Primele zile din săptămână, chiar după Paștele Ortodox, au adus probleme în creștere pentru Președintele Rusiei, Vladimir Putin: Prețul petrolului în scădere dramatică și pe perioadă importantă de timp, scăderea rublei, investiții enorme necesare din fondurile Băncii Centrale pentru menținerea rublei, fără scăderea dobânzilor, prăbușirea economică și nevoia de compensare a scăderii economice dramatice din Fondul de Stabilizare, rezerva strategică a Moscovei pentru buget. Dacă peste aceste componente introducem în ecuație problema crizei coronavirusului, nevoia de investiții în a limita impactul exploziv și a trata bolnavii, precum și greșelile de natură politică ale liderului rus, perspectiva alungării sale de la Kremlin, chiar înainte de încheierea mandatului actual, în martie 2024, devine tot mai probabilă.

Greșelile politice și gestiunea crizei: nu e loc pentru populism și pasarea responsabilității

Vladimir Putin anunța ritos și sigur pe sine, acum circa o lună, că Rusia nu are probleme cu coronavirusul și că pandemia și explozia numărului de cazuri la vecinul său, China, nu a afectat-o, pentru că a închis frontiera de stat. De fapt, Kremlinul s-a bazat pe faptul că numărul de curse între orașele chineze și Moscova nu e atât de relevant iar prezența bolnavilor răsfirați prin întinderile Siberiei – spațiul de contact cu China și zona afacerilor chinezești, e nerelevantă pentru că acolo densitatea populației ruse e atât de redusă încât o epidemie reală nu poate să explodeze. Și lipsa interesului pentru drepturile omului, dreptul la viață și la tratament medical corect, s-ar putea adăuga, am spune noi, unei asemenea evaluări greșite la Kremlin, care l-a expus pe Putin în fața realității care a fost diferită.

Iată, însă, că au fost cuprinse de pandemie aglomerațiile majore din Rusia, cu preponderență Moscova și Sankt Petersburg, capitala Rusiei și orașul de origine al lui Putin, o lovitură de imagine relevantă. Rusia a avut, la ultima raportare de marți, 21 aprilie, 5642 de noi cazuri – în creștere susținută – și 51 de morți noi, marcând faptul că este astăzi, alături de Marea Britanie, pe valul creșterii exponențiale și în prim planul pandemiei, încă departe de vârf.

Dacă mai adăugăm faptul că președintele rus a dispărut brusc din prim plan – s-a auzit chiar că ar fi fost într-o autoizolare, după ce a avut contact cu un medic probat cu coronavirus ulterior - Vladimir Putin a declinat orice responsabilitate și a lăsat bătălia cu coronavirusul primarilor și șefilor de regiuni. Însă ce a uitat guvernul federal este să dea și resursele de bază pentru a combate coronavirusul, respectiv fonduri pentru achiziția de materiale de protecție, sprijin pentru medicii din linia întâi și medicamente. Cozile de ambulanțe de câte 15 ore la intrarea în spitale au arătat dimensiunea impactului pandemiei în Moscova.

Vladimir Putin a revenit, la presiunea publică și sfaturile consilierilor de imagine, și-a asumat perioda critică ce urmează și faptul că vin și mai mulți morți – cu riscul de a se contrazice singur dar și de a-și asocia imaginea cu veștile proaste și decesele rușilor. Absența și pendularea președintelui în materie de răspundere – rămasă tot la primari și șefii de regiuni – nu a ajutat la nivelul opiniei publice, așa cum greutățile economice tot mai mari întăresc problemele interne și amenință să determine prăbușirea prin implozie a regimului.

Problemele de gestiune a crizei curente a coronavirusului s-au suprapus în Rusia peste temele de politică internă și interesele personale ale lui Putin, respectiv forcingul pentru a modifica prin referendum Constituția și a aproba mandatul pe viață a lui Vladimir Putin. Referendumul care trebuia să aibă loc azi, 22 aprilie, a fost amânat din cauza izbucnirii crizei, dar și fără bâlbâielile de la gestiunea crizei, susținerea pentru rămânerea lui Putin la conducerea statului după 2024, potrivit chiar datelor oficiale, erau sub 50%, cu o probabilitate redusă pentru referendum de a întruni majoritatea necesară. Azi probabilitatea este și mai redusă.

Într-adevăr, se dovedește încă o dată că liderii populiști au probleme pe toate meridianele cu prezenta criză: nu e de ajuns să ții discursuri, să vânturi teorii ale conspirației și să marchezi puncte de imagine, eventual valorificând charisma și înclinația publică pentru imaginea de om forte și bărbat macho. Mai întâi că Vladimir Putin are deja 67 de ani și nu mai trezește aceeași emotie ca altădată. Apoi, în crizele reale, e nevoie de oameni serioși și profesioniști, care-și angajează răspunderea să treacă țara prin criză, care renunță sau nu au avut niciodată ambiții politice, bătălii de acest tip sau orgolii or interese electorale în prim plan. Aici contează faptele și modul concret, efectiv, de gestionare a crizei.

