Am învățat să privim sistemul internațional al Relațiilor Internaționale de după cel de-al Doilea Război Mondial ca funcționând peste 70 de ani pe baza regulilor preeminente ale democrației liberale și a lumii bazată pe reguli. Mai mult, în ultimii 30 de ani mulți l-au crezut pe Fukuyama când anunța sfârșitul istoriei și al bătăliilor ideologice de tip Război Rece. Dar nu a fost așa: modelul liberal-democrației a fost subminat în primul rând din interior, de capacitatea de adaptare tot mai redusă a democrației liberale la exigențele cetățenilor și la schimbările tehnologice, dar și a lidershipului Occidental la realitate, exigențe și așteptările publicului. În plus, China a introdus concurența neloială a modelului eficienței economice prin sistemul capitalismului autoritar centralizat, pe deplin controlat, în timp ce Rusia a continuat să introducă variații ale culturii forței și a fricii în Relațiile Internaționale.

Democrația liberală: de la rațiune la emoție.

 Evoluțiile din ultimii ani ale sistemelor politice occidentale, ale democrației liberale, au dovedit că traversăm un adevărat moment de risc existențial. Dacă la nivelul preocupărilor ecologiste natura pare să se revolte pe exploatarea făcută de om, la nivelul relațiilor internaționale trăim o adevărată epocă a unul posibil colaps al sistemului politic. Motivele sunt multiple, dar putem vorbim în primul rând depre problema fundamentală a faptului că ordinea politică ce funcționează în majoritatea statelor, indiferent de caracteristicile particulare, nu mai livrează suficient în fața exigențelor cetățeanului.

Mai grav, însuși statul e pus sub semnul întrebării, ca formă de organizare instituțională, pentru că nu mai livrează serviciile fundamentale pentru populație și cetățenii săi tot mai greu de nemulțumit. Contemplăm o falie între cerere și ofertă – cu referire directă la serviciile și atribuțiile puterii politice. Suntem în paradigma dușmanului din oglindă: Am întâlnit dușmanul, și ală suntem noi înșine! Suntem parte a problemei din ce în ce mai mult!

Nu e singurul motiv, firește. Lucrurile evoluează, tehnologia evoluează, publicul are acces la infinit de multă informație și actul guvernării este foarte transparent. Social media ajută la democratizare, în sensul accesului cât mai larg la informații și al audienței opiniilor individuale în grupuri tot mai largi ale populației. Guvernarea e tot mai grea iar publicul tot mai exigent. Pe de altă parte, efectele tehnologiei și ale social media sunt tot mai importante prin susținerea dată ideilor etreme și populismului, în mod indirect.

Efectele secundare ale social media. Populismul

Algoritmii promovează ceea ce se consumă mai mult, nu ceea ce e mai real, rațional, argumentat. De aici preeminența emoțiilor și a tonurilor ridicate, în cele mai prizate postări, chiar dacă sunt contrare realității, rațiunii și promovează falsuri, fake news și exagerări. Câștigă cine urlă mai tare, care primește microfonul și amplificarea mesajului său, pentru că e prizat, nu cine are legitimitatea și instrumentele să spună opinii corecte și argumentate. Avem, astfel, de a face cu o primă formula de distrugerea și pervertire a democrației. Dușmanul vine din interior. Tolerăm în social media rațiunea de business și modelul afacerii contra principiilor democrației liberale.

Apoi, social media nu e democrație. Democrația e dezbatere rațională într-un mediu/ spațiu public. Nu amplificarea prin ecou a unor idei în nenumărate spații publice închise, alternative și iraționale, concomitent cu distrugerea spațiului public clasic. Dispare și baza comună de informație și date care este un alt principiu fundamental, pentru judecarea democratică a reprezentării și acțiunii guvernamentale. Avem realități alternative, opinii și nu date, abordări partizane diferite și din ce în ce mai puțină dezbatere reală.

