Așadar, Partidul Democrat, precum mireasa rea de muscă din romanul „Nopțile amanților” de Corina Ozon, și-a mărturisit păcatele. Pocăită, poate acum să-și pună cunună și să îmbrace rochia albă de nuntă.

Reîncarnarea lui Nikita Hrușciov

Miercuri, democrații și-au pus cenușă pe cap. În stilul PCUS-ului, care în 1956 a condamnat „cultul personalității”, fără ca Nikita Hrușciov și compania să-și asume complicitatea la crimele lui Stalin, PDM s-a delimitat de perioada „în care democrația internă a fost redusă dramatic sau chiar anihilată”, fără ca Pavel Filip și oamenii săi să-și recunoască și partea lor de vină pentru derapajele lui Plahotniuc.

Și asemănările nu se termină aici. Aidoma PCUS care, deși a desființat GULAG-ul, a continuat să ”construiască” entuziasmat comunismul, la fel și PDM, cu toate că s-a dezis de „practicile subversive” ale trecutului și și-a confirmat adeziunea pentru valorile europene, și-a propus să mențină în viață sistemul ticăloșit, împărțind puterea cu Partidul Socialiștilor, subordonat direct Kremlinului.

Că democrații ar putea intra la guvernare împreună cu PSRM se vorbește prin târg de la o vreme. Tentația lor de a bate palma cu stânga filorusă a șocat multă lume și în partid, și în afara lui. 

Și nici nu-i de mirare. Pavel Filip, atâta timp cât a fost prim-ministru, a avut un discurs pro-occidental, chiar unionist. Era bine primit la București. O reputație de păstrat, din acest punct de vedere, au dobândit și alți oameni care îl urmează astăzi. Monica Babuc, de exemplu.

Cu toate acestea, în culise, Partidul Democrat de câteva săptămâni bune sondează terenul unei coaliții cu PSRM. Și asta în ciuda faptului că și Bucureștiul, și Bruxellesul  i-au  dat de înțeles că nu agreează un atare concubinaj politic. Scindarea provocată de retragerea din PDM a grupului Candu este consecința negocierilor secrete pe care le poartă Pavel Filip cu Igor Dodon de la un timp încoace. 

Își spune cuvântul aristocrația de partid

De ce șeful statului are nevoie de o alianță cu Partidul Democrat este clar ca bună ziua. El vrea să-și asigure spatele într-un an electoral. Lui Dodon  îi este frică de o criză guvernamentală. O coabitare stabilă a socialiștilor împreună cu PDM i-ar crește șansele de reușită în viitoarele alegeri prezidențiale.

Mai greu este de înțeles de ce PDM își vâră capul în jug. Pasul pe care îl face pare suicidal și îi pune în mare încurcătură pe observatorii politici.

Se lansează fel de fel de ipoteze. Andrian Candu susține că Pavel Filip și adepții acestuia ar fi șantajabili. Se simt cu musca pe căciulă și le este frică. S-ar putea să aibă dreptate. Această explicație nu este totuși suficientă.

Mai există un aspect care scapă atenției publicului. Cu toate că electoratul democraților este în cea mai mare parte pro-european, iar mulți dintre militanții PDM sunt chiar unioniști, aristocrația de partid e preponderent oportunistă și cosmopolită.

PDM nu-i o formațiune politică omogenă. Mai cu seamă, birocrația de partid.  Vârful PDM pare un amestec bizar de persoane cu demnitate și viziuni europene, însoțite de o droaie de parveniți, profitori și cleptomani fără scrupule.

Frustrată rău

Răsfățată și unsă cu toate alifiile guvernării, birocrația Partidului Democrat suferă astăzi cumplit în opoziție. Pe de o parte, își dorește să recupereze privilegiile de odinioară, iar pe de altă parte, se teme de alegeri anticipate  care i-ar putea fi fatale în actualele împrejurări.

Aristocrația de partid ar accepta și o coaliție cu blocul ACUM, numai că PAS și PPDA nu-i fac curte. Chiar și astăzi, în ceasul al unsprezecelea, Maia Sandu îi îndeamnă pe democrați să nu muște momeala întinsă de PSRM, dar nu le propune să guverneze împreună. Spune doar că ar putea coopera pentru a da jos guvernul Chicu. Și atât.

După cum a recunoscut deputatul PDM, Alexandru Jizdan, miercuri, la TV Moldova 1, PDM se teme că va fi folosit și apoi aruncat ca o măsea stricată. Tot din spusele sale se poate deduce că nomenclatura  de partid este supărată că, în ciuda cursului său pro-european, UE le-a întors spatele democraților în iunie 2019.

Mai pe scurt, formațiunea lui Pavel Filip este frustrată rău. În plus, se vede că-i și șantajată. Dar nu cu dosare, asta nu știm, ci cu alegeri anticipate. Dodon le-a spus democraților pe șleau deunăzi că dacă nu acceptă să intre la guvernare cu PSRM, alegerile parlamentare anticipate vor fi iminente, iar ei riscă să nu treacă pragul electoral.

Alianța Kozak-2

Astfel, strânsă la zid, birocrația PDM optează pentru o coaliție cu PSRM, sperând să lovească două ținte dintr-un singur foc. Pe de o parte, va prinde din nou gustul dulce al puterii, iar pe de alta va trage de timp.

Colaboraționiștii democrați, tentați astăzi să intre la guvernare cu socialiștii, își dau seama, desigur, că își vor pierde cea mai mare parte a electoratului. Ei nădăjduiesc însă că, la adăpostul puterii, vor avea destul timp ca să-și rezolve problemele personale.

Anume spectrul alegerilor anticipate cimentează grupul care rămâne alături de Pavel Filip. Liderul PDM mizează pe faptul, probabil, că riscul unui faliment politic care planează asupra partidului precum sabia lui Damocles va opri exodul din fracțiunea parlamentară a PDM.

Fruntașii Partidului Democrat nu ascund că își propun  să reediteze acordul  ACUM/PSRM din vara anului 2019 într-o formulă nouă. Ei cred, pesemne, că dacă PAS și PPDA au supraviețuit Alianței Kozak, va rezista și PDM Alianței Kozak-2.

Își clădesc viitorul pe nisip

Toate aceste calcule sunt eronate. PDM își clădește viitorul pe nisip.

Dodon devine pe zi ce trece tot mai odios. Regimul său provoacă dezgust și indignare. Nemulțumirea în societate crește. Ca să nu mai vorbesc de izolarea pe plan internațional.

În această situație, trădarea PDM nu va domoli spiritele. Din contră, le va incita și mai mult împotriva guvernării pro-ruse, mobilizând exemplar electoratul pro-occidental și unionist.

Pe acest fundal,  Partidul Democrat riscă să se fisureze în continuare, intrând într-o disoluție cronică. Ca rezultat, șansele  actualului președinte de a obține al doilea mandat vor scădea abrupt.

Dacă Dodon pierde scrutinul, se prăbușește și guvernul său. Asta este clar. Așa că PDM, intrând la guvernare cu PSRM, scuipă împotriva vântului.