Joi, 23 ianuarie, cu o zi înaintea Ziua Unirii Principatelor (unirea mică) la 24 ianuarie 1859 în România, presa românească a explodat, motivul fiind o declarație a Președintelui ucrainean Volodimir Zelenski, de miercuri, 22 ianuarie, la 101 ani de ziua unității Ucrainei(1919) ce se constituie într-un apel la solidaritate adresat conaţionalilor săi în care apare, printre altele, formularea că ''Bucovina de Nord a fost ocupată de români'', potrivit discursului în limba engleză postat pe site-ul preşedinţiei de la Kiev. Pentru că subiectul a făcut epocă și a generat numeroase reacții – de înțeles, într-o anumită măsură - pentru că este unul emblematic pentru politica externă românească și mai ales pentru relațiile dintre cele două țări, am ales să facem disecția anatomică a acestei afaceri.

Ce s-a întâmplat. Faptul. Contextul. Declarația.

Președintele Zelenski a rostit un discurs care, pentru conformitate, merită relevat fără decupaje și în deplinul context. Astfel discursul – publicat în limba engleză pe site-ul MAE ucrainean, sună astfel:

''Cu exact 101 de ani în urmă, a avut loc unul dintre cele mai semnificative evenimente din istoria statalităţii ucrainene şi a luptei pentru eliberarea naţională. 'Visele seculare pe care cei mai buni fii ai Ucrainei le-au trăit şi pentru care au murit au devenit realitate'. Acesta este un citat din Actul Zluki, care a anunţat reunificarea într-un stat unic, independent şi care a fost proclamat de liderii RPU (Republica Populară Ucraineană - n.r.) şi RPUO (Republica Populară a Ucrainei Occidentale - n.r.) pe 22 ianuarie 1919 în piaţa Sofia din Kiev.

În toate colţurile Ucrainei acest fapt a fost primit cu entuziasm şi inspiraţie: în sfârşit exista şansa de a construi o ţară unită şi independentă. Din păcate ea a fost irosită. Ambiţiile politicienilor i-au împiedicat să realizeze adevărata unitate statală. Unitate nu în cuvinte, ci în fapte. Curând RPU a părăsit Kievul sub presiunea bolşevicilor, majoritatea teritoriului Galiţiei a fost ocupat de trupele poloneze. Bucovina de Nord a fost ocupată de români, iar Cehoslovacia a luat Transcarpatia.

Au trecut peste o sută de ani. Am tras vreo concluzie din această poveste? Ea ne învaţă un principiu simplu, dar vital pentru Ucraina: doar împreună suntem puternici'', a spus şeful statului ucrainean în discursul de pe site-ul preşedinţiei.


Zelenski a subliniat că, în lumea de astăzi, sensul unei naţiuni ca întreg provine nu doar din tradiţii, cultură şi religie comune, ci şi din valori, precum integritatea, onestitatea, toleranţa, libertatea, democraţia, dorinţa de prosperitate economică, respectarea legii, a proprietăţii private şi a celui de lângă tine.

''Sunt ucrainean. Pentru că trăiesc conform legii. Întotdeauna gata să îmi protejez patria când este nevoie. Sunt un model de comportament pentru spaţiul post-sovietic: în apărarea drepturilor mele, protejarea libertăţii de exprimare, statul de drept, societatea civilă, toleranţă zero pentru corupţie. Sunt ucrainean. Pentru că sunt un cetăţean responsabil. Îmi plătesc impozitele'', a mai spus preşedintele ucrainean.
El a menţionat că sprijină şansele egale pentru bărbaţi şi femei şi drepturile reprezentanţilor tuturor minorităţilor naţionale şi ale tuturor religiilor.

''Compatrioţi ucraineni! Pentru a fi puternici, trebuie să fim uniţi. Pentru a deveni uniţi, trebuie să fim puternici. Să ţinem minte asta! Felicitări! O Zi fericită a unităţii Ucrainei!'', a transmis Volodimir Zelenski în finalul discursului său

De remarcat câteva lucruri:

-         Președintele ucrainean Volodimir Zelenski nu a atacat România în acest discurs. Din contra, apar în discuție toate statele din regiune care au preluat teritorii din fostul imperiu austro-ungar dizolvat. Teritoriile lor ocupate, în mare măsură, care astăzi se regăsesc în cuprinsul Ucrainei.

