Aparent, Igor Dodon nu ar trebui să fie deranjat de afirmațiile șefului diplomației moldovene potrivit cărora trupele Federației Ruse ar fi intervenit în 1992 în conflictul de la Nistru doar pentru a pune capăt vărsărilor de sânge. Președintele republicii gândește la fel. Cu toate acestea, el s-a alertat atât de tare încât s-a apucat să demonstreze că Aureliu Ciocoi ar fi vrut să spună cu totul altceva, dar nu a fost înțeles bine.

Ca gâsca prin apă

Și parcă dându-și seama că n-a convins pe nimeni, șeful statului a decis să meargă marți împreună cu primul-ministru  la Ministerul de Externe și Integrării Europene pentru a se lămuri la fața locului. Azi urmează să aibă loc o ședință lărgită a MAEIE la care vor participa, potrivit unui comunicat oficial, Dodon și Chicu.

De ce s-au impacientat? Din cauza scandalului iscat? Mă îndoiesc. Dodon adesea a dovedit că iese basma curată din orice zarvă provocată de faptele sale cele mai penibile sau ilegale cu putință.

L-au îngrijorat protestele veteranilor războiului de la Nistru? Poate doar un pic. Foștii combatanți, care au luptat acum 28 de ani cu separatismul, nu pentru prima oară se întrunesc în centrul Chișinăului pentru a cere demisia actualului președinte al Republicii Moldova. De fiecare dată însă el trece peste toate ca gâsca prin apă.

Ca să înțelegem de ce pare Dodon astăzi mai tulburat ca oricând, reacția sa neliniștitoare la vorbele lui Ciocoi trebuie privită în contextul ultimelor evoluții pe plan intern și extern. Haideți să începem  cu situația de acasă, ca să aruncăm apoi o privire și asupra jocurilor geopolitice din jurul Republicii Moldova.

Semne rele anul are

În 2020, Igor Dodon va lupta pentru  a obține cel de-a doilea mandat prezidențial. Însă semnele acestui an electoral nu sunt bune pentru el. 

Se vede că trântirea guvernului Sandu a fost o operațiune specială nu tocmai temeinic gândită. Euforia inițială, când președintele și guvernul său de buzunar sperau că Putin le va umple buzunarele cu bănet, s-a spulberat.

Mai țineți minte cum se grozăvea Dodon că Moscova îi va da dolari cu nemiluita, cel puțin jumătate de miliard? Exultând, premierul Chicu promitea anul trecut că în curând Republica Moldova se va transforma  într-un mare șantier.

S-au scurs aproape patru luni, iar dinspre Moscova n-au curs râuri de lapte între maluri de marmeladă, după cum spera rătăcitul nostru șef de stat. Aflăm acum chiar de la potentații zilei că nu se mai pune problema celor 500 de milioane de dolari. Dodon și Chicu vor fi mulțumiți dacă rușii le  vor da măcar 200 de milioane.

Când va face plopul mere și răchita micșunele

Ceva îmi spune că și această sumă substanțial diminuată va veni când va face plopul mere si răchita micșunele. Și chiar dacă va fi oferit, creditul rusesc se va constitui nu atât într-un prilej de bucurie pentru președinte, cât într-un cap de acuzare împotriva sa.

Contractarea unui împrumut  de la Moscova în condiții netransparente și fără vreo legătură cu reformele, ca să nu mai vorbesc de dobânda care va fi incomparabil mai mare decât cea din FMI sau UE, va aduce prejudicii uriașe Republicii Moldova, fapt pentru care Dodon va trebui să dea socoteală. În plus, banii, dacă vor ajunge pe mâna birocraților de la Chișinău, vor fi în cea mai mare parte furați. Asta e clar.

Nu întâmplător,  Ion Chicu, care anterior spunea că relația cu Fondul Monetar Internațional  e mai mult nocivă decât folositoare, amenințând  cu o seninătate demnă de o cauză mai bună că va renunța la colaborarea cu această instituție, s-a sucit brusc. Deunăzi, s-a întâlnit cu șeful misiunii FMI și a acceptat, sub rezerva desfășurării reformelor, să continue implementarea programului pentru anii 2017-2020. Numai așa va putea lua ultimele 22 de milioane de dolari care au mai rămas de debursat din suma totală de 182 de milioane de dolari.

Între timp, situația economică se înrăutățește pe zi ce trece. Guvernul suferă de un deficit acut de lichidități. Întârzie luni de zile achitarea pensiilor și salariilor în educație, cultură și sectorul sanitar.

S-a ajuns până într-acolo încât Dodon s-a văzut silit să îndemne PSRM să nu încheie vreo alianță cu PDM, întrucât speră să fie refăcută coaliția socialiștilor cu blocul ACUM. Este limpede de ce. Doar un guvern condus de un premier  pro-occidental ar fi în măsură să acceseze niscaiva fonduri  europene.

Nu degeaba să creează impresia că vârful piramidei s-a pomenit răsturnat într-o confuzie generală. Pe Dodon îl dă de sminteală nu doar ministrul de Externe, cu și primul-ministru. Acum câtva timp, bunăoară, președintele  s-a văzut constrâns să-l corecteze pe Ion Chicu care, pentru a justifica majorarea prețului la carburanți, s-a lansat în teoretizări despre costurile producției în economia de piață. 

