Orice criză este, în același timp, amenințare și oportunitate. Amenințare la adresa valorilor fundamentale, prin definiție, și oportunitate pentru modul de a gestiona criza sau de a te insera în criză. Ei bine, nici criza de coronavirus nu a scăpat de aceste aspect, atunci când înregistrăm forcingul pescuitorilor globali în ape tulburi, cu precădere Rusia și China, care forțează propaganda pro-domo. Și e foarte greu de contracarat, atunci când vin ajutoare umanitare sau donații relevante, pentru care orice țară ce se confruntă cu criza este îndatoritoare. Însă atunci când China “uită” că e cauza crizei și poartă responsabilitatea ei și folosește doar recunoștiința pentru a modela propaganda globală a ajutorului, iar Rusia dezvoltă o adevărată campanie pentru scindarea transatlantică și intraeuropeană, efectele perverse sunt exact contrare obiectivului scontat.

Războiul informațional: bătălia pentru narațiune și relevanța în confruntările geopolitice globale

Suntem într-o perioadă în care schimbările sunt majore. De la mișcare, deschidere și socializare, combaterea coronavirusului se face prin limitarea mișcării, a tranzitului, distanța socială, limitarea ieșirilor și a socializării. Toate acestea produc schimbări majore, așa cum lumea descoperă cu asupra de măsură și meserii vechi și noi indispensabile pentru gestionarea coronavirusului. Mai întâi medicii, apoi SMURD-ul și pompierii, polițiștii – toți au crescut în percepția publicului, ba și nivelul politic, cu Președinte, Guvern și Parlament, potrivit ultimelor sondaje de opinie.

Există sprijinul pentru autoritate și pentru a urma autoritatea și măsurile adoptate pentru că și-a asumat trecerea prin criză. Sigur, decidenții care se confruntă cu crizele nu sunt deloc fericiți, măsurile luate creează nemulțumiri și limitări, iar într-o asemenea criză mor oameni și e greu să spui și să comunici că au murit mai puțini decât ar fi putut muri datorită propriilor tale măsuri adoptate. Așa ceva nu se poate comunica, și chiar gestionând bine o criză cu numeroase victime rezultatul e unul negativ politic, costisitor. O dovedește Winston Churchill, care a pierdut primele alegeri după ce a câștiga Războiul al Doilea Mondial. O demonstrează și alte cazuri de la noi, CDR și PNȚCD în 2000, sau PD după criza economică globală din 2008-2010.

Dar interesant este că descoperim meserii care devin indispensabile în aceste condiții: surori și infirmieri, oamenii care fac curățenia și dezinfectarea în spitale, instituții și pe stradă, iată meserii altfel desconsiderate și care astăzi își arată utilitatea. Cu atât mai mult, la nivel internațional, e o adevărată fugă după narațiuni avantajoase și eliberarea de sprijin major pentru terțe state aflate în criză ca instrument de propagandă internă în state cu nuanțe autoritariste. Și ele forțează această realitate în criză.

China și imaginea sprijinitorului suprem al lumii libere

China este preocupată de poziția sa globală, fiind autoarea pandemiei de coronavirus, prin tolerarea târgurilor insalubre cu animale sălbatice vii și cu formulele curente de transmitere la oameni. E și recidivistă, după criza SARS, iar azi lucrurile sunt și mai complicate prin ascunderea, întârzierea și eliminarea postărilor independente care avertizau despre virus din timp. Din contra, reacțiile s-au produs tardiv și pentru proprii cetățeni, și pentru restul lumii, iar informațiile au fost rezervate și disimulate, filtrate altfel,, iar astăzi sunt necredibile.

De aceea China încearcă astăzi să compenseze imaginea „virusului chinez”, cum îl numește Trump sau a virusului Wuhan, printr-o campanie susținută, de stat și privată, de ajutorare a celor mai afectate zone ale globului cu teste, respiratoare și medici. Și toată lumea salută gesturile umanitare, însă când ele sunt imediat valorificate propagandistic, deja lucrurile se schimbă și acest tip de ajutor validat propagandistic are efecte secundare contrare.

