Ce hârtie de turnesol a devenit epidemia de coronavirus… a început să dezvăluie atât caractere cât și profitori, oameni de stat și politicieni mărunți, populiști bombastici dar și profesioniști echilibrați, stricți și corecți. De la doctorul șef al Casei Albe, Anthony(Antonio) Fauci, care-l contrazice cu date și acte pe președintele Donald Trump și aduce SUA la respectarea regulilor necesare, oricât de târziu, la guvernatorul New York-ului, Andrew Como, care se bate pentru statul său cu Președintele, mai negociind și mai atacând, de departe cel mai bun gestionar al crizei de coronavirus de astăzi, deși aflat în cel mai lovit stat al SUA, cu jumătate dintre cazuri, toți repetă comportamentul de manual în timpul crizei pe care l-a avut și fostul primar de New York, Rudy Giuliani în 2001, la atacul terorist și prăbușirea turnurilor gemene. De studiat în învățat.

Imaginea democrației reale în statele foste socialiste

Pe de altă parte, criza dezvăluie - prin situațiile de urgență aplicate și deschiderea spre măsuri dure, anti-democratice, de blocare a libertăților individuale și limitare a drepturilor omului - cele mai profunde apucături ale liderilor politici și ale popoarelor care au dat acești lideri. Nu-i vorbă, după criză oricum se va deschide dezbaterea privind leadershipul în statele democrației liberale – nu că statele autoritariste, naționaliste sau autarhiile vor fi reacționat mai bine, în nici un caz, dar eficiența și calitatea liderilor e de discutat. Tot astfel cum însăși perfecționarea democrației va intra pe un nou curs, odată ce sistemul actual de partide a împins spre sisteme închise izolate de elitele naturale profesionale, spre partitocrații și adevărate prăbușiri ale calității liderilor politici.

Astfel, avem cea mai clară frescă a evoluțiilor și din Europa Centrală și de Est, dar și din liberal-democrațiile consacrate, ale democrației și sistemului politic. Aici se vădesc măsura în care schimbările ultimilor 30 de ani au dobândit rădăcini adânci – sau au fost construite pe fundații solide și profunde – sau dacă aparența, mimetismul și aproximarea a dus la ocolirea, la fentarea regulilor, la trădarea, de fapt, a principiilor și valorilor democratice și ale drepturilor omului, care nu au pătruns profund în fibra națională, nu au fost absorbite la nivelul tuturor cotloanelor societății, și se rezumă doar la o elită și la mult joc de scenă, aparențe ucate și mimare a democrației.

Așa s-a întâmplat și cu efectele crizei de coronavirus. Ele s-au tradus în recursul la instrumente și mijloace cât mai radicale, la suprimarea mai puternică a drepturilor omului, dar mai ales la instrumentarul cel mai nepotrivit al recursului la concentrarea puterii. În statele în care democrația a pătruns mai superficial și unde face pași importanți înapoi, măsurile sunt din cele mai dure, iar liderii cu porniri populiste, autoritare, dictatoriale și își transformă statele în adevărate dictaturi de coronavirus.

Orban, Orban ot Hungaria! Conducerea unui stat democratic prin decrete.

Ungaria e doar cea mai vizibilă democrație liberală(era să zic iliberală, în raport cu o fostă abordare a lui Viktor Orban, pe mâna prietenului său Vladimir Putin și a gânditorilor proiectului autoritar de la Clubul Valdai) unde s-au pierdut toate rădăcinile democratice, s-au rătăcit fundamentele drepturilor omului și orbecăie ultimele elemente de libertăți individuale. Aici Viktor Orban a decis nici mai mult nici mai puțin decât să obțină guvernarea prin decrete. O adevărată dictatură personală. Nu că Parlamentul l-ar fi împiedicat foarte mult, deține o majoritate zdrobitoare – prin legi și manevre succesive, prin care a distus opoziția și și-a creat și o forță radical la dreapta, Yobik - și își poate trece orice lege. Așa a trecut luni legea privind acordarea de măsuri excepționale pentru ca premierul să poată conduce țara prin decrete.

În Ungaria, la ora la care scriu editorialul, sunt doar 525 de cazuri de coronavirus. Dar frontierele sunt închise și a fost nevoie de diplomația în forță a MAE român și a Comisiei Europene pentru a crea coridorul care să permită traversarea Ungariei românilor, bulgarilor și altor naționalități să circule către casă.(Nu întâmplător și cu Slovenia a fost aceeași problemă la frontiera cu Italia, acolo unde guvernul de extremă dreapta a determinat același tip de aberații interne, conducere printr-un consiliu de urgență neconstituțional și inexistent, nevalidat prin nici o lege). Cu 30 de decese(4 în ultima zi)și 33 cazuri noi raportate miercuri, nimic nu recomandă măsuri mai dure decât în celelalte state europene.