A atins corzile sensibile

Și ca tacâmul să fie complet, președintelui îi mai lipsea doar ca Ciocoi, din inconștiență sau complezență, să umble la coardele cele mai sensibile ale populației: demnitatea națională și războiul de la Nistru. Ministrul de Externe, fără să-și dea seama ce spune, a făcut un cadou nesperat opoziției –  i-a oferit un puternic liant mobilizator împotriva lui Dodon.

Altfel spus, Ciocoi a ridicat mingea la fileu adversarilor  președintelui. Acestora nu le rămâne acum altceva de făcut decât să convertească în voturi indignarea oamenilor contrariați de elucubrațiile  trădătoare ale unui membru important al garniturii guvernamentale.

Tocmai de aceea, Dodon a sărit ca ars. Dacă dreapta va fi însuflețită de o idee comună, el nu va avea nicio șansă de reușită în viitoarele alegeri. Bazinul electoral al pro-europenilor și unioniștilor este mai mare decât al stângiștilor rusofili. Rămâne doar să fie pus în mișcare.

Or, puterea lui Dodon stă în apatia și dezamăgirea electoratului de dreapta. Așa a câștigat el în 2016, când mulți alegători, decepționați de prestația slabă a Maiei Sandu, nu s-au prezentat la sectoarele de vot.

Un președinte corupt

Unde mai pui că președintele republicii este extrem de vulnerabil. Legăturile sale oculte cu diverși oligarhi ruși care îi finanțează sejururile luxoase, fapt mărturisit chiar de el, sunt acte de corupție crasă. Vicios și vândut nu-i doar demnitarul prins în flagrant delict luând mită.

A fi corupt, scrie, Jean-Franscois Revel, înseamnă a utiliza direct sau indirect puterea politică sau administrativă în afara câmpului ei legitim, pentru a dobândi avantaje în bani sau în bunuri, distribuindu-le  la rându-ți rudelor, amicilor, partizanilor sau oamenilor de încredere. Finanțarea rusească a președintelui pentru PSRM se încadrează perfect în această definiție.  

Ce mai calea-valea,  Dodon  e un președinte corupt. Asta se  vede și de pe lună. Tocmai de aceea se agită și se cramponează de putere. Fără un nou mandat prezidențial simte că nu are cale de scăpare. 

Sugestia lui Pompeo: scăpați de Dodon!

Colac peste pupăză, nu-i surâde lui Dodon nici conjunctura internațională. Simptomatic din acest punct de vedere este ultimul turneu diplomatic  al secretarului de Stat american Mike Pompeo  în câteva republici ex-sovietice.

Vizitele sale în Bielorusia, Ucraina, Kazahstan și Uzbekistan au urmărit să demonstreze tuturor că SUA nu acceptă ca statele independente desprinse de defuncta URSS să fie menținute în sfera de influență a Federației Ruse. Practic, Washingtonul dă de înțeles că visul lui Putin de a reface URSS este irealizabil, deoarece contravine intereselor americane.

În capitala Kazahstanului, Mike Pompeo a lăsat să se întrevadă că SUA nu-i va lăsa pe kazahi singuri în fața poftelor expansioniste ale Rusiei și Chinei. I-a încurajat totodată să-și consolideze independența națională.

La Minsk, Mike Pompeo l-a îndemnat pe Lukașenko să lupte pentru suveranitate și i-a promis că, în caz de forță majoră, producătorii americani vor acoperi 100% cererea de energie a Bielorusiei. În plus, a anunțat că în curând  Washingtonul va desemna un ambasador la Minsk. Astfel, pentru prima oară în 12 ani relațiile diplomatice dintre cele două țări vor fi refăcute la cel mai înalt rang. 

La Kiev, secretarul de Stat american de asemenea nu a venit cu mâinile goale. A reiterat că SUA nu vor recunoaște niciodată anexarea rusească a Crimeii și a anunțat noi sancțiuni împotriva Rusiei.

În Uzbekistan i-a sugerat președintelui Mirzioev să intre nu în Uniunea Eurasiatică, ci în Organizația Mondială a Comerțului. Mai pe scurt, Washingtonul a dat de înțeles că va susține până și regimurile autoritare din spațiul ex-sovietic dacă ele vor lupta pentru independență și debarasarea de vasalitatea față de Rusia.

Pompeo a transmis astfel un mesaj puternic nu doar celor patru țări vizitate, ci și celorlalte state din teritoriile fostei URSS, deci și Republicii Moldova, să se bată pentru libertate și să-și ia distanța de precauție față de Kremlin. Acest curs al Washingtonului va avea un impact cert asupra zonei noastre geopolitice, iar Dodon știe asta. I-a lămurit, probabil, Dmitri Kozak, noul responsabil cu politicile Kremlinului în republicile ex-sovietice.

Îndemnul sugestiv al secretarului american, Mike Pompeo, către statele independente din spațiul fostei URSS de a se descotorosi de influența rusească ar putea fi interpretat în cazul nostru și ca „scăpați de Dodon și de guvernul său!”. Iată de ce președintele moldovean este sfătuit de Moscova să-și schimbe blana, nu însă și năravul, ca să nu irite Occidentul.

În aceste condiții, declarațiile clocite de firea lingușitoare a ministrului Ciocoi, care nu a înțeles ce vânt bate de la o vreme dinspre Est, au picat aiurea în tramvai. Însă pentru Dodon e târziu să se deghizeze în conducător echilibrat și modern. Oricât s-ar farda, politicește vorbind, arată ca dracul.