O singură zi i-a trebuit lui Vladimir Putin ca să facă reforma în Rusia. Miercuri, 15 ianuarie, în nici o oră, a ținut un discurs despre Starea Națiunii, a demis – într-o formă simplă, a la russe – Guvernul Medvedev în deplinătatea sa și a numit un nou premier, în persoana lui Mikhail Mishustin, șeful fiscului din Rusia. Resorturile schimbării sunt puțin cunoscute încă, dar e clar că avem de a face cu un cutremur și cu o schimbare abruptă în Rusia lui Putin, cu multiple valori de întrebuințare.

Sacrificarea paratrăsnetului Medvedev

Premierul Dmitri Medvedev a jucat rolul unui paratrăsnet pentru Putin în cea de-a doua perioadă a Președinției sale. Și bugetul de imagine, încredere și resurse politice și de imagine al său s-a epuizat miercuri. Ajuns la 20 de ani în funcție ca președinte, tocmai celebrată – la 31 decembrie 1999 a devenit președinte interimar după demisia președintelui Elțîn – Vladimir Putin l-a sacrificat pe premierul său. În același timp, Președintele statului rus a anunțat brusc, în discursul său despre Starea Națiunii, că trece la schimbări fundamentale în Constituția Federației Ruse.

Anunțul diferitelor elemente ale viitoarei reforme Constituționale, pe care o va supune referendumului popular – primul după 1993, când a fost adoptată Constituția Federației Ruse sub Elțîn – păstrează suficientă confuzie și ambiguitate asupra viitoarelor raporturi de putere din Rusia. Totuși câteva elemente sunt clare: se schimbă fundamental raportul de putere, aparența este una democratică, mișcând responsabilitățile numirii puterii executive către Parlament – Duma de Stat – care va propune și vota Premierul, vicepremierii pe ramuri și principalii miniștri. Președintele Rusiei va rămâne cu puteri majore, putând să schimbe miniștrii și să numească toate pozițiile în sfera de securitate, fără însă a putea trece peste Parlament în privința premierului și a miniștrilor principali votați. 

Cel mai important punct al discursului este faptul că se menține prevederea că Președintele nu va putea avea mai mult de două mandate succesive. Recunoașterea acestei situații, chiar dacă președintele rus o numește marginală, secundară, arată că 2024 va fi momentul retragerii lui Putin de la conducerea statului rus, din postura de Președinte, cel mai probabil într-o altă poziție în stat. Dar ceea ce e cert Dmitri Medvedev a fost eliminat din postura de Premier, înlocuit cu șeful Fiscului, Mikhail Mishustin, un personaj obscur despre care azi nu se pote spune dacă va fi un banal birocrat ascultător, care va încasa costurile situației interne ca și Medvedev, dar fără aura de fost președinte al Rusiei, sau intră pe o trambulină spre o funcție de prim plan, eventual cea de premier ales de către Duma de Stat sau de viitor președinte al Rusiei.

De reținut este și discursul lui Putin și explicațiile sale cu această ocazie, în care a vorbit despre schimbare, reformă și respectarea “opiniei publice”. Dacă mai adăugăm natura aparent democratică a schimbărilor pe care le impune Rusiei, ne-am putea gândi că s-a produs un cutremur major în țara lui Putin și că lucrurile intră pe un făgaș mult mai apropiat unei democrații mai reale, mai concrete, mai serioase decât curenta verticală a puterii și democrație dirijată, gestionată și coordonată de către președintele atotputernic, care devine istorie.

"Azi, în sociatatea noastră e o cerece clară de schimbare," afirmă Putin în discursul său. "oamenii doresc dezvoltare, se luptă să înaintee în cariere, în educație, să devină mai prosperi." "Vom putea construi o Rusie puternică și prosper doar pe baza respectării Opiniei publice". Pachetul de reforme va fi supus unui vot național, a mai adăugat Putin, fără a specifica data scrutinului.

Ajuns la 67 de ani, Vladimir Putin rezolvă, astfel, în primul rând problema de credibilitate și de susținere publică, asta după ce încrederea în guvern, premier și în el însuși s-a prăbușit la cote inexistente înainte de alegerea sa în funcție la al doilea mandat de după pauza ca premier al lui Medvedev. Medvedev și-a îndeplinit rolul și a putut să se retragă ca vicepreședinte al Consiliului de Securitate – prezidat de Putin. Paratrăsnetul a putut fi sacrificat în speranța unei reveniri a susținerii pentru Putin. În plus, din această postură, îl va seconda pe viitorul Președinte în treburile executive legate de securitate, cel puțin în faza inițială a mandatului, preluarea din nou a acestei funcții fiind mai puțin probabilă. Schimbarea – chiar și numai de fațadă - reclamă figuri politice noi în prim plan.

