electoralist de Dodon ca valoare a unui împrumut rus, am ajuns la 200 de milioane în tranșe, ultima în plină campanie electorală prezidențială, iar condițiile subliniază faptul că avem de a face cu o afacere în timp de criză, nicidecum cu un împrumut, un sprijin sau un ajutor pentru Republica Moldova și cetățenii săi.

Împrumuturile în bani se iau de pe piața internațională în câteva condiții. Cele direct de pe piață au la bază o dobândă mare, care reflectă capacitatea de plată a statului, bonitatea lui, gradul de îndatorare și politicile interne. Cele de la organismele financiare internaționale – FMI, Banca Mondială, Uniunea Europeană – au condiționări care țin strict de proiectele pentru care se dau banii sau de reformele angajate care acompaniază creditul.

Două precizări: ajutorul umanitar sau împrumutul destinat combaterii pandemiei de coronavirus vin fără nici o condiționare, atât de la FMI, cât și de la Uniunea Europeană. Însă banii la dispoziția guvernului, care sunt folosiți în echilibrarea bugetară sau finanțarea deficitului, nu mai sunt la liber: creditorul trebuie să fie sigur că-și recuperează banii! De aceea solicită un număr de reforme care să garanteze faptul că statul în cauză va putea returna banii împrumutați plus dobânda – mult mai mică decât cea de pe piață.

Și FMI, și România, și Uniunea Europeană funcționează astfel, cu un punct în plus la ultimele două, pentru care obiectivul este integrarea europeană a Republicii Moldova. Aici contează nu numai capacitatea de a returna banii împrumutați ci și obiectivele de natură politică – construcția instituțiilor necesare funcționării statului, îndeplinirii serviciilor și atribuțiilor față de cetățean, respectarea principiilor accesului la piață liberă, la liberă competiție și a respectării drepturilor omului. Firește, fiecare stat poate accepta sau nu aceste condiții, există o negociere, iar acordul de împrumut este lege între părți, deci e asumat de către Guvern.

De aceea contează enorm ce vrei să faci cu banii și care e scopul creditului. Aparent, e vorba aici de finanțarea relansării economice. Totuși condițiile din acordul de credit nu justifică o asemenea destinație a banilor. Mai mult, dacă nu ar fi alternative coerente, ar fi mai greu de pus sub semnul întrebării acordul rus. Dar UE are capacitate de a împrumuta și are și proiecte accesibile Republicii Moldova. Deci faptul că Republica Moldova ia creditul rus este, din start, o opțiune de orientare politică către Rusia și, totodată, o respingere a criteriilor, reformelor și integrării europene. În plus, condițiile din acordul cu Rusia contravin Acordului de Asociere al Republicii Moldova la Uniunea Europeană!

La mâna Moscovei pentru interpretări

Marile nedumeriri, care țin de modul în care sunt gestionați cât mai eficient banii publici, banii cetățenilor Republicii Moldova, vin din două puncte fundamentale ale acordului. (Las deoparte alte teme și formulări, preferând să rămân la cele identificate deja de către opoziție și presa de la Chișinău.) Primul se referă la credite garantate de Guvern luate de entități private din Rusia, al doilea la accesul privilegiat, prioritar, al firmelor ruse la achizițiile generate de acești bani.

În primul caz, e vorba despre o condiție fără precedent! Nicăieri în lume nu împrumuți bani angajând de către stat returnarea unor datorii private neprecizate în acord! Declarațiile Ministrului Finanțelor că nu există datorii publice și că datoriile Moldova Gaz nu intră în acord sunt copilării!!! Atunci de ce e prevăzut acest punct în acord? Dacă nu se referă la nimic, să-l eliminăm! Naivitatea aparentă vine din mai multe motive. Nu mai vorbim despre ciudățenia împrumutului în Euro, la o dobândă prohibitivă, din Rusia, o dobândă mult mai mare decât cele din UE, care are moneda în care se ia împrumutul. Mai e și condiția că nereturnarea la timp majorează valoarea împrumutului, cam la fel ca un credit de la o bancă privată, nu de la stat la stat, guvern la guvern.

De fapt, avem o nouă afacere a miliardului de dolari furați (a doua sau a treia, depinde cum numărăm) pentru că punctul relativ la împrumuturile private nu are o limită financiară prevăzută, nu numai indicarea concretă a datoriilor la care se face referire (o fi semnat Dodon în privat vreo poliță pe la Moscova cu Putin pentru mass media sa sau pentru cheltuielile de campanie și e considerată împrumut privat garantat de stat?) – deci ar trebui să acopere orice datorie în condițiile date.