Pentru binele public, pentru demnitatea publică și reconstrucția democratică, trebuie încetată abordarea indulgentă față de modelul de bussiness creat de social media care favorizează emoțiile și popularitatea în detrimentul rațiunii. Această abordare afectează fundamental democrația. Creația aceasta nemaipomenită a social media trebuie reglementată și readusă în paradigma rațională și democratică, fără posibilitatea de a exclude voci opuse ca opinii și de a crea bule de opinii ca niște camere cu ecou, întărind profund preconcepțiile și credințele și nu contestând și criticând prin dialog și argumentație. Social media actuală alterează democrația!

Partitocrația excesivă și nașterea acționarului individual la puterea globală

În al doilea rând, mai e o meteahnă tot mai acuzată de societățile contemporane. Partitocrația. Un leadership democratic tot mai închis. Partidele sunt închise și au politici de cadre discutabile și ierarhii ce privilegiază loialități și nu calități. În plus, există tendința de a acapara întreaga putere și a o distribui exclusiv la nivelul liderilor de partid. Liberalismul și parteneriatele cu societatea civilă, cu sindicatele, cu grupurile de reflecție, cu celelalte elemente ale societății civile, au dispărut sau s-au estompat.

Rezultatele sunt la fel de reprobabile. Mai întâi, pozițiile de conducere în stat sunt ocupate doar de membri de partid. Care sunt și așa din ce în ce mai slabi, prin efectul partidelor tot mai mici și semi-închise și a organizațiilor lor fals deschise, ca și a ierarhiilor acestora bazate pe loialitate și spirit de gășcă. În plus, sunt tot mai discutabili prin aria restrânsă a selecției – membrii de partid reprezentând doar 5-7-10% din populația statelor democratice. A rezuma conducerea unui stat, elitele, doar la această secvență din populație e detrimental principial și naște reacții de discriminare nu pe baza culorii partidului, ci între membrii de partid și nemembri.

În schimb, marea masă a elitelor reale, oamenilor cu meserii și poziții legitime în domeniile lor, după cariere impresionante, nu pot conduce domeniile în care sunt profesioniști recunoscuți tocmai pentru că nu sunt membri de partid. Această nouă postură naște tot mai des revolta societății civile. De ce ar trebui ca sistemele democratice să oblige la îmbrăcarea hainei de partid – a disciplinei și loialităților discutabile din interiorul acestor structuri moderne de produs resurse prin poziții, nu prin muncă? Dacă ar avea o meserie, e de înțeles, dar avem deja generații de politicieni cu un singur loc de muncă, partidul. Alt punct de revoltă a societății.

Nu în ultimul rând, am dezvoltat, prin același instrument tehnologic modern - social media, calitatea de individual stakeholder. Omul acționar cu cota sa de putere, omul cu vocea sa individuală de neocolit și de neignorat în democrația perfecționată contemporană. Cu impactul său personal asupra evoluțiilor și cu relevanța sa specifică în raport cu cei din jur. Și toate contează într-o democrație. Toate aceste influențe individuale. Cine știe să le asculte, să le capaciteze și să le adune, câștigă.

China și competiția de model

Dacă multe din reacțiile negative la adresa democrației liberale și a ordinii internaționale bazate pe reguli vin din interior, există și atacuri și subminarea regulilor și a sistemului Relațiilor Internaționale și din exteriorul liberal democrației. China este principalul actor care a introdus elementele în domeniul competiției de model. Își cultivă o respectabilitatea clamată și menținută prin evitarea ostentativității și reacțiilor directe sau a propagandei excesiv de vizibile, în afara propriilor frontiere, introducând modelul capitalismului autoritar, altfel asumat a fi mai eficient decât cel clasic, al pieței libere - prin număr, dimensiune, forță și centralizare a deciziei, dar și prin conformismul societății forțate să respecte linia partidului comunist unic.

Pe de altă parte, China vine cu controlul publicului, propunând, de fapt, sistemul alternativ care are alte resorturi. China exportă controlul din propria țară asupra societăților noastre. Huawei și 5G și armatele de hackeri nu au doar rolurile evidente de furt de tehnologie și spionaj economic, ci și pe cel de a intra în substanța societăților occidentale, de a culege baze enorme de date și de a controla cât mai mult la nivel global. Vine din paranoia Partidului Comunist Chinez, care e obsedat de amenințările la conducerea lor internă. Dacă vom combina aceste efectele cu insecuritatea personală a liderilor într-o societate dominată și controlată autoritar dar și efectele puterii absolute în domeniul paranoiei puterii, realizăm motivația instrumentelor proiectate asupra întregului internet și a populației întregii lumi.