-         În document nu se menționează explicit despre faptul că cineva ar fi ocupat teritoriile Ucrainei.

-         Mesajul era adresat cetățenilor ucraineni, fiind unul de uz intern, mobilizator și patriotic, de ziua unirii. Mesajul nu viza în primul rând această componentă incriminată – care era mai degrabă marginală firului principal al prezentării. Scopul mesajului nu era atacul României/altor țări care ar fi ocupat ceva – teritorii de la Ucraina. Acastă referință putea chiar să și lipsească. În descrierea Președintelui, nevoia de unitate ucraineană nu avea de a face cu recuperarea teritoriilor de către statele naționale mai vechi sau cele apărute în cadrul fostului imperiu dizolvat.

-         Mesajul e foarte bun în partea finală, în care e definit omul ucrainean în vizibilă antiteză față de omul rus/sovietic și pe caracteristicile fundamentale ale valorilor democratice.

După apariția textului, am postat pe Facebook mesajul următor:

Aș trata cu extremă atenție afacerea declarației Președintelui ucrainean Zelenski. Sunt necesare precizări, revenirea la cartea de istorie nu a stricat nimănui - și nu doare, credeți-mă, chiar dacă ești președinte - dar aruncarea în aer a unei reconstrucții de 6 ani a relației, făcută după 2014 - inclusiv în linia întâi în Donbas - ar trebui să aibă motivații mai puternice și raționale.

Păstrez și acum toate elementele acestui mesaj care cred că sunt corecte față de declarația existentă pe site-ul oficial al Președinției ucrainene, la ora comentariului meu.

Greșeala de comunicare: teritoriu ocupat versus teritoriu luat

Ambasadorul Ucrainei la Bucureşti, Oleksandr Bankov, a postat pe Facebook foarte repede – probabil timpul cât s-a consultat cu Kievul - un mesaj în care afirmă că declaraţia lui Volodimir Zelenski, anume că România ar fi ocupat Bucovina de Nord, a fost tradusă greşit din ucraineană în engleză pe pagina oficială a Preşedinţiei din ţara vecină.

"E de înţeles că puţini oameni în România au văzut declaraţia preşedintelui ucrainean în original, adică în limba ucraineană, ci au luat traducerea în engleză, unde fraza originală 'Bucovina de Nord a fost luată de români' a fost tradusă ca "Northern Bucovina was occupied by Romanians" ("Bucovina de Nord a fost ocupată de români - n.r.). Sigur, este vorba de traducerea oficială, dar care totuşi rămâne doar o traducere şi nu schimbă textul original", scrie diplomatul pe Facebook.

Potrivit acestuia, "contextul istoric la finalul anului 1918, dezmembrarea Imperiului Austro-Ungar şi mişcările naţionale în fostele provincii ale acestuia au creat situaţia când aceste provincii istorice nu mai aveau suveranitatea recunoscută internaţional, deci preluarea lor de alte state vecine nu poate fi considerată 'ocupaţia'".

Ambasadorul susţine că preşedintele Zelenski "s-a referit la cunoscutele evenimente istorice din 1918-1919 cu un singur scop, de a demonstra necesitatea unităţii naţionale pentru consolidarea statului ucrainean, care a ratat la acea perioadă şansa la suveranitate şi independenţă, dar şi acum îşi continuă lupta împotriva agresiunii ruseşti".

"Regret cu sinceritate această situaţie neplăcută, dar care până la urmă e drept rezultatul unei traduceri incorecte şi unor interpretări nefondate. Rămân convins că România şi Ucraina trebuie să-şi aprofundeze colaborarea pentru stabilitatea şi prosperitatea atât a ţărilor noastre, cât şi a regiunii întregi, iar comunicarea mai strânsă şi evitarea unor interpretări şi concluzii fără justificarea lor adecvată ne vor susţine eforturile diplomatice", mai afirmă Bankov.

El adaugă că greşelile din traducerea în engleză a discursului prezidenţial publicat online au fost corectate pe site-ul președinției ucrainene.

De remarcat și aici câteva lucruri:

-         Ambasada Ucrainei la București a reacționat prompt și ferm, a obținut rapid agrementul acțiunii sale – cine nu știe cum funcționează diplomația statelor estice poate realiza din viteza cu care apar, de cele mai multe ori, ok-urile pentru mesajele transmise de ambasadorii noștri, atunci când reclama acordul din țară.