Bătălia suicidară a lui Putin pentru prețul petrolului și piața micșorată dramatic

Criza de coronavirus a izbucnit în cel mai prost moment din istorie al Rusiei în materie de bătălie pentru petrol – prețuri și piață. Pe baza unei recomandări nefericite a unora din vechii săi parteneri siloviki, venind din zona celor ce gestionează resursele energetice ale Rusiei, Vladimir Putin și-a asumat și a declanșat un război pentru cota de piață și prețul petrolului. El a denunțat acordul OPEC plus cu Arabia Saudită și țările producătoare de petrol și nu a fost de acord cu o nouă reducere a producției, dincolo de cea angajată deja și care trebuia prelungită. A crezut, în egală măsură, că scoate de pe piață petrolul de șist american.

Rezultatul nu s-a lăsat așteptat: Arabia Saudită a pornit toate motoarele și a inundat piața cu petrol, nu numai cel produs la limite maxime, dar și din rezerve, până la punctul în care Rusia a trebuit  să fluture steagul alb și să vină la renegociere, în genunchi și nu de pe poziții de forță cum și-ar fi dorit. Însă de această dată, costurile sunt mult mai importante: o reducere cu 18% a producției actuale de petrol, în condițiile în care tehnic, Rusia nu are posibilitatea de a face o asemenea schimbare – angajată deja prin acord – fără închiderea unui număr relevant de capacități de producție, cu investiții substanțiale. Peste toate, producția versatilă de petrol de șist americană nu a fost afectată cum se spera, fiind închisă și pusă la păstrare până la relansarea pieței și a prețurilor.

Situația, însă, s-a dovedit și mai gravă: reducerea producției mondiale cu 9,7 milioane barili de petrol pe zi – din cele 100 milioane cât era la nivel global la începutul crizei – s-a dovedit insuficientă pentru stabilizarea prețului barilului de petrol. Mai grav, estimările privind căderea pieței americane sau tăierile prezumate a fi angajate de restul producătorilor mondiali au fost mult prea generoase și optimiste. Estimările de astăzi vorbesc chiar despre nevoia de o creștere de trei ori a tăierilor producției pentru a determina o formula viabilă măcar din luna iunie pentru stabilizarea prețurilor.

Petrolul în teritoriul negativ pentru prima dată în istorie: producătorii plătesc beneficiarii ca să le ia petrolul

Vestea cea mai proastă a venit luni seară, atunci când barilul de petrol american West Texas Intermediate (WTI) a fost tranzacționat, pentru prima dată din istorie, în teritoriul negativ, adică la -32 dolari barilul!!! e vorba despre ziua în care se încheie tranzacțiile cu petrol futures pentru luna mai și când toți cei ce au achiziționat mai mult petrol încearcă să scape de el iar producătorii încearcă și ei să vândă ce pot. Rezultatul probează și componenta costurilor în industria petrolieră: pe lângă producția propriu-zisă, pentru a ajunge la pompă, petrolul trebuie prelucrat, transportat și livrat sau stocat.

Cum depozitele sunt pline iar cererea este prăbușită din cauza măsurilor de distanțare socială și auto-izolare la domiciliu, producătorii plătesc consumatorii să ia petrolul pentru a scuti celelalte costuri. În plus, orice stopare a producției presupune investiții importante tehnologice, de aceea e mai simplu ca puțul de petrol să fie deschis iar petrolul să curgă, indiferent dacă trebuie plătit pentru ca cineva să ia acest petrol.

Mai grav, lucrurile nu s-au oprit, din păcate, aici: marți, în ziua de tranzacție următoare – 22 aprilie – prețurile au scăzut și mai mult, atingând minus 40 de dolari barilul West Texas Intermediate (WTI). E adevărat că petrolul Brent, referința pentru prețul global al petrolului, scăzuse doar sub 20 de dolari barilul, în teritoriul pozitiv, dar influența pe piețe e enormă: Petrolul Ural al Rusiei – al cărui preț de tranzacționare e complex, în funcție de proveniență și loc de livrare și e secret de stat, pentru că e fundamental în constituirea bugetului Rusiei – a fost vândut într-o țară mediteraneană cu 8,48 dolari barilul, cel mai mic preț din 1998. Or bugetul Rusiei e constituit la 40 dolari barilul.

Fondul de stabilizare și nevoile multiple: petrol, economie, buget, relansare, combaterea coronavirusului

Efectele economice cumulate ale crizei sunt, însă, cea mai importantă problemă a Rusiei lui Putin și a dăinuirii Președintelui în funcție. Pentru că prețul petrolului a dus la prăbușirea rublei și la nevoia ca Banca Centrală să injecteze pe piață 200 mln dolari luni pentru a menține cota la 77,3 ruble dolarul, o scădere importantă. Dacă prețul petrolului a ajuns la nivelul celui din perioada Elțîn, nici cotația rublei nu stă bine, iar injecția de valută pe piață pentru a cumpăra ruble secătuiește rezerva Băncii Centrale, pe termen lung. În plus, menținerea dobânzilor – și nu coborârea lor deja, cum ar fi normal pentru menținerea cursului - e necesară pentru perioada de lansare a economiei, la repornire.