Bătălia pentru sprijin interesat în schimbarea narațiunii, de la responsabil al crizei și tăinuitor al molimei lansată pe tot pământul la tentativa desenării ca salvatorului universal, nu are cum să rămână nesancționată. Totuși China are înclinația de a păstra respectabilitatea, de aceea reacționează dur la asocierea virusului cu China, însă nu s-a sfiit să încerce pasarea vinei, susținând că virusul a fost adus în China de soldații americani. După un noian de fake news-uri despre virus care s-au vânturat și răspândit și cu sprijin chinez, de jur împrejurul lumii.

Rusia și războiul informațional al coronavirusului

Războiul informațional a cuprins numeroase teme și direcții de acțiune, în primul rând pentru a sădi frica și nemulțumirea de autoritățile naționale și europene, în al doilea rând pentru a sublinia victoria și acțiunea eficientă a regimurilor autoritare. Ca și celebrele exagerări sau accentuări asupra faptului că UE nu ajută pe nimeni, că statele europene nu sunt solidare, de fapt, că UE în sine a dispărut, acolo unde Rusia deține prim planul multiplicării și scornirii acestor teorii ale conspirației cu obiectivul scindării euroatlantice și intra-europene.

Ținta primordială astăzi rămâne Italia, cea mai lovită azi de molimă, despre care s-a spus ba că SUA ar fi cumpărat din Lombardia peste 500.000 de teste – o aberație, Italia toată nu a avut niciodată testele astea pentru sine, nu să le vândă în SUA, cu atât mai mult nu în regiunea cea mai lovită, Lombardia. Asta și cu sublinierea unei prezumate intervenții a Președintelui SUA care ar fi vrut să cumpere, cu un miliard de dolari, vaccinul unui concern german în exclusivitate pentru cetățenii americani era menit să rupă legătura transatlantică, pusă deja la încercări majore de către Președintele Donald Trump și de modul său depreciativ de raportare la Uniunea Europeană.

UE a lăsat să se scurgă în presă rezultatele unui studiu care arată foarte clar războiul informațional rus și acțiunea Rusiei lui Putin de multiplicare a acestor idei. E motivul pentru care trebuie spuse câteva lucruri clare: toate statele din aria euroatlantică sunt vizate de criză, toate au procedat la limitarea exporturilor de produse necesare în combaterea coronavirusului dar toate au menționat contingente și permise speciale pentru a sprijini și țările vecine lovite de criză. Cât despre sprijinul chinez, el e binevenit, chinezii au trecut prin primul val de criză (se confruntă deja cu un al doilea) și au experiența pe care alți doctori care se confruntă în premieră cu această boală nu o au. Și, de ce nu, poate se și simt vinovați pentru criza creată la nivel global.

Totuși UE face doar ce au lăsat-o statele să facă. Primul responsabil și respondent de criză e statul, apoi statele au decis acțiunile comune și acțiunile UE: procurarea de teste și aparate de respirație asistată pentru toată Europa, finanțarea cercetărilor pentru vaccine și pentru tratamente, relaxarea măsurilor și regulilor deficitelor bugetare și ale semestrului european și pregătirea relansării economice după criză. E rolul ei și și l-a îndeplinit. Nu s-a topit, nu s-a prăbușit și își exercită activitățile ce-i revin.

A pescui în ape tulburi și a încerca să schimbi percepțiile în criză, să tragi avantaje propagandistice într-un asemenea moment, este o întreprindere cu multe probleme și costuri. Într-adevăr, și China, și Rusia, prin acțiunile lor și folosirea ostentativă a posturii de state care sprijină restul lumii, pentru a-și construi avantaje nescontate în criză, sunt blamate de restul oamenilor, mai ales a celor aflați în nevoie. Iar propaganda este considerată oneroasă și murdară în condițiile tentativei de a extrage avantaje nemeritate dintr-o asemenea criză.

Gestiunea eficientă, medicamente și vaccinuri: bătălia pentru imagine a Chinei și Rusiei.

Propaganda inegală a celor doi actori, China și Rusia – primul păstrând recursul la respectabilitate, chiar când acționează indecent, al doilea utilizând cinic și fără scrupule războiul informațional pentru a se poziționa avantajos în perspectiva reașezărilor de după criză – este, însă, egală cu minciuna cu picioarele scurte și lipsa de etică a dansului victorios pe miile de cadavre ale celor morți. Totuși temele par similare și se valorifică cu mai multă sau mai puțină creativitate, mai subtil sau mai ostentativ.

