Motto:

„Cine-au îndrăgit străinii

Mânca-i-ar inima cânii,

Mânca-i-ar casa pustia

Și neamul nemernicia”.

Mihai Eminescu

Aud că la 23 februarie, Igor Dodon și instituțiile de forță din Republica Moldova, în păr, au serbat Ziua Armatei Sovietice. Trec peste aberația de a sărbători ziua armatei ocupantului, al fostei metropole care te-a rupt din trupul țării și a celor care au spoliat mai bine de jumătate de secol acest pământ românesc din stânga Prutului. Dar, totuși, de ce ar sărbători cineva la Chișinău Ziua Armatei Sovietice?

Am să trec peste suma de invective care vin, în mod automat, în gând și pe limbă, de la trădător de neam și țară în sus. Le-a spus Iurie Reniță, fostul Ambasador al Republicii Moldova la București sub forma diplomatică a “bolnavilor incurabili de sindrom Stockholm”. Mult mai interesant este în ce măsură are Republica Moldova ca stat, cetățenii săi, vreun câștig dintr-o asemenea dovadă de slugărnicie și lipsă de verticalitate?

Bi-vectorialul(era să spun bi-polarul) Dodon, cel fără-de-geopolitică și de “națiune civică moldovenească” – sau nici măcar că aici e națiune rusă pur și simplu - nu face altceva decât să-și trădeze opțiunile și să renunțe la verticalitate, logică și justă măsură. Mai mult, crează un nou motiv de opțiune identitară strâmbă, anti-istorică și profund anti-românească prin acest salut la apărătorul patriei sovietice/ruse, în nici un caz a celei a Republicii Moldova. Și parcă era președinte de stat? sau e subordonatul lui Putin, cetățean de rând al Federației, așa cum a fost al URSS?

Președintele Republicii Moldova își crează un nou subiect care divide societatea, alegând să fie doar președintele prietenilor săi ideologici. Și nu realizează că înaintează pas cu pas, gest după gest, spre subminarea imagologică a independenței de stat a Republicii Moldova. Ce altceva poate fi sărbătorirea cotropitorului? Exact ceea ce este și întreaga orientarea spre est a administrației pro-ruse a Republicii Moldova: revenirea la Imperiu și distrugerea fragilei independențe a Republicii Moldova.

Să ne lămurim: istoria Republicii Moldova - și a independenței sale în 1991 – intră în zona revizuirii depline de către regimul Dodon și Guvernul său no-name(fără nume) deopotrivă cu revenirea la moldovenismul vetust, de sorginte sovietică, pe care l-a profesat Igor Dodon, angajând și plătind filmulețe și cărți anti-istorice la istorici marginali, nerelevanți și neimportanți. Astfel, se ignore cu bună credință temeiul, sorgintea și modul în care s-a obținut independența Republicii Moldova, și sunt subminate însăși motivele pentru care este atăzi Republic Moldova un stat independent.

Astfel, în cadrul URSS exista două teritorii luate în baza Pactului Ribbentrop-Molotov: Țările Baltice și Basarabia românească. De aceea primul pas a fost denunțarea Pactului Ribbentrop Molotov de către Sovietul Suprem al URSS, ulterior organizarea unor mari cconferințe la Chișinău care au marcat aceeași denunțare a Pactului, care a stat la baza întemeierii independenței de stat a Republicii Moldova (ca prim pas spre reunificarea cu România, e adevărat, potrivit prevederilor CSCE de la acea vreme). Independența Republicii Moldova s-a produs pentru că URSS, Stalin și armata sa sovietică a luat în mod samavolnic, împreună cu Germania Nazistă a lui Hitler, decizia de a împărți țările dintre ei, începând cu Polonia, și pentru că acest act a fost denunțat juridic de către URSS.

A sărbători astăzi 23 februarie, în premieră în Republica Moldova, ziua Armatei Sovietice, este un act de subminare a independenței de stat a Republicii Moldova. Igor Dodon și oamenii săi de ascultare, Regimul Dodon în întregimea sa, dau o pală independenței Republicii Moldova, a statului în care este președinte. O fi el cetățean al Federației Ruse? De ce închină statul său Moscovei, fostei metropole? De ce își dorește din nou colonizarea, distrugerea statului prin autonomii găgăuze și federalizări pe sub ușă? Ca să fie mai lesne absorbită.