Toți chișinăuienii au trecut cel puţin de câteva ori pe lângă omul din cuşca sau din coliba din centrul oraşului. Nu ai cum să-l eviţi, să nu-l vezi. A stat şi în Piaţa Marii Adunări Naţionale, a fost silit să plece, apoi s-a mutat peste drum de Palatul Republicii, foarte aproape şi de Preşedinţie. E văzut de aleşii noştri foarte des, când fac chefuri, când au întruniri importante. Ei îl ignoră, indiferent de culoarea lor politică.

Acum e a şaptea iarnă de când veteranul Tudor Pânzari locuieşte în colibă, în centrul Chişinăului. E veteran al protestului, dar şi al Războiului de pe Nistru. Pe scurt, povestea protestului, dar şi a vieţii sale e asta: în 2002 a fost dus la spital, iar la întoarcere şi-a găsit casa demolată. A aşteptat rezolvare de la autorităţile locale din Căuşeni – degeaba. Apoi şi-a făcut colibă în Chişinău, ca protestul lui să fie văzut şi auzit. Se pare că – tot degeaba. Nu doar aleşii îl ignoră, ci, din păcate şi oamenii simpli. Întrebaţi-vă cunoscuţii, câţi dintre ei ştiu de ce protestează veteranul Tudor Pânzari? Veţi avea o surpriză, foarte puţini. Pentru că suntem maeştrii ignoranţei. Deşi coliba lui e ca un pai în ochiul guvernelor care au trecut, politicienii au ignorat cazul, iar noi – ceilalţi, am trecut pe alături.

Tudor Pânzari nu doar a protestat, dar a încercat să-şi rezolve problema de viaţă şi în justiţie. Asta ca să vadă că pe lângă ignoranţa moldovenească, atunci când e vorba de justiţie, se poate adăuga şi cinismul, şi absurdul. Curtea Supremă de Justiţie a obligat primăria din Căuşeni să-l pună într-o listă de aşteptare pentru primirea locuinţei. Foarte frumos, doar că primăria Căuşeniului nu are o astfel de listă. Primăria cere bani de la Guvern, iar Guvernul spune că nu are pentru aşa ceva.

Vedem cum protestele schimbă lucrurile în ţările lumii: ele formează voci şi înseamnă o forţă. La noi protestele nu rezolvă aproape nimic, pentru că ne aşteptăm să fie furate, să apară cineva cu plata în spatele lor. Tudor Pânzari nu are pe nimeni în spate. Dar noi oricum îl ignorăm. Ignoranţa noastră este un garant al nesimţirii politicienilor: dacă moldovenii nu reacţionează la un caz strigător la cer, înseamnă că se poate orice, înseamnă că pot fi nesimţiţi până la capăt, fără vreo piedică.

Totuşi, cum s-au pierdut speranţele în stat, iar viaţa lui Tudor Pânzari continuă să fie inumană în cuşcă, un grup de oameni s-a gândit că e timpul să punem punct ignoranţei. Putem dona pentru o casă a lui Tudor Pânzari în Căuşeni. Putem demonstra că politicienii moldoveni, autorităţile centrale şi locale nu ne reprezintă. Acest om merită respectul nostru, nu umilinţă şi lipsuri – pe care le-a primit din plin.