Mai întâi e vorba despre bătălia pentru a transmite eficiența regimurilor autoritare. Blamat în țară pentru ascunderea datelor și amplificarea consecințelor, Partidul Comunist chinez și liderul Xi Jinping compensează azi prin propaganda care arată că a rezolvat criza. Cu ce costuri? Câți morți? Cum a funcționat? Pe ce suferințe și pierderi ale medicilor, surorilor, infirmierilor? Nu o mai spune nimeni. Ostentativitatea naște reacții secundare negative. Mai mult, astăzi vine în China valul 2 al crizei, imunitatea comunitară nu este realizată, iar coronavirusul mai are multe de spus.

Cât despre eficiență, să nu uităm datele ascunse despre molimă, dar și situația economică complicată deja: doar 6% creștere anul trecut – un nivel fără egal și care marchează intrarea în criză, datorii enorme ale bugetelor orașelor și regiunilor care acoperă deficitul național, războiul economic-comercial cu SUA – care a menținut sancțiunile și așteaptă achizițiile chineze de 250 miliarde de dolari dintre care 50 de miliarde produse agricole și alimentare americane, stabilite în prima fază a negocierilor. Peste toate, o prăbușire generală a producției și a piețelor globale care trimite China direct în recesiune, ca pe întreaga lume.

Cât despre Rusia, bătălia pentru piața petrolieră și prețul petrolului a fost pierdută dramatic în fața Arabiei Saudite, care a ales acest moment ca să disciplineze Rusia lui Putin cum a făcut-o cu țările din Golf acum 5-6 ani. Arabia Saudită a inundat piața globală cu petrol, nu numai din producția sa ridicată la maxim, dar și din rezerve, coborând prețul la un nivel nefezabil – 19 dolari barilul de petrol Ural – aruncând în aer bugetul Rusiei. În plus, Ryadul e dispus să țină situația doi ani sau 10 ani, cât e nevoie. Și a refuzat negocierile cu Rusia pentru moment.

Și Rusia încearcă să ascundă victimele și bolnavii. Raportează la nivelul Luxemburgului, cu doar 600.000 de locuitori, de 50 de ori mai puțin decât Rusia. E adevărat că la Est de Ural densitatea e la un om per 2 km pătrați, dar marile orașe din Rusia, Moscova și Sankt Petersburgul, în primul rând, suferă în mod substanțial, de altfel, asociațiile de doctori din Rusia au reproșat această prezentare trunchiată și propagandistică a situației epidemiei de coronavirus.

În plus, în afara exhibării sprijinului trimis terțelor state și al eficienței administrațiilor autoritare, China și Rusia s-au lansat într-o cursă pentru a dobândi medicamentele de tratare și vaccinul anti-coronavirus. Despre medicamente, China are experiența manevrelor și tratamentelor încercate deja. Despre vaccinuri, tot China are avantajul de a deține tulpini și anticorpi recoltați de la cei bolnavi și vindecați, însă nu spune că nu a reușit să obțină un vaccin nici pentru SARS-sindromul respirator acut de acum 17 ani. Însă clamarea unor soluții medicale a fost gândită ca o soluție de propagandă și măreție prezumată a modelelor autoritare chinez și rus.

Efortul global de rezolvare a crizei de coronavirus

Soluționarea crizei actuale a coronavirusului este o problemă globală și nu poate fi rezolvată decât global, împreună, cu toată omenirea. Fuga după tratamente miraculoase sau după realizarea cât mai rapidă a unui vaccin este legitimă, dar reclamă cercetare fundamentală și investiție în realizări științifice și nu propagandă, care nu oprește coronavirusul. Nici nu ține loc de realizări științifice, nici nu duce la tratament sau vaccin.

Exită deja câteva realizări și vaccinuri care au ajuns la testarea umană pe voluntari. Peste 20 de studii sunt finanțate și la nivel european. Așa cum sunt utilizate retrovirusurile – medicamente anti HIV/SIDA – sau cele pentru malarie care par să dea rezultate. SUA are un vaccin, Franța are la Marsilia un centru de cercetări cu realizări în materie de tratamente, Marea Britania testează un vaccin inclusiv în România, de luna viitoare, dar varianta responsabilă d tratare sau vaccinare pe scară largă mai durează. Va veni dar mai trebuie 8-10-12 luni pentru aceasta.

