Nu arunca noroi în fântână. S-ar putea să mori de sete. În această situație penibilă s-a pomenit Igor Dodon care, după ce a înjurat România ca la ușa cortului mai mulți ani de zile, practic de-a lungul întregii sale cariere politice, a ajuns astăzi să-i caute favoarea.

Sucirea președintelui

Deși nu am un glob de cristal ca să văd viitorul,  de la o vreme mă așteptam ca Igor Dodon  să încerce să se pună bine pe lângă București. Sucirea sa era previzibilă.

Economia națională este la pământ. Vistieria s-a golit. Deficitul bugetar se accentuează periculos.

După 1 ianuarie un val de scumpiri s-a abătut peste Republicii Moldova. Au crescut aproape simultan prețurile la carburanți, energia electrică, alimente și transportul interurban. Potrivit experților, lucrurile vor degenera și de acum încolo. Majorarea tarifelor la electricitate și gazele naturale va provoca o reacție în lanț, sporind costurile de producție în multe alte ramuri.

Un miraj pentru fraierii rătăciți

În naivitatea sa, Dodon a crezut că-l va ajuta Putin cu Medvedev. Miza pe Rusia a președintelui și a guvernului său de buzunar s-a dovedit a fi o bagatelă. Un miraj văzut de niște fraieri rătăciți pe niște drumuri geopolitice întortocheate.

Moscova plătește pe ascuns, bineînțeles, oamenii săi și din fostele republici sovietice, și din multe țări vest-europene. În solda ei se află politicieni, partide, organizații nonguvernamentale, vedete din show-biz etc. Toate aceste cheltuieli sunt însă niște mizilicuri.

Putin devine mult mai rezervat însă când vine vorba de credite acordate altor state. Țările beneficiare ale  infuziilor financiare ruse pot fi numărate pe degete.

Republica Moldova, nefiind o prioritate strategică pentru Moscova, nu are cum să se numere printre ele. Am spus-o și o repet: rușii vor s-o subordoneze,  ca să se infiltreze astfel în spatele Ucrainei și să ajungă aproape de gurile Dunării, dar  fără să se cheltuiască tare.

Pe urmă, Kremlinul nu dă bani unui stat a cărui putere politică se poate schimba mâine. Lui îi plac certitudinile care între Prut și Nistru lipsesc.

Ca să nu mai spun că în urma căderii guvernului Medvedev și a evoluției regimului Putin de la autoritarism la sovietism, resursele imediate ale Rusiei sunt redirecționate către proiectul numărul 1: refacerea parțială a URSS prin reîncorporarea Bielorusiei și Novorusiei. Se pare că în curând Kremlinul va denunța acordurile de la Belovezhskaya Pușcha în urma cărora Uniunea Sovietică a încetat să existe.

Iubește Rusia din entuziasm

Astfel, Moscova se pregătește de o iarnă internațională lungă, de o congelare de durată a relațiilor cu Occidentul, fapt ce nu-i exclus pe alocuri să conducă și la conflicte armate. Toate acestea reclamă o mobilizare generală a Rusiei și pe plan politic, și pe cel financiar.

Nu este de mirare faptul că în atare condiții rușii i-au propus lui Dodon să-și diminueze nițel poftele. Să iubească Rusia și din entuziasm, nu doar pe banii proveniți din offshore-urile miliardarilor de curte ai președintelui Putin.

Moscova l-a mai sfătuit pe Dodon să profite și de asistența economică a UE. N-a fost să fie însă. Demolarea guvernului Sandu nu fusese digerată la Bruxelles și în cancelariile europene. Iată de ce banii occidentali pe care a contat guvernul Chicu nu au mai venit la Chișinău.

Singur pe lume

Nici pe Erdogan nu se poate bizui Dodon, deoarece nu-i în stare să-i întoarcă datoria pentru reparația sediului prezidențial. În afară de faptul că i-a extrădat abuziv pe cei 7 profesori turci, președintele moldovean mai urma să transfere în proprietatea guvernului de la Ankara și liceele „Orizont” din Chișinău. Nu se mai poate însă face asta, deoarece există obstacole juridice insurmontabile.  

La toate acestea se adaugă izolarea politică a Republicii Moldova. Spațiul ei  de manevră pe arena internațională la ora actuală este mai îngust ca oricând de la proclamarea independenței încoace. Ambii vecini privesc cu suspiciune regimul Dodon. Kievul devine tot mai  ostil, iar Bucureștiul îl ignoră.

Cu toate că a vânat la Ierusalim, într-o singură zi, vreo 24 de lideri străini (sic!) pentru a se fotografia cu ei, asta nu-i folosește la nimic lui Dodon. El rămâne indezirabil, după cum arată politologul Victor Chirilă, în țările pe care aceștia le reprezintă. Fală goală, traistă ușoară.

Degeaba strânge Dodon mâna regilor, episcopilor, președinților și premierilor pe unde apucă. Zbaterea sa este  absolut inutilă. Politicește vorbind, el este astăzi singur și acasă, și în lume.  

În aceste împrejurări, Republica Moldova devine neguvernabilă. Starea infracțională în prezent este mai proastă ca oricând în ultimele două decenii. A ridicat capul crima organizată care părea pusă la respect de la un timpîncoace. Diferite grupuri de interese își reglează conturile la lumina zilei ca și cum statul nu ar avea stăpân. Chiar dacă Dodon a vrut să fie al doilea Plahotniuc, se vede că nu-l ține cureaua. Situația îi scapă de sub control.

Așa s-a văzut el silit să-și calce pe inimă și să încerce să-i intre în voie Bucureștiului. Momentul potrivit a fost vizita sa la  Ierusalim, unde a participat la comemorarea Holocaustului. Printre liderii cu care a reușit să-și facă selfie a fost și Klaus Iohannis. Profitând de ocazie, Dodon a hotărât să capitalizeze întâlnirea cu omologul său de la București.

Trebuie să plătească

Președintele Republicii Moldova, în disperare de cauză, pesemne,  s-a apucat să facă complimente României pe pagina video de Facebook, subliniind că aceasta este „partenerul nostru strategic”.  Românii pe care i-a blamat ani de zile cu aburi la gură au devenit brusc „frații noștri de peste Prut”. Curios, nu?

Încă acum un an Dodon susținea că Bucureștiul „pune la cale distrugerea Republicii Moldova”. În noiembrie 2017, le spunea politicienilor români care veneau la Chișinău: „nu aveți ce să umblați pe aici cum umblă Băsescu acesta prin sate. Mare erou, l-au fugărit de la dânsul din țară și a venit să ne facă nouă aici politică”.

De atitudinea sa față de unioniști nu mai vorbesc. Aceștia deveniseră ideea lui fixă. „Și acum, din cauza la niște lepădături (sic!), se răstea el la adepții unirii cu România, să distrugem speranța milioanelor de moldoveni care vor să se întoarcă acasă, pentru ca să ne unim nu știu cu cine”.

Și după toate acestea Dodon crede că poate trece peste scârboșeniile sale cu o simplă lingușire? Că e posibil să intre în grațiile României cu niște măguleli ieftine?

Zadarnic speră. Astfel de insulte la adresa unui stat nu se iartă. Ele se plătesc. Și se ispășesc.

Până atunci vorbele sale dulci sunt curată ipocrizie. Nu-l crede nimeni.