Prețul petrolului și perspectiva reducerii drastice a producției – nu mai spunem de perspectiva de a tăia de trei ori cantitatea actuală pentru a stabiliza prețul, adică reducerea producției ruse la jumătate, lucru tehnic imposibil – zdruncină puternic economia rusă, ca să nu mai vorbim de buget. Și nu am inclus aici efectele coronavirusului și izolării, ci strict efectele prețului petrolului și cantității de petrol vândut. Iar estimările arată că și piața futures pe luna iunie va fi una în scădere, pe baza rezervelor majore deja create și a depozitelor pline, care amenință să nu se golească în mai pentru a prelua alte cantități, deci să nu ofere noi locuri de stocare.

Concret, la 21 aprilie, ora 18.30, la închiderea tranzacțiilor la Moscova, datele economice arătau astfel:

-         Rubla a pierdut mai mult de 3% în 24 de ore

-         Acțiunile și piețele rusești au suferit major, intrând pe roșu complet. Nici o tranzacție nu a fost pe plus!

-         Petrolul Brent, prăbușit după ce a pierdut 25% din valoare luni, s-a stabilizat sub 20 de dolari barilul, cel mai mic preț de mai bine de 18 ani!!!

-         Există și prognoze făcute pentru scăderea mai departe, la un preț cu o singură cifră, a barilului de petrol.

-         Rubla a scăzut la cota de 77,3 pentru un dolar, cel mai mic nivel de la semnarea acordului OPEC plus.

-         La bursă, indicele RTS (legat de dolar) a scăzut din nou cu 1000 de puncte, respective o scădere de peste 4,5% într-o nouă zi. Indicele MOEX legat de tranzacțiile în ruble a pierdut 1.3%.

Pe de altă parte, recursul la Fondul de Stabilizare a devenit obligatorie. Este vorba despre resurse financiare majore care au fost acumulate în timpul producției stabile și prețurilor mari la petrol, și care e estimat la 12,9 trilioane de ruble (la început de aprilie) este estimat că va încheia anul 2020 la 7 trilioane de ruble, puțin mai mult de jumătate din valoarea actuală, echivalentă cu 94,8 miliarde de dolari. Datele aparțin Ministrului Finanțelor Anton Siluanov, prezentate pentru agenția de stat TASS. Și e vorba doar de impactul scăderii prețului estimat și al cantităților producției de petrol, respectiv compensarea în bugetul de stat.

Și fostul ministru al Economiei, Maxim Oreshkin, consilier al lui Vladimir Putin, susține că vor fi injectate peste 2 trilioane de ruble pentru piața petrolieră, pentru menținerea giganților ruși și soluționarea problemelor generate de deficitul din prețuri pentru propria producție. Deși susținerea oficială este că Fondul de stabilizare al Rusiei – denumit formal Fondul Național pentru Bunăstare – va dura până în 2024 la actualul preț al petrolului (o scădere importantă față de cei 6 ani anunțați oficial înainte de criză), evaluările experților independenți sunt mult mai pesimiste.

Iar motivul nu e nicidecum calculul greșit al celor doi oficiali ruși. Doar că, în afara compensării bugetului pe anul în curs și a injecției în industria energetică rusă, urmează multe probleme de soluționat: Rusia a anunțat, mai întâi, o injecție de 3% din PIB pentru relansarea economiei după criză (sumă considerata oricum modestă); apoi efortul și costurile administrațiilor locale și regionale pentru a combate criza de coronavirus vor trebui compensate tot din bugetul federal, la un moment dat; în al treilea rând, nu sunt anunțate încă investițiile sociale, menținerea forței de muncă și plătirea ei chiar și la nivel de șomaj tehnic, pentru aceste luni.

Nu trebuie uitat că, la sfârșitul anului trecut, Rusia avea deja estimatul creșterii la 1,2 % din PIB, nivel considerat deja foarte optimist. Asta în timp ce nivelul de trai al populației a scăzut anul trecut. Impactul va fi dezastruos în Rusia și e posibil ca proverbiala forță a rușilor de a îndura să nu mai fie cea din timpul blocadei Leningradului. În plus, criza torpilează toate atuurile cunoscute ale lui Putin din zona economică. Iar conjugarea tuturor acestor factori – greșeli politice, criză de imagine, gestionarea proastă a crizei, criza economică și socială - ar putea să fie fatală pentru Putin. Implozia sistemului, topirea structurilor statului ca în perioada revoluției bolșevice sau a prăbușirii fostei URSS, devine tot mai probabilă.