Beijingul vrea să depășească și să iasă din secolul umilirii Chinei, care a fost eliminată de la marile decizii globale și a suferit marginalizarea în treburile lumii. De aici sistemul alternativ conceput, al capitalismului autoritar centralizat și al controlului general. Utilizarea puterii e baza unei neînțelegeri fundamentale în sistemul internațional contemporan între sistemul bazat pe demnitatea omului și pe libertățile sale, pe liberul său arbitru, pe convingere și câștigarea susținerii fiecăruia, și cel bazat pe controlul publicului, a tuturor oamenilor, a întregii societăți. Pe ierarhie bazată pe punctajele sociale absolute ca recomandări pentru orice funcție. Controlul total. Bătălia aceasta de sistem determină și scindare pe alte dimensiuni a organizării lumii. Și este dublată de procesul de pervertirea conceptelor occidentale.

Fake concepts. Mimetism. Exportul de sistem și controlul societății globale.

China a intrat într-o fază de mimentism complet, la nivelul politicilor internaționale. Imită democrația, preia conceptele clasice din sistemele democratice și din sistemul internațional bazat pe reguli și nu le mai combate. Costă prea mult, e inutil și nu are sens. În schimb, pervertește sensul acestor concepte, le redefinește și le utilizează cu propriile sale înțelesuri. Xi Jing Ping a lansat, astfel, războiul comunicării globale China-SUA. Apare tot mai evident. Competiția globală e clară!

Se disting, astfel, 4 falii de comunicare: Mai întâi, falia de concept. China susține că integrează tot, cu precădere conceptele occidentale și obișnuința valorificării conceptelor. Apoi lansează concepte noi, eventual cu mici schimbări de text din traducere, care sună corect în mentalitatea și percepția occidentală și intră ca atare în limbajul global. Conceptele devin parte din strategia de propagandă subtilă extinsă prin strategia de comunicare propusă, cu impact la nivel global și deja pe multe medii specifice.

Apoi avem falia/diferențele de definiție. China își ușurează comunicare cu companii specializate internaționale în discursurile globale, cu diferențe între comunicarea internă și internațională, dar și cu utilizarea de cuvinte/concepte din spațiul internațional – stat de drept, multilateralism, etc. Sunt texte și prezentări de concepte care au alte definiții, sună aproape de realitate, sună la fel sau acceptabil față de cele originale, dar reflectă cu totul alte înțelegeri ale acțiunilor definite.

Conceptele clasice, inclusiv drepturile omului, suferă redefiniri. Și în Comisia pentru drepturilor omului a ONU cum încearcă schimbarea definiției. Și pe internet termenii clasici dobândesc, prin uz și pervertire, altă definiție. Reacția e una de suveranizarea a conceptelor și termenilor politologiei și a relațiilor internaționale și o ambiție de normativizare a definițiilor proprii.

În al treilea rând se observă falia/diferențele de context internațional. Cadrul de dezvoltare sunt cele de a imita și crea reuniuni de prestigiu. Apar Forumuri și summituri alternative celor existente, cu relevanță mai largă, participare enormă și multe figuri de prestigiu. China își construiește propriile forumuri, care devin summituri de referință, dar cu alte state participante, cu scopul de a ieși în evidență și de suplini contextele cunoscute, de a prelua legitimitatea acestora în noile contexte. Însăși ideea acestor forumuri de dezbateri este pervertită, în noul context, în care devin platforme de propagandă și promovare strictă a propriilor idei și consacrarea propriilor înțelesuri ale conceptelor produse.

În fine, avem și falia/diferențele de narațiune. Diferențele vin din relevanța și semnificația evenimentelor internaționale existente: bătălia cu populismul devine cțiune anti-democratică, împotriva libertății de exprimare clamată, stoparea sau neacceptarea migrației este încălcarea propriilor principii de deschidere democratică; yellow vest sunt represiuni împotriva libertății întrunirilor publice și a manifestațiilor de protest.

