Există dodoniști „patrioți”, care cred sincer că Eminescu a scris în „limba moldovenească”? S-ar părea că Igor Dodon ar fi trebuit să-i ocolească de departe monumentul poetului. Despre „Ce îl mână pe Dodon și dodoniști cu buchete de flori la bustul poetului?” dar și „Ce s-ar întâmpla dacă Dodon ar înceta să se dea mai lingvist decât Eminescu?”, scrie editorialistul Nicolae Negru într-un editorial pentru Ziarul Național.

Semne diacritice

Pe 15 ianuarie, dis-de-dimineață, Dodon a mers, cu suita, să depună flori la bustul lui Eminescu, „luceafărul poeziei românești”, „întruparea literară a conștiinței românești” (Nicolae Iorga), intrat în topul TVR „zece mari români ai tuturor timpurilor”, poetul care, la 17 ani, a publicat poezia patriotică „unionistă” „Ce-ți doresc eu ție, dulce Românie” - un manifest civic pentru viitorul țării sale „de glorii” și „de dor”. La primul congres al studenților români de la Putna, 25 mai 1871, Eminescu a ținut un discurs care anulează speculația identitară a moldoveniștilor de azi. „Suntem români și punctum”, a enunțat „poetul național” (Ion Druță).

Ce-l mână pe Dodon la bustul poetului?

S-ar părea că Igor Dodon ar fi trebuit să-i ocolească de departe monumentul, să dea „indicații” să fie demolat, căci nimeni nu subminează „statalitatea” de pe Bâc mai mult decât Eminescu - „omul deplin al culturii românești” (Constantin Noica). Semipreședintele amenință că îi va scoate pe unioniști în afara legii, că va elimina „limba și literatura română”, „istoria românilor” din programa școlară, el regretă că Rusia nu a „eliberat” în 1812 întreaga Moldovă, oprindu-se pe Prut, darpentru a realiza aceasta va trebui să-l înlăture pe Eminescu. Ce îl mână pe Dodon și dodoniști cu buchete de flori la bustul poetului, care a spus că „a rosti numele Basarabia e totuna cu a protesta contra dominațiunii rusești”?

Fără fundament cultural

Problema moldoveniștilor e că, dacă îi elimină pe Eminescu și ceilalți poeți și scriitori care au scris în limba română, ei nu rămân cu nimeni, nici măcar cu Bucov sau Lupan, ca să nu mai vorbim de generațiile de la Grigore Vieru încoace. Până și poeții transnistreni, proletcultiști, s-au delimitat de spațiul literaturii române doar de pe poziții de clasă, nu lingvistice, pretinzând să scrie în limba „muncitorilor și țăranilor”, nu a „saloanelor burgheze”.

RSSM a existat un timp fără Eminescu, Alecsandri, Creangă, Negruzzi, dar până și autoritățile sovietice au înțeles că nu poți construi un „popor moldovenesc” diferit de cel român doar cu câțiva scriitori proletcultiști. Fără scriitorii români, Republica Moldova se pomenește fără fundament cultural - literar, folcloric, în primul rând, și nu ar avea ce sărbători pe 15 ianuarie (cu excepția culturii minorităților naționale).

Esența scindării geopolitice

Dihotomia falsă limba română/ „limba moldovenească” e de fapt esența scindării geopolitice, cauza care sfâșie Republica Moldova între Est și Vest. Moldoveniștii înțeleg că, în condițiile de transparență a frontierei vestice, Republica Moldova se va integra inevitabil, direct sau indirect (în cadrul UE), în spațiul politic românesc. Pentru ei, „românizarea” și integrarea europeană e cam același lucru, ei cred că pot opri aceste procese punându-se la adăpostul Rusiei, întorcând roata istoriei, restabilind cortina de fier de pe Prut. Primul pas în această direcție este „moldovenizarea” lui Eminescu, denunțarea Unirii, nu numai a celei din 1918, dar și a celei din 1859, dintre Moldova și Muntenia. Astfel ei pun un foc permanent sub fundamentul Republicii Moldova. Strigându-se „fără geopolitică!” se face cea mai nerușinată geopolitică.

Proiectul geopolitic al Rusiei

Ce s-ar întâmpla dacă Dodon ar înceta să se dea mai lingvist decât Eminescu, chemându-i, perfid, drept arbitri pe „moș Ion și mătușa Ileana”, dacă nu ar sfida scriitorii, elita intelectuală, dacă s-ar conforma hotărârilor Academiei Române și Academiei de Științe a Republicii Moldova, ale Institutului de Filologie Română „Bogdan Petriceicu Hasdeu”, care a făcut, zilele trecute, o declarație principială în legătură cu pretențiile sale lingvistice?

El ar supăra aprig Rusia, care nu l-ar mai finanța și susține în alegeri, văzându-se nevoită să pună punct proiectului său geopolitic în Republica Moldova. Rusia nu ar mai putea pretinde că ne „eliberează”, venind cu tancul, ar trebui să ne lase, cum recomanda și Soljenițin, în voia noastră.

Există moldoveniști sinceri?

Există dodoniști „patrioți”, care cred sincer că Eminescu a scris în „limba moldovenească”? Există, cei ignoranți? Dar există și moldoveniști care mint în mod conștient, ei fac „geopolitică”. Dodon se duce la Eminescu de nevoie, urându-l. Fără Eminescu, „statalitatea” Republicii Moldova nu are fundament cultural, iar cu Eminescu – nu are viitor politic.