Duma de stat, Partidul sau Consiliul de Stat preiau substanța puterii în Rusia?

De aici încolo, ambiguitatea e maximă și esența reală a migrării puterii substanțiale, reale din Rusia stă în detaliile proiectului. Mișcarea a fost bruscă pentru a evita hiatusul, nesiguranța și impredictibilitatea. O lovitură a la russe. Însă din puținele detalii prezentate, nici crochiul viitorului proiect nu e gata, dar, cel mai probabil, nici substanța lui. Nici măcar în ceea ce privește viața politică pe care și-o mai dorește Putin după 2024 sau dimensiunea responsabilităților sau postura de control pe care vrea să o mențină, cel mai probabil.

Modelul Nazarbaiev pare a fi cel mai aproapiat: Președintele matusalemic al Kazahstanului a schimbat și postura de președinte dar rămâne cu butonul de control până într-acolo încât, la fiecare gest de independență a noului președinte Kassym-Jomart Tokayev, îi preia liniștit din atribuții fără nici o crâcnire din partea acestuia.

O altă variantă speculată este preluarea posturii de premier – dar probabilitatea pare redusă, știut fiind că există un tip de plictiseală combinată cu respingere a rutinei de conducere a treburilor publice de către Putin zi de zi. El joacă mai recent mai degrabă rolul de punct de echilibru între curentele confruntaționale și competiția de putere din Rusia, în rest fiind tot mai nemulțumit când problemele din regiuni ajung - tot mai des - spre a fi rezolvate chiar de Președinte, depășind guvernatorul local și premierul.

Postura de președinte al unui Consiliu de Stat sau altă instituție ce va capacita o putere de control pare a fi mai interesantă azi pentru Putin după 2024. Nu întâmplător, pe noua variantă, și Guvernatorii regiunilor și subiectelor Federației vor avea roluri mai importante, o variantă de aplicare în variantă rusă a principiului subsidiarității sau de autonomie locală în varianta Putin.

Pe varianta prezentată de către Putin - dacă ea va fi reflectată ca atare în noua Constituție - substanța puterii se mută la Premierul controlat de Duma de Stat, Camera inferioară a Parlamentului care-l numește, alături de principalii miniștri. Premierul îl poate depăși, astfel, ca putere simbolică și de fapt pe Președinte, ale cărui puteri se diminuează, dar rămâne șeful statului, după cum a anunțat Putin. Kremlinul păstrează, deci, elementele ce țin de securitate națională, ca atribute executive, alături de numirile de miniștri formale – premierul și miniștrii principali votați de Parlament/Dumă. Balanța aduce în prim plan, din nou, Partidul ca instrument, într-o Dumă dominantă contând rolul Președintelui Dumei dar și cel al Partidului principal sau al majorității constituite.

Transferul de putere a la russe

Pe de altă parte, e greu de spus dacă nu cumva semnalul succesiunii lui Putin nu a fost dat cu această ocazie. Direct sau indirect, prin voință afirmată sau prin presiunea generală pe care a resimțit-o, din dorința de a ieși din prim planul responsabilităților sau forțat să renunțe la majoritatea acestora, Vladimir Putin intră într-o formula clară de transfer al puterii. Mai întâi, viitorul Președinte al Rusiei nu va mai avea puterile sale și el nu va fi viitorul Președinte. Apoi formula aleasă, mută cea mai mare parte din puterea reală la Dumă și partidul/partidele de Guvernământ, ulterior la Premier.

Nu e mai puțin adevărat că, și în cazul unui transfer, varianta e mai degrabă una soft, una care nu generează tangaje sau bătălie pentru putere. Omul forte al regimului ar urma, astfel, să dispară, iar puterea să se împărta în mai mulți poli polii între Președintele viitor, premierul viitor și viitorul șef de partid sau președinte al Dumei de Stat. O asemenea situație poate antrena, în timp, rivalități clare, și rămâne în amintire situația confruntării cu tancurile din 10 septembrie 1993 în care președintele Boris Elțîn asedia Casa Albă, pe atunci sediul Dumei contuse de Ruslan Hazbulatov, lângă care se afla vicepremerul Rusiei, Aleksandr Rutskoi.