Nici discursurile autoritar, populist sau naționalist nu ajută. Unii doresc să folosească nevoia izolării și distanței sociale pentru a da vina pe străini pentru molimă. Care străini? Chinezii? Pentru că, în rest, în cea mai mare măsură, rădăcinile coronavirusului au fost aduse de afară de proprii resortisanți, în fiecare țară. De proprii cetățeni. În plus, blocarea tranzitului sau a circulației persoanelor nu se poate face în mod absolut. E o copilărie cine gândește astfel. Virusul nu cunoaște frontiere, iar cea mai bună probă e impactul coronavirusului în Coreea de Nord, unde Kim Jong Un a cerut să fie împușcați cei care ar fi vrut să vină din China. Și totuși a pătruns virusul peste tot.

Coronavirusul nu poate fi combătut decât împreună, la nivelul întregii umanități. Așa cum în Europa, bătălia pentru fonduri, piețe și reconfigurarea economiilor vor urma cât de curând după ce trece molima. Criza economică generată e mai importantă, și fiecare stat va recurge la fondurile comunitare pentru a reconstrui propria economie. Tot împreună. Dacă undeva cineva nu respectă regulile jocului, molima va reveni, pentru că ea trebuie să treacă prin toată populația pentru a crea imunitate. Sau a găsi vaccinul care să închidă problema coronavirusului.

Pe de altă parte, nu putem ignora că statisticile făcute strict pe coronavirus. E vorba despre decuparea rezultatelor îmbolnăvirilor și deceselor și privirea exclusiv prin fanta acestei pandemii a tuturor cazurilor, cu ignorarea mortalității naturale zilnice și a co-morbidităților marii majorități a cazurilor tragice, practic a cvasitotalității deceselor. E dificil de spus, atunci când un pacient are cancer în stadiul terminal sau e refăcut după un infarct, sau are alte beteșuguri că moartea e produsă de coronavirus și nu de bolile sale colaterale. Firește că acest coronavirus adaugă riscuri, adaugă un impact major atunci când sistemele imunitare sunt tarate, dar lucrurile trebuie privite, totuși în context.

Lucrul ce nu poate fi ignorat este faptul că, din cauza comportamentului iresponsabil al unor concetățeni care evită și ocolesc regulile, sau le ignoră cu totul, concetățenii care sunt mai expuși suferă forme grave, severe sau critice ale bolii date de coronavirus, respectiv nevoia respirației asistate și tratării în terapie intensivă, fapt ce presează în mod substanțial limitele sistemului de sănătate, a componentei tehnice, aparaturii și mai ales a oamenilor, a doctorilor ce pot trata aceste afecțiuni. Și le datorăm acestor oameni aflați în linia întâi, expuși ei înșiși infectării cu coronavirus, să respectăm regulile și indicațiile pentru a evita un vârf de sarcină asupra sistemului medical național care ar fi imposibil de gestionat. Aici rezidă marea problemă.

În rest, în ceea ce privește pescuitorii în ape tulburi, forcingul lor pentru a dobândi poziții de imagine de prim plan pentru a se lansa în pretinse victorii de prestigiu sau de poziționare în perspectiva reașezării globale, orice asemenea pornire nenaturală și ostentativă la nivel propagandistic poate ajută față de publicul intern – deși și acesta e suficient de sofisticat pentru a ști ce e adevăr și ce e minciună și propagandă – dar sigur nu ajută la nivel internațional. Și nu e nimic mai hulit, mai reprobabil și mai sancționat decât cei ce doresc să profite cu orice preț de efectele unei crize pentru a-și adăuga câștiguri proprii nemeritate, cu atât mai mult când ei au probleme mult mai mari decât cei mai afectați astăzi de criză din rândul statelor liberal democrate ale lumii libere. Între autoritari și propagandiști, pe de o parte, și  spiritul civic și forța de cercetare a statelor democratice, pe de altă parte, eu pariez pe cei din urmă pentru a găsit soluția dorabilă la criză. Și pentru a ajuta ulterior întreaga omenire să se extragă din criza coronavirusului.