Schimbarea guvernului, o procedură banală într-o democrație normală, în Rusia fostului ofițer KGB Putin decurge ca o operațiune secretă. Demisia premierului Dmitri Medvedev a căzut ca un trăsnet nu doar pentru mass-media, ci și pentru membrii cabinetului.

Surpriză totală

Nu a existat vreun zvon în ajun că executivul ar putea să cadă. Kremlinul a avut grijă să nu fie nicio scurgere de informații.

Ca rezultat, surpriza a fost totală. Nu doar observatorilor politici, ci și miniștrilor lui Medvedev li s-a lungit fața miercuri. Unii dintre membrii cabinetului au recunoscut, sub acoperirea anonimatului, că n-au avut habar ce li se pregătește.

Șeful executivului, după un discurs de o oră și ceva susținut de Putin, a anunțat la TV, cu vădite accente dramatice în glas, că se retrage. El și-a justificat demisia prin faptul că președintele trebuie să propună amendarea Constituției care va modifica balanța puterilor în stat.

Putin, care a stat alături de Medvedev, a avansat ideea unei consultări populare pe tema schimbărilor preconizate. Liderul de la Kremlin dorește ca în Legea Supremă să fie consfințit rolul Consiliului de Stat, astăzi un organ consultativ și neconstituțional din care fac parte guvernatorii. Totodată, Dumei i se va conferi atribuția de a vota Guvernul pe care nu o are în prezent.

Éra post-Putin?

Cum în 2024 expiră cel de-al patrulea mandat al lui Putin și, potrivit Constituției, el nu are dreptul să candideze pentru funcția de președinte, mai mulți analiști ruși și internaționali s-a grăbit să concluzioneze că la Moscova a demarat procesul de tranziție a puterii. Unii au presupus chiar că liderul de la Kremlin urmărește să reformeze sistemul politic de așa manieră ca să-și spoiască imaginea în Occident.

Fostul ministru de Externe al României, Cristian Diaconescu, consideră, de exemplu, că astfel la Moscova se pregătește transferul puterii din éra Putin în éra post-Putin. Profesorul Valentin Naumescu de la  Facultatea de Studii Europene din cadrul Universităţii Babeş Bolyai din Cluj crede că președintele rus dorește să scape de eticheta detestabilă de lider autoritar, „de republică prezidențială care aduce mai mult cu Turcia decât cu o republică semi-prezidențială de tip european”.

Opinii similare au exprimat și destui comentatori sau politicieni din Vest. Oricine cunoaște însă realitățile ruse și apucăturile lui Putin ar trebui să fie mai rezervat.

O involuție, nu o evoluție

O lectură atentă a modificărilor constituționale propuse de  Putin arată că acestea sunt preponderent de fațadă și nu au cum să  schimbe natura regimului autoritar.  De altfel, chiar el a precizat că vrea să mențină „un sistem prezidențial puternic”. Nu poate fi vorba deci de o tranziție spre o republică parlamentară sau semi-prezidențială.

Unde mai pui că în Constituție urmează să fie introdusă o stipulare potrivit căreia legile Federației Ruse vor avea prioritate asupra dreptului internațional. Asta înseamnă că Moscova va putea să ignore orice decizie a Tribunalului Internațional de la Haga sau a Curții Europene a Drepturilor Omului.

Altfel spus, amendamentele lui Putin vor îndepărta și mai mult Rusia de standardele occidentale în materie de democrație. Schimbările anunțate de el vor produce o involuție, nu o evoluție, după cum se iluzionează unii.

Concomitent,  în condițiile unei legislații electorale restrictive, care elimină orice concurență politică veritabilă, Duma de Stat și Consiliul Federației vor rămâne și de acum încolo niște organe  legislative de ochii lumii, menite să ștampileze deciziile luate de administrația de la  Kremlin. La fel și guvernul care va putea fi demis oricând de șeful statului.