-         Mesajul conține elementele directe de scuze: recunoaște că declarația Președintelui ucrainean a fost tradusă greșit – “ocupat” în loc de “luat” – și regretă cu sinceritate această situație neplăcută

-         Greșeala recunoscută a fost corectată pe site-ul președinției ucrainene.

Realitatea istorică: principiul elefantului. Audiența internă ucraineană.

Realitatea istorică este foarte simplă și clară, pentru noi, românii: România și-a recuperat teritoriile aflate în componența imperiilor care s-au destrămat – Transilvania, Banatul, Bucovina, Basarabia – în baza principiului naționalităților profesate de către președintele american Woodrow Wilson(publicate la începutul lui 1918) și care urmau să stea la baza constituirii noilor state naționale. La bază se afla dreptul istoric, voința manifestă a locuitorilor din provinciile locuite majoritar de etnici români, dorința unirii cu Țara, precum și principiile trasării frontierelor după primul război mondial, consemnate de tratatele din sistemul Versailles. Adică dreptul internațional de la acea oră!

Deci România a procedat corect atunci, ca și celelalte state naționale din fostele imperii, la fel și cetățenii români de pe aceste teritorii ocupate de diferite imperii, și eliberate la prăbușirea Imperiilor Țarist și Austro-Ungar. Nu a ocupat nimic - nici măcar nu a luat nimic ce nu era al său, nici nu a dobândit nimic pe nedrept, ci pur și simplu și-a recuperat teritoriile, am spune noi

Mesajul Președintelui Zelenski avea, cu adevărat, o valoare de întrebuințare în spațiul ucrainean. Pentru publicul ucrainean. De aceea a procedat ca în principiul elefantului: depinde ce parte pipăie orbii pentru a descrie elefantul – trompă, urechi, picioare, trup sau coadă. Așa cum noi avem istoria cunoscută, cei care au scris discursul Președintelui Zelenski au ales propria parte care îi avantaja din elefant, respectiv au decupat elementele din istoria nostre comune avantajoase propriei lor țări și au prezentat-o, într-o formă avantajoasă, cetățenilor ucraineni. În formulare – sigur în cea privind ocupația – această prezentare secvențială a intrat în coliziune cu partea elefantului pe care o știm noi, românii, ca fiind corectă și reală. Iar din această ciocnire au ieșit scântei.

Ceea ce nu spune Președintele Zelenski este că România, ca și celelalte state naționale, nu a luat nimic de la Ucraina, care nu exista încă ca stat în nici o formă, iar în 1919 când a fost făcută unificarea vremelnică, reunificarea statului român era încheiată(la 1 decembrie 1918, Marea Unire) iar statul național unitar român fusese constituit demult, cu toate frontierele sale care urmau să fie validate de acordurile de la Versailles, care erau în curs de negociere(a mai urmat Trianonul în iunie 1920, care a consemnat legal frontierele României cu Ungaria, pe aceeași bază a principiilor naționalităților).

După cum spuneam, la acea oră, statul ucrainean nu exista, nu exista nici un acord sau formulă de recunoaștere a sa(după unire) de către nici un stat al lumii și nici nu urma să fie recunoscut oficial vreodată după sistemul de tratate de la Versailles după Primul Război Mondial pentru simplul motiv că avea să fie vremelnic și să se topească foarte repede în Uniunea Sovietică. URSS a fost singurul stat recunoscut. Joaca Moscovei bolșevice cu RSS Ucraineană, crearea RASS Moldovenească cu capitala la Tiraspol și apoi orchestrarea răscoalei de la Tatarbunar sunt apanajul decidenților sovietici/ruși.

Reacția MAE românesc: din nou principiul elefantului. Publicul românesc.