În Rusia, dacă împarți puterea, șansa de a apărea bătălii directe între personalități și instituții este enormă. E adevărat că au trecut mai bine de 26 de ani de atunci, dar maturizarea democratică și cultura politică nu e neapărat sigur că s-a dezvoltat atât de puternic în Rusia pentru a limita și îndigui institutional rivalitățile și bătăliile naturale pentru putere. Poate de aceea o variantă de Consiliu de Stat cu Putin păstrând capacitatea de control și reechilibrare a unor asemenea eventuale rivalități este postura vizată de către actualul președinte.

Cert este că, în varianta propusă, Rusia nu ar mai fi condusă de o mână forte, ci de instituții puternice cu personalități de forță ce dețin părți ale puterii, eventual echilibrate între ele de un mecanism instituțional nespecific precum un Consiliu de Stat, croit special pentru Putin. Însă succesiunea lui Putin ar disipa puterea. Chiar dacă un nou rol în stat – cel de control și reechilibrare sau altul - ar putea fi găsit, nu e sigur, totuși, ce va face Putin după 2024? Rămâne o întrebare cu răspunsuri ambigue, nesigure, multiple și, în orice caz, neclare. Nu știm dacă doar pentru observatorii externi și pentru publicul rus sau și pentru actualul Președinte al Rusiei, Vladimir Putin.

Detaliile reformei pornite, apoi calitatea persoanelor ce vor ocupa diferitele funcții în stat, în al treilea rând modul în care vor fi îndeplinite aceste funcții sunt cele care vor da adevărata măsură a acestei reforme, peste 4-5 ani. Credem că aceste elemente sunt în curs de a fi perfectate și echilibrele vor fi găsite în funcție de impactul reformei anunțate. Și de modul în care se vor reașeza raporturile de putere între instituții, vom ști dacă acest echilibru dinamic va fi unul corect și acceptat sau va genera confruntări interne majore. E de văzut și cine vor fi cei care se vor înșirui să se bată pentru aceste funcții. Dacă nu cumva, în prima fază, și ei, vor primi firmanul tot de la Vladimir Putin.

Din punctul meu de vedere, nu m-aș apuca să cânt deja prohodul lui Putin. Ideea unei succesiuni fără a fi succesiune pare să fie esența acestei schimbări de Constituție, pentru a nu știrbi autoritatea actualului Președinte, ba din contra, pentru a o întări pe bucata de mandat rămasă. Chiar și perspectiva asupra rămânerii lui Vladimir Putin într-o funcție esențială de putere, de control și echilibrare, limitează visele unor lideri mai ambițioși de a prelua puterea deplină în stat, puterea actuală a lui Putin. Nici democrația nu se va instala în Rusia, chiar acceptând aplicarea reală a celor anunțate, inclusiv o formula de mutare a deciziei în forme colective mai largi, precum Duma de stat sau partidul dominant.

Aș fi foarte atent la Mikhail Mishustin, noul premier. O figură, altfel, ștearsă, cu bună cunoaștere atât a economiei, cât și a finanțelor și a companiilor de stat și private. Rolul său de până astăzi în stat pare să-l recomande și drept un bun cunoscător al relațiilor, proprietăților, veniturilor individuale și mișcărilor de influență între potentații regimului și diverse companii. Aceasta e metoda actuală a intervențiilor la acest nivel pentru evitarea controalelor, pentru limitarea consecințelor acestora și a plăților la stat ca sancțiuni. Iar intervențiile pot să fi venit, în ultimii ani, doar de la deținătorii diferitelor poziții de forță din structura de putere a Federației Ruse.

Chiar dacă pare cantonat cu precădere în zona economico-financiară, idea scoaterii din joben poate avea două sensuri: fie un premier mediocru politic, bun executant, în mâna Dumei și a lui Putin, bun încasator în fața populației și lesne de schimbat fără mari probleme, fie un om matur, la 53 de ani, pregătit pentru trambulina reală de putere, care va prelua postul de premier și puterea relevantă din viitorul stat rus, după schimbarea Constituției. Personal, aș privilegia cel mai mult ultima variantă, care e modelul după care Putin a ajuns în fruntea statului rus. Și, după cum se spune, dacă ai învățat metoda o dată pe pielea ta, o vei folosi și când vei avea tu nevoie de un succesor.