Deputatul Iurie Reniță scria luni că Igor Dodon a fost declarat persoană ingrată la Cartierul General NATO. Nu-i nicio surpriză, desigur, că i s-a închis ușa-n nas. Dimpotrivă.

Îi arde jăratecul sub tălpi

Președintelui moldovean de la un timp încoace parcă-i arde jeratic sub tălpi. El se pare că a înțeles greșit ospitalitatea occidentalilor care, după ce l-au ignorat ani de zile, l-au primit  în a doua jumătate a anului 2019 în Parlamentul European și la sediul Alianței Nord-Atlantice, i-au oferit tribuna Națiunilor Unite.

A crezut, probabil, că Putin l-a ajutat să iasă din izolarea internațională, și nu spoita alianță cu partidele declarate pro-occidentale. Nu e de mirare că nu a învățat nimic. Și la Bruxelles, și la New-York s-a prezentat cu aceleași mesaje cretine, spicuite din jargonul propagandei Kremlinului, despre „neutralitate garantată”, „Rusia indispensabilă” și „Europa de la Lisabona până la Vladivostok”.

S-a obrăznicit într-atâta încât a dat peste cap înțelegerea ruso-germană în privința guvernării comune ACUM-PSRM. A fost îndemnat să răstoarne guvernul  Sandu, probabil, și de stăpânii  săi de la Kremlin care, în treacăt fie spus, nu sunt mai breji decât Dodon când trebuie să calculeze consecințele faptelor pe care le săvârșesc.

Înconjurat de lingușitori, nebuni și nătărăi, nu și-a dat seama că astfel de gesturi mișelești nu se iartă în politica internațională. Mai cu seamă, în situația în care un pitic politic, prin nesăbuința sa,  sfidează marele puteri.

Bile negre pentru Dodon

După cum am arătat anterior, simptomatică din acest punct de vedere a fost vizita fulger la Chișinău, din luna decembrie 2019, a unui important colaborator al șefului diplomației americane Mike Pompeo. Este vorba de George Kent, adjunctul secretarului de Stat pentru afaceri europene și eurasiatice, care a sosit în Republica Moldova la puțin timp după căderea guvernului Sandu.

El a venit pentru a transmite la fața locului un singur semnal, și anume că Washingtonul este foarte dezamăgit de cele întâmplate la Chișinău. Înaltul oficial de peste Ocean s-a întâlnit cu toată lumea. A fost la guvern, s-a întreținut cu delegațiile partidelor parlamentare, spunându-le unul și același lucru: miza actualelor autorități pe Rusia este un drum care nu duce nicăieri.

Kent l-a evitat însă ostentativ pe Dodon, dându-i astfel de înțeles acestuia că-i un proscris. Că în politica internațională a redevenit ceea ce a fost odinioară: un paria de care trebuie să se ferească orice om de treabă.

Din acel moment, a început numărătoarea inversă pentru președintele pro-rus al Republicii Moldova. N-a încetat zilnic să primească bile negre dinspre Occident.

Dopul de la sticlă

Și ca tacâmul să fie complet, acum o săptămână și ceva la Chișinău a sosit Luc Devigne, directorul general adjunct pentru Europa și Asia Centrală în cadrul Serviciului European de Acțiune Externă. Acesta a supus guvernarea de la Chișinău unei critici nimicitoare fără precedent. A acuzat-o de profanarea reformelor și mimarea luptei împotriva corupției, dând de înțeles că în atare condiții orice finanțare externă este exclusă.

Occidentul este supărat rău. Practic, a început o luptă surdă americano-europeană împotriva Rusiei pentru anihilarea regimului protejat de Putin.

Veți spune că Dodon este prea mic pentru SUA și UE ca ei să-și pună mintea cu el. Într-adevăr, președintele Republicii Moldova nu-i decât un obstacol neînsemnat și lipsit de orice valoare în politicile de putere pe plan global. E un dop, alegoric vorbind, pe care trebuie să-l scoți de la sticlă ca să poți bea șampanie. Și va fi scos, neîndoios.

Ultima vizită pe care Secretarul de Stat american, Mike Pompeo, a întreprins-o în Belarus, Ucraina, Kazahstan și Uzbekistan demonstrează fără putință de tăgadă că refacerea URSS sau limitarea suveranității fostelor republici sovietice de către Moscova contravine intereselor strategice ale SUA. El a promis gazdelor asistență americană generoasă sub rezerva că ele vor lupta pentru independența lor națională și se vor opune expansiunii ruse.

Paritatea americano-chineză

Într-un recent articol, inserat în cotidianul Washington Post, colonelul în rezervă al poliției militare americane, specialist în operațiuni antitero, Wes Martin, un apropiat al administrației Trump, scrie că SUA elaborează un plan de sprijinire multilaterală (politică, militară și financiară) a Georgiei, Ucrainei și Republicii Moldova, pentru a apăra suveranitatea și integritatea lor teritorială.

Interesul american pentru spațiul postsovietic se înscrie în logica noii strategii de securitate națională a  SUA. Conjunctura internațională îi dictează Washingtonului să dejoace planurile Rusiei de a-și restabili imperiul. 

Lumea astăzi a devenit iarăși bipolară. Atâta doar că SUA în prezent au un alt rival decât cel din anii primului război rece. În locul URSS s-a postat China, a doua putere economică a planetei.  Americanii nu pot permite ca Rusia să redevină supraputerea de altădată, întrucât acest fapt ar da peste cap paritatea americano-chineză.  

În aceste împrejurări, SUA și comunitatea euro-atlantică vor contracara mai hotărât ca oricând tentativele lui Putin de a subordona republicile ex-sovietice. Washingtonul se va opune ferm eforturilor disperate ale Kremlinului de a-și reface sferele de influență în teritoriile desprinse de URSS. 

Dubla epidemie

Este la mintea oricui că susținerea americană, despre care scrie Washington Post, nu poate fi acordată atâta timp cât Republica Moldova este condusă de Dodon și clica lui aflată în solda Kremlinului. De aceea, îndepărtarea de la putere a partidei filoruse de la Chișinău devine un obiectiv occidental care nu suferă amânare.

Ne așteaptă un an fierbinte. Republica Moldova se va confrunta cu o dublă epidemie. Va trebui să facă față nu doar coronavirusului, ci și virusului revanșei ruse care a pus stăpânire pe toate instituțiile statului.

Dodon și oamenii săi, ca să scape basma curată, vor căuta, ca întotdeauna, să se ascundă în spatele lui Putin. Rămâne de văzut dacă pe liderul de la Kremlin, încolțit în Siria, îl vor ține curelele să-și apere sluga de la Chișinău.