În după amiaza de joi, ambasadorul Ucrainei a avut o întâlnire cu Secretarul de Stat al MAE roman, Dan Neculăescu. Nu a fost chemat la MAE pentru a i se reproșa/a i se cere explicații. Din contra, după cum arată comunicatul MAE, este vorba despre o întâlnire stabilită anterior, înaintea discursului Președintelui Zelenski, și care acoperă teme mult mai largi: situația minorităților, legea învățământului liceal, întrevederi, relația bilaterală, reuniunea diferitelor comisii mixte și așa mai departe. Iată cu arată Comunicatul MAE:

“Întrevederea secretarului de stat Dan Neculăescu cu ambasadorul Ucrainei la București, Oleksandr Bankov

Comunicat de presă

23.01.2020

Astăzi, 23 ianuarie, Dan Neculăescu, secretar de stat, a avut, la sediul MAE, o discuție cu ambasadorul Ucrainei la București, care a prilejuit o trecere în revistă a aspectelor de interes pe agenda bilaterală, cu accent asupra comisiilor mixte interguvernamentale comune.

Partea română a reiterat importanța deosebită pe care o acordă asigurării drepturilor persoanelor aparținând minorității române din Ucraina, în conformitate cu normele și standardele internaționale în materie, inclusiv cu luarea deplină în considerare a tuturor recomandărilor Comisiei de la Veneția.

În acest cadru, a exprimat preocuparea cu privire la efectele pe care adoptarea, la 16 ianuarie 2020, a noii Legi a educației secundare, le-ar putea avea asupra dreptului la educație în limba maternă a membrilor minorității române, precum și interesul părții române pentru intensificarea dialogului cu partea ucraineană, nu doar în cadrul Comisiei mixte bilaterale privind minoritățile naționale, dar și între autoritățile ucrainene și minoritatea română din Ucraina pentru a răspunde preocupărilor acestora.

De asemenea, partea română a solicitat clarificări privind referirile la România apărute în discursul public recent al președintelui Ucrainei, exprimând surprinderea față de acestea și evidențiind necesitatea unei înțelegeri corecte a istoriei.

Comunicatul MAE este corect și reflectă decontarea temei față de spațiul intern. Din nou principiul elefantului, față de publicul românesc. Este corect, pentru că nu insistă pe tema declarației – ceea ce înseamnă că explicațiile ambasadorului ucrainean au fost convingătoare și suficiente și că MAE român nu face caz mai departe și nu escaladează subiectul.

-         Însă comunicatul menționează solicitarea de clarificări – răspuns dat românilor, care au comentat faptul în termenii cei mai duri și virulenți pe rețelele sociale, și presei mai inflamate, care întreba cu reproșuri ce face România, autoritățile române și cum de nu critică discursul.

-         Exprimarea surprinderii față de aceste afirmații este egală cu faptul de a lua notă și a privi cu nemulțumire - marcând decontul de care vorbeam că era necesar, pentru a arăta că MAE și-a făcut treaba, dar fără să escaladeze conflictul.

-         Referința la înțelegerea corectă a istoriei este egală cu postarea mea pe aceeași temă ce invita la studierea faptelor istorice la toate nivelurile, în deplinătatea contextului lor.

Comunicatul reflectă clar înțelegerea contextului și o ieșire amiabilă din impasul stârnit de acest incident.

Lecțiile învățate: Președintele Zelenski nu a atacat România

Cred că este importantă și analiza acestei crize, dar mai ales sunt importante lecțiile învățate din acest eveniment. O parte le relevă corect ambasadorul ucrainean în comunicatul său, subliniind nevoia/dorința/opțiunea de a merge pe construcția pe mai departe a relației bilaterale. Asta de partea ucraineană. Pentru România, și aici avem de învățat:

-         Mai întâi, Președintele Ucrainei, Volodimir Zelenski nu a atacat România! În nici un punct. Așa cum nu a atacat nici Polonia, Slovacia/Cehoslovacia, Ungaria, citate în aceeși secvență din discurs. Despre Rusia, numai de bine! Formularea are o nuanță în plus, un ton mai sus, dar materialul se referă la bolșevici, nu la Rusia.

-         Chestiunea traducerii greșite– teritoriu “ocupat” în loc de “luat”, cu referire la Bucovina – poate fi, pe fond, o soluție creativă la o problemă gravă de comunicare. Dar una pe care nu o putem reproșa, din contra: este o ieșire bună din impas, și fără costuri, Ucraina acceptând ceea ce publicul românesc și presa poate considera un pas înapoi.