Mai mult, interpretarea Ministerului Finanțelor – aici poate trebuia să se pronunțe Ministerul justiției – oricum nu e valabilă: există multiple cazuri în care Rusia a avut acorduri ferme, scrise corect și fără echivoc, și pe care le-a interpretat cum a vrut! Întrebați Ucraina despre Memorandumul de la Budapesta sau Georgia despre acordul negociat de Sarkozy cu Putin despre stoparea înaintării trupelor ruse spre Tbilisi la 8 august 2008! Credite private garantate din bani publici, pentru afacerile lui Dodon și ale prietenilor săi, fără limită de valoare, e un lux pe care Republica Moldova nu și-l poate permite nici în condiții normale, darămite în criză de coronavirus. Vă dați seama cu ce se ocupă Președintele Republicii Moldova acum???

În al doilea rând, punctul din acord care prevede accesul privilegiat al firmelor ruse la finanțări și achiziții din această sursă este contrar Acordului de Asociere al Republicii Moldova la UE. De asemenea, este opus legilor în vigoare în domeniile achiziției competitive. Înseamnă că și aici se nasc surse de corupție - și de afaceri oneroase -  pentru bunurile obținute astfel. Acordul subminează relația Republicii Moldova cu UE, întărește necompetitiv importurile de bunuri achiziționate din Rusia și produce bani pentru campania electorală a lui Dodon și pentru afacerile sale și ale prietenilor săi pro-ruși. Inacceptabil! Hoție calificată din bani publici!

Politizarea electorală, geopolitică și afaceri în timp de criză

O altă zonă este însă și mai complicată pentru Dodon și pentru Rusia din inima sa. Pentru că Republica Moldova oricum nu contează pentru Președintele de la Chișinău, nici cetățenii Republicii Moldova, îndatorați și care or să plătească afacerile sale. Este vorba despre criza de imagine care vine cu afacerea creditului rusesc. El nu poate fi explicat economic, nu are relevanță și explicație managerială, nu are nici o legătură cu buna guvernare. Din contra, înseamnă o afacere oneroasă în timp de criză.

Pe cadavrele și durerea cetățenilor Republicii Moldova, în timp de criză cu multiple victime, cu pierderi economice incomensurabile, Igor Dodor face în același timp trei lucruri cele mai condamnabile: politizare și politică de imagine, dar și electorală, aduce și utilizează fonduri externe ilegale, din Rusia, un stat străin, pentru campania electorală prezidențială din noiembrie și face și afaceri personale, cu beneficii oneroase. Practic e plătit de Rusia prin acest credit. Nu mai vorbim aici de opțiunea și jocul geopolitic, pentru care echilibrul geopolitic pe care-l afirmă nu are nici o relevanță. Mai grav, banii veniți de la Uniunea Europeană ca și cei alocați pe proiecte de relansare de către UE, în valoare de 100 de milioane de euro, fără a mai vorbi despre fondurile pentru reforme care așteaptă, sunt cea mai clară dovadă a afacerii personale a lui Dodon prin creditul rusesc.

Și mai există o problemă majoră pentru Igor Dodon: dorința sa de a arăta existența unei mari coaliții, eventual cu un partid pro-european mai curat, cu trecere la București și Bruxelles, a dispărut cu acest credit. Joaca de-a amendamentele și întrebările a arătat că PDM astăzi este un simplu Partid în lesă, șantajat și condiționat de către Dodon. Care acceptă și punerea între paranteze a Acordului de asociere cu UE și a reformelor, care e simplă masă de manevră și nu are nimic de spus pentru a bloca excesele și abuzurile lui Dodon. Și care aduce o majoritate din ce în ce mai mică la vot. Mă aștept, personal, la noi dezertări spre Pro Moldova.

Maia Sandu și maturizarea opoziției pro-europene

Pe de altă parte, cu bucurie am asistat la un prim semn de maturizare a opoziției. Dincolo de joaca disperată la supraviețuire a lui Andrei Năstase, care e deja mort politic și electoral ambulant – candidează la Președinție, are sub 5%, plătește apariții la București unde e numit “candidatul de care îi e cel mai frică lui Dodon” – Maia Sandu a făcut primul gest politic major: a invitat parlamentarii PDM, pe toți parlamentarii și toate partidele de opoziție, să vorbească despre creditul rus.

De ce vorbesc de maturizare? Pentru că e primul gest prin care Maia Sandu a anunțat că este liderul opoziției. Apoi a marcat faptul că a sesizat corect miza împrumutului rus și substanța problemelor din el. Apoi a marcat deschiderea spre discuția cu opoziția de toate culorile, cu Pro Moldova – deja înrolat în efortul de blocare a creditului rus – dar și cu PDM de la putere și cu parlamentarii din coaliția de la putere. E un semn de curaj și maturitate care crează perspectiva de încredere pentru deputații PDM – au votat doar 56 parlamentari acordul – care au spațiu de mișcare și competiție dacă vor să se miște din lesa lui Dodon. Firește că nu se vor muta la PAS, nici Partidul Maiei Sandu nu ar putea accepta acest lucru. Dar ProMoldova e un bun creuzet de colectare al PDM-iștilor care preferă pro-europenismul banilor Rusiei și ai lui Dodon și funcțiilor vremelnice, pe care le împarte la discreție și fără discernământ Președintele pro-rus al Republicii Moldova.