Legea excepțională, practic, suspendă cu totul Parlamentul. Atât președintele Janos Ader cât și ministrul justiției, Judit Varga, au contestat titlurile presei internaționale care vorbesc despre instaurarea dictaturii unipersonale a lui Viktor Orban în Ungaria de pe pozițiile faptului că Parlamentul există, nu a fost dizolvat, și poate retrage legea oricând, când se va fi terminat epidemia. Totuși nimeni dintre aliații lui Orban nu a reușit să explice de ce a fost respinsă măcar stabilirea unei perioade stricte, un termen limită pentru decret, care, eventual, să fie prelungit ulterior, la nevoie, de către Parlament. În orice democrație, stările excepționale așa funcționează. Astfel, Parlamentul pierde controlul puterii representative în stat.

Mai mult, Viktor Orban este recidivist. În ceea ce privește starea de urgență contra migranților, acesta a introdus-o în 2015 și nu este ridicată nici astăzi! Și aceasta îi dă prerogative speciale lui și unui număr de instituții ale statului ungar.

Presa, cetățenii, alegerile la mâna lui Orban. Cât vrea el.

Revenind la legea specială, aceasta mai introduce niște enormități. Astfel, potrivit legii, sunt vizate mass media – deja vitregită și distrusă de către regimul Orban, prin premiile și contractele de publicitate date trusturilor sale, monopolizate la Fidesz și coordonate prin intermediari, precum și distrugerii presei independente și finanțărilor oricărui instrument media critic la adresa regimului. De această dată, legea îi permite, nici mai mult nici mai puțin, decât să sancționeze orice instrument media care nu-i relatează acțiunile așa cum își dorește. Formularea este atât de ambiguă încât permite automat excese, reacții dure și necontrolate, în mod arbitrar, mergând până la închiderea publicației, după ce au spoliat-o de resurse prin amenzi și sancțiuni de natură financiară și tehnică, legată de distribuție.

A doua țintă a legii sunt cetățenii. Legea introduce pedeapsa cu închisoarea pe o perioadă de 5 ani oricui afectează răspândirea coronavirusului – apropo de numărul redus de cazuri despre care vorbim – dar și de formulări ambigue interpetabile oricum vrea autoritatea – personalizată de luni de premierul Orban. În egală măsură, premierul e liber să limiteze singur, prin decret, drepturile omului și libertățile individuale – din nou neprecizate, iar legătura cu coronavirusul este relativă. În fine, orice referendum sau rundă de alegeri este interzisă pe perioada acțiunii legii în cauză, oricât ar dura ea.

Deci, practic fără nici un control real – doar cel virtual și superficial al unui Parlament dominat de propriul partid, neconvocat în sesiune pentru că nu mai are rol de legiferare, cu un Fidesz ultramajoritar și acesta organizat ego-centric să-l servească pe Viktor Orban – premierul Ungariei a devenit dictator nedeclarat al statului ungar. Orban poate să se felicite că a atins statutul pe care modelul său, Vladimir Putin, nu a reușit încă să-l atingă, odată ce referendumul pentru adoptarea noii Constituții, care-i dă puteri pe viață, a fost amânat sine die, din motive de coronavirus. Nu-i mai puțin adevărat că în Rusia epidemia abia explodează, cu 2777 de cazuri ieri, 440 noi, și 24 decese declarate(7 ieri). Aceasta după ce liderul rus declarase că țara sa rezolvase criza, cu doar 10 zile în urmă, acum Moscova fiind blocată iar însuși Putin în autoizolare după întâlnirea cu un doctor diagnosticat cu coronavirus.

Reacții și sancțiuni. Timiditatea balansată a Uniunii Europene

Revenind la miezul realității crunte din Ungaria, Viktor Orban poate să mențină starea de urgență și legea sine die, conducând prin decrete, fără posibilitatea ca cineva să organizeze alegeri, odată ce noua lege îi acordă, fără nici o garanție democratică, acest drept. Reacțiile nu au întârziat, și ele au mers de la cele mai furibunde – Consiliul Europei, Parlamentul European, fostul premier italian, Matteo Renzi care a cerut chiar excluderea Ungariei din UE – la cele mai nuanțate, invocând tăieri de fonduri pentru nerespectarea statului de drept și până la președintele Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, care a declarat că îi va răspunde lui Orban "în spiritul cooperării".

Într-adevăr, Viktor Orban nu numai că se joacă cu focul, forțând avantaje personale politice și de imagine, în timp de criză, dar se joacă și cu nervii propriului popor. În plus, profită de indecizia și lipsa de instrumente al Comisiei Europene și ale Uniunii Europene în întregime, dar și a lipsei dorinței majorității liderilor europeni, membri ai Consiliului European, de a constrânge prea mult Ungaria sau de a obține o eventuală ieșire a Ungariei din UE. România, în primul rând, alături de Bulgaria, nu au nici un interes ca, prin vreo asemenea greșeală sau prin acțiuni unilaterale nebunești ale lui Orban, să piardă legătura teritorială contiguă cu restul UE.

Totuși problemele privind respectarea angajamentelor europene rămân iar dacă acum, în plină criză, fiecare stat își gestionează criteriile și acțiunile, modalitățile excepționale și metodele de eficientizare a deciziilor, prestigiul Ungariei este definitiv erodat. În plus, este de așteptat ca, în momentul de final al crizei de coronavirus va aduce din nou Budapesta pe masa discuțiilor din Consiliul European în legătură cu modul de funcționare al democrației în această țară și cu gradul de respectare al regulilor europene.