-         Nu știu ce a vrut să spună cu adevărat președintele Ucrainei, dar în ambele cazuri, „ocupat” și „luat”, nu e vorba despre un atac direct la adresa României. Sunt trecute toate statele naționale în această situație din regiune și referirea că teritoriile în discuție ar avea cea de a face cu Ucraina se face indirect, printr-o referință prin juxtapunere – menționarea unității Ucrainei și imediat după situația teritoriilor din acel moment. Nu se vorbește explicit că teritoriile ar fi fost ale Ucrainei când au fost ocupate/luate sau măcar că azi aceste teritorii se află în cuprinsul Ucrainei. Nici revizionism, nici învârtitul cuțitului în rană, ci ambiguitate avantajoasă pentru comunicarea cu propriul public.

-         În discurs, în mod subtil, a fost ocultată succesiunea datelor istorice și ordinea evenimentelor – 1 decembrie 1918 finalul constituirii Statului Național Unitar român preexistent și 22 ianuarie 1919, unirea celor două bucăți autoproclamate ca republici ucrainene, proaspăt ieșite de sub Imperiul Țarist și Austro-Ungar, fără a cuprinde la acea oră teritoriile la care se face referire că ar fi fost ocupate sau luate.

-         Ucraina și președintele Zelenski nu revendică la acel moment teritorii care, la nici un an, urmau să fie recunoscute internațional ca parte a statelor naționale ale României, Cehoslovaciei, Ungariei, Poloniei prin tratate de pace internaționale.

-         Discursul ocultează faptul că aceste teritorii erau „ocupate” sau „luate”, recuperate, le-am zice noi, PE DREPT, potrivit regulilor momentului.

-         Pe de altă parte, discursul lui Zelenski era destinat ucrainenilor, era un discurs politic și nu istoric, nu trebuia să conțină toate nuanțele istorice, explicații și date exacte, ci conținea doar referirile istorice care să se potrivească scopului subliniat, unitatea Ucrainei. Juxtapunerea și omisiunea nu erau imputabile direct, era o alegere de conjunctură, și numai referirea la Bucovina ca teritoriu ocupat a fost cea care a dat foc la relație.

Astfel, Președintele Zelesnki nu e nici un revizionist, nici nu modifică istoria ca rușii tocmai pentru că își construiește discursul și imaginea în contrapunere cu pornirile lui Putin tocmai pentru a sublinia deosebirile, pentru a-și păstra înălțimea morală și sprijinul international în războiul ruso-ucrainean – anexarea Crimeii, agresiunea militară rusă din Donbas. Zelenski nu e nici ofensiv la adresa României, care nu este luată la țintă.

O întrebare rămâne, și e bine să reflectăm asupra ei: De ce am sărit doar noi, românii, să ne indignăm de discursul președintelui ucrainean?

Incidentul actual e închis. L-am depășit cu bine, cu atenție și comunicare. Cu reacții corecte la MAE, cu reacție salutară a Ambasadorului ucrainean. În context însă, orice altă ieșire publică oficială ucraineană ar mai viza esența, mijlocul zonei dure de confruntare între statele noastre, raptul Bucovinei în urma Pactului Ribentropp – Molotov din 1939 – aceasta ar amplifica fără drept de apel și ar inflama relația bilaterală și prin prisma episodului declarației Președintelui Zelenski. Un nou afront ar fi inacceptabil pentru presa, politicienii și cetățenii români încât ar fi greu de reparat și ar duce invariabil la lansarea războiului declarațiilor între București și Kiev și distrugerea relației bilaterale așa cum o știm astăzi.

Aici suntem și noi, românii, vulnerabili, cu nivelul așteptărilor, percepțiilor și idiosincraziilor noastre - ucrainenii = ruși, ucrainenii sunt naționaliști, ucrainenii sunt mai răi ca rușii, ucrainenii ne-au luat Bucovina (și mai puteți găsi multe pe Sputnik)– imagini lesne de utilizat de către Rusia lui Putin pentru a ne diviza și a înghiți fiecare dintre cele două state mult mai lesne, propagandistic și imagologic. Iar războiul informațional rus nu așteaptă decât oportunitatea intervenției și divizării accentuate între statele regiunii. Aveți dubii cu privire la percepțiile noastre, ale românilor, sau asupra reacțiilor Rusiei? Priviți comentariile și războiul de troli care se va strânge sub acest articol!