Ayatollahul Rusiei

Părerea mea e că, în ciuda tam-tamului iscat în jurul schimbărilor propuse de liderul de la Kremlin, se urmărește nu atât reformarea sistemului politic, cât crearea unor condiții care i-ar permite lui Putin să rămână la cârma țării după ce va părăsi Kremlinul. Lui i se pregătește  un fel de statut de ayatollah, de lider național informal care să controleze și președintele, și guvernul, și cele două camere ale Adunării Federale.

În lipsa unui glob de cristal este dificil, firește, să anticipăm ce formă va îmbrăca puterea lui Putin după 2024. Astăzi se întrezăresc cel puțin trei scenarii.

Primul. Putin se va posta în fruntea Consiliului de Stat al cărui statut va fi consolidat și extins în Constituție astfel încât actualul lider de la Kremlin să-și poată adjudeca rolul de arbitru al tuturor ramurilor puterii.

Al doilea. Putin, ca fost președinte,  va fi declarat senator pe viață precum în Italia, bunăoară, și astfel va putea să preia conducerea camerei superioare a Adunării Federale care va avea împuterniciri suplimentate în domeniul justiției, apărării, ordinii publice și securității naționale.

Al treilea. Având în vedere noile prerogative prevăzute pentru Dumă, care va putea să voteze guvernul, nu este exclusă introducerea unui regim al partidului dominant după calapodul chinez.  În acest caz, Putin va fi președintele formațiunii „Edinaia Rosia” și din fotoliul liderului de partid va conduce efectiv țara precum Stalin sau Brejnev.

Pentru Putin există și alte posibilități, toate eminamente antidemocratice, de a se crampona de  putere atâta timp cât va fi în viață. Rămâne de văzut pentru care va opta până la urmă.

Nu-i un rățoi șchiop

Un lucru pare indubitabil deocamdată. Putin nu dorește ca în urma schimbării guvernului să pară un rățoi șchiop, după cum sunt porecliți președinții în SUA cu puțin timp înainte de expirarea mandatului.

Tocmai de aceea în locul lui Dmitri Medvedev a fost desemnat premier un cvasianonim fără vreo identitate politică. Viitorul șef al guvernului, Mihail Mişustin, a fost director al Serviciului Fiscal Federal. El nu face parte din grupul de camarazi apropiați ai lui Putin și nu poate pretinde astfel în viitor la funcția de șef al statului.

În treacăt fie spus, Putin nu pentru prima oară desemnează pe te miri cine în fruntea Guvernului. În 2004, de exemplu, premier fusese numit Mihail Fradkov, un cvasinecunoscut ambasador în Belgia, iar în 2007 premier a fost făcut Viktor Zubcov, șeful Serviciului Federal pentru monitoringul financiar, un birocrat din eșalonul secund al guvernării.

Așa că, una peste alta, Putin rămâne și n-are de gând să plece. Vom avea de a face tot cu el și cu un regim despotic de tip oriental. 

Vrabia lui Dodon

A amuzat toată lumea comentariul președintelui Republicii Moldova pe marginea schimbărilor de la Moscova. El și-a exprimat speranța că împrumutul de 500 de milioane de dolari pe care îl aștepta de la Medvedev îi va fi oferit de viitorul premier rus.

Vrabia mălai visează, bineînțeles. Dacă era mai puțin spălat pe creier, Dodon ar fi observat că Rusia se confruntă cu o recesiune economică acerbă. Și perspective pentru îmbunătățirea situației nu se întrevăd.

Dacă nu era orb, politicește vorbind, același Dodon și-ar fi dat seama că Republica Moldova  nu are nici graniță comună cu Rusia și nici trecere la Moscova. Chișinăul nu se numără printre prioritățile Kremlinului. Putin ar vrea, desigur, să stăpânească teritoriul dintre Prut și Nistru, dar fără să se cheltuiască prea tare.

Medvedev a spus odată fără echivocuri că bani nu-s nici pentru conaționalii săi, darămite pentru străini. Mișustin nu are cum fi, desigur, mai cu dare de mână.