Alături vine contrastul eficienței, ca punct de referință suprem al autoritarismului – chiar dacă exclude susținerea publică și presupune impunerea, iar eficiența nu e deloc utilă atunci când sistmeul întâlnește probleme noi și crize, acolo unde nu mai știe să se adapteze și să reacționeze statul bazat pe verticala centralizată a puterii. Economia și creșterea este exploatată prin contrapunerea diminuării sărăciei și creșterea nivelului calității foarte joase a vieții în aceste sisteme și regiuni versus drepturi și libertăți la care populația renunță pentru aceste deziderate strict economice. Confuzia de termeni și înțelegeri, cu aceeași formă, lesne de recunosut, e cea mai greu de contracarat. Se trece, astfel, de la fake news la fake words!

Rusia. Pânda golanului de la colțul străzii

Pe aceeași dimensiune autoritaristă avem și Rusia. Aici cu un dezinteres aproape deplin pentru respectabilitate. În schimb, la baza acestei abordări autoritariste stă cultura forței și valorizarea fricii. Elementele de model cu care contracarează, modelul democrației liberale este introducerea variantei tradusă/pervertită ca democrație suverană – verticala puterii, centralizarea deciziei și a resurselor și controlul total al plus valorii sistemului. În plus este atacat sistemul internațional bazat pe reguli prin revizionism, relativizarea și încălcarea neasumată a regulilor.

Deci modelul autoritar al Rusiei păgubește prin faptul că nu acoperă componenta economică decât prin privilegiații sistemului și oligarhi. Câștigurile nu se reflectă la nivelul societății, iar autoritarismul nu e un târg între libertăți și prosperitate economică, ca-n varianta chineză, ci aici câștigă doar cei aleși și vârfurile prin oprimarea celorlalți, care se conformează pentru că funcționează represiunea și pentru că sistemul politic livrează demnitate, patriotism și mulțumirea de a aparține unui stat puternic, care nu e constrâns de reguli, le sfidează și-și decide propriul drum singur

Vladislav Surkov consilierul și eminența cenușie a Kremlinului, și Igor Ashmanov, șeful rețelelor neuronale și a războiului informațional rus, au vrut să transforme Putinismului actual în model de export. Un model bazat pe puterea pe care o transmite și o presupune, asumarea de voință și utilizarea forței fără limite în reguli internaționale, dar și prin frica pe care o emană și o proiectează asupra celor din jur. Modelul puterii nestăvilite de reguli ar putea, potrivit creatorilor săi, să fie atractiv la nivel internațional, ca și formulele interne autoritare create în ultimii 20 de ani.

Dar efectele secundare sunt lipsa susținerii reale a populației și nevoia constantă de represiune – lucru valabil și la modelul chinez – dar fără o contravaloare palpabilă pentru cel condus decât producerea simțămintelor interne susținute de educația patriotică și apartența la un actor puternic, care inspiră frica în jur. Care domină arbitrar vecinătatea și lumea occidentală, democratică. Aparențele și nevoia de postură morală înaltă au dispărut și domină doar poziția golanului de la colțul străzii care domină cartierul prin agresivitate și violență. Fără nici o geană de respectabilitate.

Ei bine, și acest model concurează, oricât ar părea de paradoxal, cu liberal democrația și sistemul internațional bazat pe reguli. Și obține atractivitate prin promovarea excesivă și împachetarea avantajoasă în propagandă, unde modelul liberal democrat este considerat slab tocmai prin valorile sale (motiv de contestare a lor), cu lideri slabi și dependenți de mandate scurte și mai ales de voința schimbătoare a publicului, conducători care respectă regulile constrângătoare ale Relațiilor Internaționale și nu-și dau frâu liber adevăratei dorințe, puteri și forțe acumulate. Lideri și state democratice care, potrivit aceleeași propaganda, nu sunt eficienți în politica externă din cauza instituțiilor necesare a achiesa ideile individuale și a echilibrelor de putere ce constrâng și limitează decizia individuală a liderilor. În acest context, Rusia lui Putin este puternică, iar modelul său de booling global devine atractiv. Chiar și contra liberal democrației tradiționale, a drepturilor omului și libertăților individuale.