Criza coronavirusului dă în clocot și zdruncină guverne, administrații, partide și lideri. În China, s-a dezvoltat cea mai mare revoltă contra partidului unic, Partidul Comunist Chinez, care a gestionat prost criza, a tăcut sub tăcere cazurile și a reacționat dur și autoritar când lucrurile scăpaseră sub control în regiunea Wuhan. În Italia, un decret care introducea starea de urgență și izola Lombardia a fost dat public la nivelul autorităților locale înainte să fie semnat, din faza consultărilor, așa încât numeroși români, italieni și rezidenți de alte naționalități au luat-o la picior prin Italia și prin Europa, răspândind epidemia în zona sudicăa Italiei, mult mai puțin pregătită să confrunte virusul, dar și în alte țări ale UE.

În România, criza coronavirusului a afectat proiectul inițial al alegerilor anticipate care par să se amâne până după criză. E adevărat că, între timp, joi se votează guvernul făcut să treacă, iar pe de o parte opoziția PSD/ALDE/ProRomânia votează cu guvernul PNL, pe de alta PNL va trebui să se descurce cu formula existentă pe actualele liste, așa imperfectă cum este ea pentru următoarele luni până la alegerile la termen, cel mai probabil, în orice caz fără Ludovic Orban în fotoliul de premier.

Și în Republica Moldova coronavirusul face victime. Guvernul no name , cel fără de nume, ca și viitorul guvern de coaliție sunt, în egală măsură, victime sigure ale crizei coronavirusului, dimpreună cu Președintele Igor Dodon care-și riscă postul. Totul pentru că așa se întâmplă cu orice criză: populația este exigentă, vrea soluții la criză și salvarea propriilor vieți, iar superficialitatea sau politizarea măsurilor – vezi declarația penibilă a lui Igor Dodon să nu devină Republica Moldova țară de tranzit pentru români spre casă – doar din dorința de a lovi românii și România, s-a putea să aibă efecte contrare de primă importantă. Până una-alta, cursele din Italia ajung la Chișinău și în Republica Moldova traversând România, care este, ea, țară de tranzit pentru cetățenii celui de-al doilea stat românesc, și nu s-a grăbit nimeni să-i oprească, doar să le aplice măsurile preventive clasice pentru protecția lor.

Ce urmează? O mare încercare pentru toate categoriile de actori politici de la Chișinău. În primul rând pentru zona executivă, a Guvernului no name și a lui Dodon, apoi pentru majoritatea care îl susține, pro-rușii de la PSDM. Problema lui Dodon e că virusul COVID-19 nu știe nici limba română, nici pe cea rusă, și că diatribele premierului al cărui nume nici nu merită pronunțat împotriva istoriei românilor din stânga Prutului are exact valoarea afirmațiilor răutăcioase, istoriei cunoscute și promovate și politicii identitate din vremea lui Stalin ale lui Dodon. Acum începe distracția.

Criza este, în același timp, amenințare și oportunitate. Iar criza este cea care validează sau distruge un guvern și o putere politică. Nu cea inventată sau creată special din rațiuni de imagine. Ci cea reală. Cea în care îți trebuie cunoștințe, nu superficialitate, realism și abnegație, nu propagandă de doi lei. Igor Dodon și guvernul său, întregul său regim se confruntă cu coronavirusul. Cu o criză reală, care nu ține la păcăleli. Nici la propagandă. Nici la minciuni. Nici măcar la amenințări că vine Rusia cu ajutoare și bani, mulți bani, să sperie coronavirusul.

Efectul secundar al Regimului Dodon, a concentrării puterii și atribuțiilor sale în mod neconstituțional, este transformarea actualului președinte și lider informal al socialiștilor proruși în unic responsabil a orice se petrece în Republica Moldova. Și, ghici ce, e criză majoră de coronavirus. Într-un stat cu un sistem medical precar, cu un nivel de cultură sanitară, igienă generală și educație în zona marginală redus și cu riscul ca explozia de coronavirus să înceapă să-și arate colții.

Totul merge până la primele victime, la primii morți, apoi să te ții vinovății și bătălii de imagine! Iar premisele sunt clare, odată ce în stânga Prutului au intrat nenumărate persoane venite din zonele cu probleme, cu precădere din Italia, iar în stânga Nistrului nu există instrumentar de intervenție deloc. Mai mult, capacitatea secțiilor de terapie intensivă și cantitatea resurselor pentru a procura elementele necesare combaterii epidemiei, inclusiv aparate de respirație asistată, este extrem de redusă. Și nu trebuie uitat că toate statele sunt afectate, iar pe o curbă de creștere după model China, Coreea de Sud, Iran sau Italia, în două luni efectele sunt dezastruoase la Chișinău, cu o România ce doar iese din perioada de vârf.

Evident că sursa oricărei soluții va fi tot la București. Și că România nu-și va lăsa frații la greu. Cetățenii Republicii Moldova nu au nici o vină dacă au un guvern și un regim fără capacitate de reacție, resurse sau știință de a ține în frâu lucrurile în situații de criză. Dar până atunci, toată lumea va afla că Regele e gol! Doar vorbe, imagine apropouri, răutați și politică foarte ieftină și pe tonuri foarte de jos.

Mai mult, mai că aș paria că și participanții la coaliție, PDM, nu mai sunt atât de dispuși să încaseze. Pentru că, dacă intră în coaliție, ei vor fi scoși la înaintare drept vinovați în proasta gestiune, indiferent de domeniu, a crizei de coronavirus, în timp ce socialiștii pro-ruși și Dodon vor culege doar eventualele aplauze și plusuri de imagine. În orie caz, intrarea în criză e cel mai prost moment în care să schimbi guverne sau să intri la guvernare. Miroase a aranjamente politice sau politicianiste atunci când oamenii au nevoie de asigurări, garanții, încredere și specialiști.

Să ne lămurim: am deplină încredere în specialiștii în domeniul bolilor infecțioase de la Chișinău. Și în colaborarea lor cu doctorul Străinu-Cercel și cu Raed Arafat, profesioniștii români în domeniul acestui tip de crize medicale. Doar că bunele intenții și eventuala cunoaștere profesională nu țin loc de măsuri, de credibilitate publică și mai ales de angajare și impunere a unor decizii dure, necesare în momente de criză. În plus, lipsesc în Republica Moldova numeroase din serviciile necesare pentru a gestiona criza de coronavirus: livrările la domiciliu, after school și capacitatea de a avea grijă de copiii rămași acasă la închiderea școlilor, furnituri de dezinfectante, măști, combinezoane de protecție, ambulanțe speciale, menținerea fluxurilor de hrană, funcționarea orașelor și localităților mari fără transport rutier, munca de la domiciliu, lecțiile online, etc.

Regimul Dodon se pregătește de cea mai grea confruntare a sa. Nu una politică, nu una electorală, nici, Doamne ferește, una militară, ci una cu realitatea, cu criza, cu virusul, cu propriile limite și cu propria capacitate de a înțelege, de a convinge și de a primi sprijinul publicului. Într-un moment în care chiar și slujba de Paști sau mersul la mormintele apropiaților ar putea fi interzise. Și nu vorbim aici și despre prăbușirea economică ce urmează, concomitent cu intrarea Lumii în criza economică globală!